RSS

Corso dream – îngheţată plăcută la gust dar neplăcută ca brand


Recunosc că îmi place mult, dar cu toate acestea mă bucur de îngheţată destul de rar. Când îmi calc pe suflet şi cumpăr îngheţată chiar îmi doresc să o savurez, să mă bucur de moment. Categoric ambalajul îmi influenţează decizia de cumpărare. Este un “P” al marketingului (Packaging) care în cazul de faţă ai putea crede că vine de la “Păcăleală”.

Era o zi fierbinte de august şi eram hotărâtă să îmi cumpăr o îngheţată. În faţa lăzii frigorifice, m-am comportat ca de obicei, adică exact ca un scanner profesionist. După ce am analizat conţinutul lăzii, am ales îngheţata Corso. Îmi era poftă de mentă cu ciocolată şi culoarea verde (despre care ai putea să crezi că provine de la mentă), nu lipsea din imagine. Am deschis cu bucurie ambalajul şi ce să vezi? Îngheţata mea de mentă era albă. Magie!!! Părea o îngheţată de rom cu gust de mentă. M-am uitat imediat la data expirării. Era totul bine, dar mi-am zis că probabil că anul acesta nu s-a făcut menta şi atunci au pus ce au găsit şi ei prin cămară. Era bună la gust, dar cu toate acesta mi-a lăsat un gust amar. Simpla difereneta de culoare m-a făcut să mă simt înşelată.

Ca şi cum nu ar fi fost de ajuns am intrat la Corso pe site şi am aflat despre îngheţata în discuţie, următoarele: “E important să fii cool tot anul, dar e şi mai important să fii cool în cele mai fierbinţi zile din an. Iar în astfel de zile, doar o îngheţată cu mentă poate face faţă căldurii.”
Au ştiut! Au ştiut că trebuie cumva să fac faţă căldurilor dar nu au estimat că mă vor lua căldurile tocmai de la îngheţată.

Tot ei spun că să aducă şi puţin adevăr în discuţie: “COOL MINT – îngheţata cu aromă de frişcă şi mentă în glazură de cacao cu ciocolată
Am înţeles şi din ce motiv îngheţata mea era albă. Avea aromă de frişcă şi mentă. De multă frişcă şi mentă. De la atâtea arome şi analiză pe text, mi-a venit în minte o întrebare: Cum este corect să spunem, “cacao cu ciocolată” sau “ciocolată cu cacao”?

Dacă vrei să nu te simţi pălit de disonanţă cognitivă, este simplu. Îţi păstrezi privirea aţintită la ambalaj în timp ce manânci, nu îţi pui întrebări şi problema este rezolvată. De aceea se numeşte Corso Dream. Visezi că mănânci îngheţată cu mentă şi glazură de ciocolată. De fapt sunt arome congelate îmbrăcate în ceva maro.

 

Advertisements
 
Leave a comment

Posted by on September 17, 2018 in Efectul de Brand

 

Câinii şi Primăria Municipiului Bucureşti

Nici mie nu-mi vine să cred ce spun, dar am identificat o acţiune semi-laudabila a Primăriei Municipiului Bucureşti care are sens şi care merită susţinută chiar dacă, aşa cum a fost prezentată de PMB, nu are şi cine ştie ce efect. Gestul contează. Poate data viitoare le iese mai bine.

În parcul Mogoşoaia, puteţi întâlni rezemate la baza pomilor, imagini cu câini. Imaginile sunt însoţite de texte care îi încurajează pe trecători să adopte un câine. Am parcurs o bucată de drum şi ajunsesem spre finalul zonei în care erau distribuite fotografiile. În sinea mea, îmi imaginam că în parcul Mogoşoaia sau în apropierea acestuia, a fost construit un adăpost pentru câini iar cititorii sunt îndrumaţi în acest sens. Nu am găsit însă nici o notă explicativă, un panou, un banner, un afiş un telefon… Dacă există undeva, atunci nu este bine amplasat pentru că nu sunt singura care nu l-a observat. Nu l-au văzut nici grupul de prieteni cu care mă plimbam. Dacă nu există deloc, atunci este trist.

