RSS

La poştă se vând urşi!


M-am dus cu bucurie la poştă să expediez câteva felicitări pentru oameni dragi mie. Pentru străinătate aveam 4 plicuri. La poştă nu aveau timbre cu valoare mai mare de 1, 4RON, iar valoarea unei expedieri externe este de 7 RON, prin urmare pentru un singur plic aveam nevoie de 5 timbre. În total 20 timbre.

– Da, deci nu ştiu dacă o să vă intre toate pe plic, spuse vânzătoarea.
– Păi şi cum ar trebui să aflăm acest lucru? Îmi spuneţi aria pe care o ocupă timbrele şi eu măsor pe plic? Aplicăm Pitagora? Îmi daţi un timbru să îmi fac o idee? Cum procedăm?
– Vă dau un şir de 4.
– 4 ce? Numere consecutive?
– Nu doamnă, 4 timbre.

Râdeam în gând să mă prăpădesc dar mimam perfect seriozitatea. Am verificat dacă am suficient loc pe plic pentru atâtea timbre.

– Văd că intră, o să le pun şi unele sub altele acolo unde nu am loc.
– Bine, vă dau atunci pentru 4 plicuri 20 de timbre?
– Dacă altă variantă nu aveţi, ce să fac? O să umplu plicul de timbre. Aveţi şi limbi pentru timbrele astea, fiindcă eu nu stau să ling 20 de timbre. Nu fac parte din nici un partid politic şi nu am suficientă îndemânare!
– Vă dau un lipici.

Pe timbre se găsea imaginea unui urs brun. Am dat toţi urşii cu lipici pe spate şi mă gândeam cât de stupizi sunt oamenii, în general. Le taie urşilor pădurile şi apoi se enervează când aceştia coboară în oraş după mâncare. Apare la ştiri termenul de “urs vagabond” care recunosc că m-a uluit. Încercam apoi să îmi imaginez ursul domestic. Bieţii urşi, sunt fugăriţi, speriaţi şi uneori omorâţi, dar oamenii se folosesc de imaginea lor. Nu mai înţeleg nimic. Îl înţeleg însă pe Noe care a luat pe arcă animalele.

Advertisements
 
Leave a comment

Posted by on December 5, 2018 in Efectul de Brand

 

Trăiască capra vecinului!

Invidia, reprezintă în ziua de astăzi, un înlocuitor al forfecuţei dar şi al pilei de unghii. De la rosul unghiilor şi până la a prinde ciudă pe capra vecinului (şi chiar pe vecin) mai este doar un pas.

Conform sudiilor realizate de GfK, la solicitarea PressOne, ale căror rezultate au fost publicate în octombrie 2018:

  • 80% dintre români invidiază situația profesională a unor colegi de serviciu,
  • 76% invidiază stilul de viață al cunoscuților,
  • 48% invidiază posesiunile materiale obținute de prieteni,
  • 16% invidiază reușitele copiilor unor persoane din propriul anturaj.

Eu nu am nimic cu caprele vecinilor şi pot dovedi acest lucru. Am turnat împreună cu 5 capre, un scurt metraj. Scurt cât o fustă mini din capron.

Una dintre caprele vecinului pe nume “Doamne Ajută”, s-a îndrăgostit iremediabil de căciula mea când a aflat că blăniţa este sintetică. Îi amintea de un nepoţel drag cu ochi căprui. Regizorul, născut sub semnul capricornului era şi cameraman iar turnarea acestui film a fost pentru el, un capriciu. Vremea a fost şi ea capricioasă dar pentru că nu începuse ploaia şi caprifoiul era în floare, am hotărât să nu mai amânăm. Pentru că vă aştept la film nu pot da mai multe amănunte despre acest succes cinematografic, însă vă rog să nu vă lăsaţi cuprinşi de invidie. Caprele sunt chiar faine!

 
Leave a comment

Posted by on November 30, 2018 in Efectul de Brand

 

Sloganul RemanAir : “Te zburam de nu te vezi!”

Te zburam de nu te vezi!

RemanAir, este o nouă linie aeriană înfiinţată pentru a răspunde numărului mare de solicitări de zbor, survenite în urma remanierilor. În campania promoţională abia începută sub sloganul: “Te zburăm de nu te vezi!”, sunt prezentate beneficiile oferite pasagerilor. Aceştia se vor bucura, sau nu, de imagini care reflectă realitatea politică, imagini care vor rămâne întipărite în memorie dar şi în manualele de istorie. Noua linie aeriană, pune la dispoziţie rute de zbor bine cunoscute de către miniştri care şi-au pierdut funcţiile. Rutele sunt: Bucureşti – Madagascar şi Bucureşti Costa-Rica, iar ofertele sunt de nerefuzat. Biletele “dus” (one way) sunt gratuite în limita a 28 de locuri/lună. Deoarece RemanAir este o linie aeriană care serveşte intereselor poporului, biletele se pun în vânzare la Casa Poporului. Pentru detalii: http://www.gov.ro

 
Leave a comment

Posted by on November 20, 2018 in Articole diverse

 

11.11 ORA 11

poppy

Într-o zi de noiembrie şi mai precis 11 noiembrie, ora 11, mă aflam într-un mall în Canada. La ora 11 fix toată lumea din mall a rămas pe loc. Nimeni nu mişca, nimeni nu suflă o vorbă. Mă simţeam ca la Muzeul Figurilor de Ceară. Totul era încremenit deşi părea viu. Am rămas blocată. Nu ştiam ce să fac. M-am oprit şi eu. Nu a durat mult şi lumea şi-a continuat activitatea. Am avut senzaţia că am fost surprinsă de un vortex. Mă întrebam în sinea mea: De ce toţi s-au oprit în acelaşi timp? Ce s-a întâmplat? Parcă timpul a stat puţin în loc.
Urma să aflu de la prietenii canadieni, care mi-au povestit că în fiecare an la ora 11, pe 11.11, se ţine un moment naţional de reculegere în cinstea celor care şi-au pierdut viaţa în timpul războaielor mondiale şi se aniversează semnarea armistiţiului care a pus capăt primului război mondial. Simbolul acestei zile este macul motiv pentru care în termeni populari această zi poartă denumirea de “Poppy Day” (Ziua Macului). În general toţi care cunosc acest obicei, poartă astăzi în piept un mac. Acest