Paznicul parcului ne-a explicat că este o acţiune a primăriei şi că nu există nici un adăpost în parc. Nu ştia mai mult. Tot încercând să surprind imagini cu aparatul foto am găsit pe una dintre fotografii un QR code. Am accesat informaţia şi am aflat că este vorba despre o campanie pentru promovarea adopţiilor câinilor fără stăpân aflaţi în adăposturile ASPA (Autoritatea pentru Supravegherea şi Protecţia Animalelor).

Ideea era cât pe ce să fie minunată. Fotografiile te atrag iar curiozitatea te împinge să citeşti fiecare text şi poate că ar reuşi această campanie să îşi atingă scopul, să îmblânzească câteva inimi şi să convingă pe cineva să adopte un căţel, dar lipsa informaţiilor, a datelor de contact îi vor face pe mulţi să renunţe la a-şi mai bate capul şi prin urmare aceştia îşi vor vedea în continuare de drum. Este foarte bine că există un astfel de cod imprimat pe fotografii însă nu toţi cei care ar putea adopta un căţel au descărcată în telefon o aplicaţie de scanare a codurilor QR. Există şi persoane care nu ştiu la ce foloseşte un cod QR. În rândul lor s-ar putea afla însă suflete mari… care îşi vor continua plimbarea. Este un segment din piaţă ţintă pierdut din start.

Prin urmare, dacă cineva doreşte să schimbe în bine viaţa unui câine care nu a avut o şansă, este liber să să o facă acum. Va sta în putere să oferiţi această şansă pentru care veţi primi recunoştinţă veşnică. Pentru mai multe informaţii vă invit să accesaţi informaţiile pe care eu nu le-am găsit decât după ce am citit codul QR.

  1. Adăpost Bragadiru:  0734.301.394  Facebook oficial /Instagram Twitter  Luni 10:00 – 16:00, Marți: 10:00 – 18:00,  Miercuri și joi: 10:00 – 16:00, Vineri: 10:00 – 14:00
  1. Adăpost Mihăilești:  0246.278.787  Facebook oficial /Instagram  / Twitter  Luni – miercuri: 10:00 – 16:00, Joi: 10:00 – 18:00, Vineri: 10:00 – 14:00
  1. Adăpost Pallady:     0213.452.740  Facebook oficialInstagram / Twitter Luni: 10:00 – 18:00, Marți – joi: 10:00 – 16:00, Vineri: 10:00 – 14:00

Adresă corespondență ASPA: Constantin Mille 10, Sector 1, București,  CP 010142, Telefon: 021 312 9555, Fax: 021 312 9510, E-mail: relatiicupublicul@aspa.ro

 
Leave a comment

Posted by on September 17, 2018 in Efectul de Brand

 

Nu lăsaţi Fetiţa cu Chibrituri să citească!

Aşa mi se întâmplă întotdeauna.  Mă duc la cimitir, la mormântul socrilor mei şi uit să iau cu mine o brichetă sau o cutie de chibrituri cu care să aprind şi eu o lumânare. Prin urmare, de fiecare dată, cumpăr odată cu lumânarea şi o cutiuţă de chibrituri. Pe drumul de întoarcere spre casă, cum rămăsesem fără baterie la telefon şi pentru că nu aveam o carte la mine, m-am apucat să citesc ce scrie pe cutia de chibrituri.

Pe partea superioară a cutiei scria mare “Safety matches”. Na, zic, mare minune că mi s-au aprins! Cum ar putea fi un băţ de chibrit “safety”? Numai în cazul în care nu s-ar aprinde. Dacă ia foc nu mai este safety deloc. “Safety” se referă la condiţia de fi protejat faţă de ceva sau cineva care reprezintă un factor de risc (accident, incendiu, etc). “Safety matches” sunt chiar chibriturile de care nu ne poate fi teamă fiindcă ne garantează protecţia.

Cufundată în lectură m-am mutat la capitolul 2 adică am întors cutia să citesc şi ce scrie pe spate. Eeeeeeee pe spatele cutiei, o poveste mai ceva decât Harap Alb. Citind cu atenţie, am dedus că Pakistanul a accesat fonduri europene şi printr-un proiect cofinanţat de România şi UE, comercializează acum chibrituri fabricate în Pakistan, tocmai aici, în ţara în care datorită exploatărilor masive de lemn nu mai aveam nici cu ce ne da foc. Lemnele noastre, le-au luat alţii. Dar la pakistanezi nu m-aş fi gândit niciodată. Totuşi băieţi de treabă. Iau, dar uite că ne şi dau. Nu mai avem noi nici sare, luăm din Hymalaia. Să te ţii când om aduce şi apa din Sahara. Asta este.

Uimitor însă, este că pe spatele cutiei stau scrise câteva cuvinte enunţate chiar de “tatăl frecării pakistaneze”, care ne informează că un chibrit se aprinde prin frecarea acestuia cu o mişcare de “DUTE VINO”.

Am trăit atâţia ani degeaba… Habar nu aveam că mişcarea pe care o faci când aprinzi un băţ de chibrit este de du-te-vino. (Apropos, du-te nu dute). Eu aprind chibritul dintr-o singură mişcare. Dar acest lucru în mod cert ar face ca un chibrit să se aprindă şi să nu mai fie safety. Dacă mişcarea este du-te-vino, atunci sigur nu se aprinde şi e safety. Dacă nu vă iese,  înmuiati puţin băţul în apă şi încercaţi din nou.

În sfârşit am înţeles cum se foloseşte o cutie cu chibrituri safety. Dar fiind safety, din ce motiv nu se lasă la îndemâna copiilor? Da, s-au gândit ei bine. Dacă un copil freacă băţul du-te fără să dea şi vino, băţul devine “nesigur” şi se aprinde adică îşi pierde proprietatea de bază şi nu mai este safety. Totul este clar ca lumina zilei pe timp de ceaţă. Nici măcar Eckhart Tolle nu m-a făcut să gândesc atât de profund si limpede.

Ni se recomandă deasemenea să ţinem chibriturile într-un “ioc” uscat. Prin” ioc” cred că s-a făcut referire la LOC. Să trecem peste asta! Şi pentru noi ar fi greu să traducem în urdu.

Pentru că mai aveam încă două staţii şi terminasem de citit, mi-a venit să mă joc aşa cu privirea şi să citesc doar primele cuvinte de la începutul fiecărei propoziţii de sus în jos. Merită să faceţi acest exerciţiu! Un asemenea îndemn pe o cutie de chibrituri, nu credeam că pot să găsesc. Un adevărat brand! Râdeam de una singură în tramvai.

Când o să apară pe piaţă volumul II şi anume “For stars safety matches”, voi fi prima care stă la coadă să cumpere noua cutie. După ce o voi citi cu atenţie, o voi aşeza în bibliotecă alături de prima.

Mâine mă apuc să citesc cartea de telefon şi apoi mă înscriu într-un partid.

 
Leave a comment

Posted by on August 30, 2018 in Efectul de Brand

 

Nicu Alifantis – E frumos, e prea frumos la tine-n suflet

Am fost ieri cu mare drag sa vad, dar mai ales sa ascult, pe unul dintre purtatorii de emotie transmisa prin cantece care detine inca din perioada copilariei mele, cheia sufletului meu. Muzica lui imi patrunde in inima si de acolo se risipeste in tot corpul. Pielea de gaina este reactia involuntara care imi dicteaza cui dau si cui nu dau cheia.  Astazi, va voi povesti in cateva cuvinte despre seara deosebita petrecuta in gradina Muzeului National al Literaturii din Bucuresti care a avut ca invitat pe Nicu Alifantis.  

Cu doua zile inainte de acest eveniment, fusesem cu sotul meu  la Cota 2000 si dupa un traseu pana la Piatra Arsa si inapoi gandurile noastre se rezumau la unul singur. Unde mancam?  Am ales sa mancam “La Ceaunu’ Crapat”, un restaurant cu un decor care mie mi-a placut de la prima vedere, situat  chiar sub telegondola de la Cota 1400. Ce m-a fascinat insa, a fost muzica (fundalul sonor). Am ascultat cantece cu Mircea Bodolan, Nicu Alifantis, Ducu Bertzi, etc. M-am intors in timp, in vremea copilariei, intr-o zi de joi seara, cand rasuceam rotita de la radio in toate directiile doar doar prind Cenaclul Flacara. Nu am avut sansa sa vad cu ochii mei un astfel de spectacol, dar inchideam ochii langa aparatul de radio si cum imaginatia nu m-a parasit nicio clipa pana astazi, era ca si cum as fi fost acolo.  Am crescut cu muzica de la cenaclu. L-am iubit pe Paunescu pentru aceasta manifestare, pentru poeziile sale minunate, fara sa ma intereseze ce comentarii veneau sa ii strice imaginea, brandul. Eram oricum prea mica pentru a ma intersa astfel de amanunte. Pentru mine, Paunescu era Cenaclul Flacara. Fara el, flacara nu mai putea sa arda. Aici, aveam sa il ascult pentru prima oara, cu urechea lipita de radio, pe Nicu Alifantis. Aveam in jur de 8 ani.

De-a lungul timpului, i-am ascultat cantecele la TV sau la spectacole mai mari, pe CD-uri, la radio si pe ineternet. Aseara insa, a fost ceva special. In gradina muzeului nu incap multe persoane si probabil ca tocmai acest lucru a oferit toata frumusetea momentului. M-am simtit ca in seara de Craciun cand stau cu toti cei dragi ai mei langa foc si ne bucuram de moment. Daca ar fi capabile cuvintele mele sa exprime bucuria serii de aseara, sunt sigura ca v-ar convinge de intensitatea si frumusetea momentului si de faptul ca pe 1 Septembrie 2018, acest moment se repeta si va fi gazduit tot de Muzeul Literaturii Romane. Mai multe informatii despre eveniment, gasiti aici. Nimic nu va opreste sa incercati. In fotografia de mai sus puteti vedea instrumentele folosite de Nicu Alifantis aseara si locul mic, discret ocupat de maestru, fara sa fi avut nevoie de orchestra pentru a crea o seara de basm.Gasiti aici o bucatica (aproape toata) din cantecul interpretat aseara in gradina: Balada blondelor iubiri si va asigur ca desi primul vers spune “E frumos, e prea frumos la tine-n suflet”, era frumos in sufletele tuturor aseara. A fost doar muzica pentru suflet. Multumesc maestre! Multumesc deasemenea organizatorilor! M-am simtit minunat.

 
Leave a comment

Posted by on August 25, 2018 in Articole diverse

 

Stiri pe surse: Catalin, din clipul publicitar Prevomit Kids, a avut prima stare de voma in fata televizorului.

maxresdefault

Dragi parinti,

Nu este nevoie sa interziceti copiilor sa ia masa in timp ce se uita la TV. Vor pleca din fata televizoarelor si singuri. Pai ia sa vedem ce ar putea ei urmari in timpul mesei. Cu siguranta ca in cea mai mare perioada a timpului petrecut in fata televizoarelor avem publicitate. La ce se face publicitate cel mai mult? La medicamente. La ce fel de medicatmente?

  • Prevomit Kids – Asa aflam si noi cum vomita Catalin care acum ia “Prevomit” inainte sa vomite:-))). Pacat ca mama lui a uitat sa ii dea copilului medicamentele. Au ramas la ea in poseta. O sa vomite pana la urmatorul clip cand va aparea varianta Postvomit kids.
  • AphtaPlus – Dece Plus si nu Minus? Citind numele produsului poti deduce ca este destinat celor care doresc mai multe afte. In fine, trecem la clip. Aici aflam despre viata grea a unui tanar care nu a mancat de 3 zile fiindca are gura plina de afte. Urarea lui de capatai este “Sa n-ai afte-n gura!”. Oriunde in alta parte este OK? Ce e asta, urare sau blestem?
  • Smikactiv Go. – Dece Go si nu Stop? N-am inteles. Credeam ca este un medicament pentru stoparea diareei.
  • ColonProtect – Afli cu suficient de multe si nedeorite explicatii pe unde ar fi trecut mancarea pe care erai la un pas sa o inghiti.
  • Fortifikat forteFicat fortificat cu Fortifikat forte”. Doar ce ai auzit si nu bagi mana in foc ca ai si inteles. Pare asa un fel de exercitiu de dictie. Apoi apare tatal culorii “ocru” si totul se transoforma intr-un film de groaza.
  • Climenum – Un medicament pentru menopauza. In clip, un domn ne vorbeste despre faptul ca a discutat cu multe femei despre menopauza. Interesant… Cum ar fi sa te afli in perioada menopauzei si un barbat sa vina sa iti puna intrebari despre acest lucru?? Cred ca omul avea probleme undeva mai sus, la mansarda. Poate ca am interpretat eu gresit. L-au pus pe el sa vorbeasca in acest clip pentru ca menopauza incepe cu men (barbati) sau daca abordam o traducere mot a mot, am spune ca menpauza este o perioada in care barbatii mai iau o pauza. Probabil de aici preocuparea barbatului pentru simptomatologia menopauzei. Hai ca deja unele lucruri incep sa capete sens. E drept ca de multe ori este giratoriu. In cazul in care copilul nu a adormit ascultand dialogul celor doua “babe” plictisitoare, de varsta mea, va poate pune o intrebare pe care sunt sigura ca doriti sa o explicati cu celeritate. “Mama, ce e aia menopauza?” Va urez succes!
  • Transpiblock – Foarte util daca te ia transpiratia cand esti pe bloc, ai putea spune. Este vorba despre un blocker pentru transpiratie. Suspect de interesant este ca acest  spray asigura un miros neutru. Aici am nevoie de ajutor. Cum adica un miros neutru? Va rog sa exersati si daca va iese sa imi spuneti si mie cum se simte mirosul neutru. Adica un miros de transpiratie care parca nu e? Nu ma prind oricat as incerca.  E o minunatie sa mananci la TV si sa vezi transpiratia de un metru sub bratul unui domn caruia nu-i ajunge bine nasul sub propriul brat. Magic.

Prin urmare copilului i se intoarce stomacul pe dos si se muta la calculator. Acolo nu ma mai bag,  va descurcati singuri…:-)))

 
Leave a comment

Posted by on August 21, 2018 in Efectul de Brand

 

Dopurile de urechi, visele, realitatea si ora 6AM

20442052622_78d41b93a9_b

Era 7 am. Nu sunase inca alarma. Nici nu avea rost sa mai sune. Chiar daca suna nu o puteam auzi. Dormeam cu dopuri in urechi iar zgomotul care trecea prin ele, din exterior catre timpan, lovea ciocanul de nicovala. Aceasta intra in trepidatii si daca vibratia se intetea, darama scarita. Era haos in urechea mea.

Din somnul profund, trecusem la un nivel  mai apropiat de momentul trezirii. Auzeam cum cadea ceva… Imi inchipuiam ca ploua cu pietre. Cu pietre mari sau mai repede, cu trovanti. Incercand sa descopar ce fel de sunet o fi, fara a dori sa ma trezesc insa, am asociat zgomotul cu cel al muntilor care se sfarama, al pietrelor care cad, cu zgomotul nisipului care se varsa si cand am ajuns la nisip, m-am cufundat la loc in somnul adanc. Un sunet de alarma s-a auzit, dar nu era alarma mea. M-a mai scos putin din “profunzime”. Auzeam lume multa si pe mine ma vedeam in mijlocul acestora intinsa intr-un fel de coparseu fara capac. Langa mine, se afla o groapa mare sapata de mesterii de la “GroapaNova”. Exact cand sa aflu amanunte, din ce motiv sunt acolo, cine sunt cei din jur,  a sunat alarma cu adevarat. Alarma mea de la telefon. Tare m-am bucurat. Am deschis ochii si eram in pat. Bucuria s-a dublat. Afara nu ploua cu pietre. Bucuria s-a triplat. ApaNova a sapat o groapa si un excavator scotea nisipul, pamantul cu pietre cu tot din pamant si le arunca alaturi. Acestia erau trovantii din vis. Cand excavatorul dadea cu spatele piuiala lui specifica marsarierului era ceea ce in somn confundasem oarecum cu alarma mea. Bucuria mea s-a dus pe pustii. De aceea deduc ca cea mai buna ora de sculare este ora 6 am. Stie cineva daca exista dopuri de urechi anti ApaNova?

Sa auzim numai de bine!

 
Leave a comment

Posted by on August 14, 2018 in Articole diverse

 

Aplicatia care identifica plante

Fiind o perioada a concediilor,  aceasta informatie ar putea fi de folos celor care doresc sa identifice plantele pe care le intalnesc in drumul lor si intentioneaza eventual sa cumpere seminte/bulbi e.t.c. , sa le planteze si sa se bucure de frumusetile tarii in propria gradina.

Intr-o calatorie recenta, am vizitat o parte dintre bisericile fortificate din zona Sighisoarei. Am gasit  acolo o planta de care nu mai vazusem niciodata. Am fost total fascinata. Desi nu avea flori deosebite (ce te-ar putea face sa crezi ca ar fi motivul care m-a facut sa traiesc sentimentul iubirii la prima vedere), avea ceva special. Frunzele acestei plante spuneau o poveste pe care parca as fi dorit sa o ascult mereu. Cu inima indoita si cu speranta ca nu fac ceva rau si ca voi reusi sa o readuc la viata in Bucuresti, am rupt o tulpinita mica. Imi doream sa o plantez si sa ii ascult povestea in fiecare zi. Problema era ca nu aveam idee cum se numeste aceasta planta. Am intrebat o multime de prieteni. Au incercat sa ma ajute sapand in memorie adanc, intreband bunicii, parintii, dar degeaba. Am cautat pe internet, insa nu am identificat aceasta planta in zona Sighisoarei, Ardealului… Nimic. Voiam sa stiu daca o mai tin in apa sau o plantez direct, cum se numeste, daca are nevoie de soare sau umbra, de umezeala sau sol mai uscat, e.t.c. Pe scurt, cum o pot tine in viata?

Ca prin minune, am descoperit ca exista o aplicatie care functioneaza similar cu Shazam. Pentru cei care nu au folosit-o/nu o cunosc, Shazam te ajuta sa identifici melodiile pe care le asculti. Exact dupa acelasi model, exista o aplicatie care te ajuta sa identifici plantele. Este o aplicatie dezvoltata de francezi si se numeste Pl@nt Net. Mi-a identificat minunatia de planta si am aflat ca se numeste Euphorbia marginata Pursh (Ghostweed). In romana nu am gasit exact traducerea, probabil ar trebui sa mai caut dupa cuvantul Halloween in Wikipedia :-))).

Sa auzim numai de bine!

 
Leave a comment

Posted by on August 14, 2018 in Articole diverse

 
 
%d bloggers like this: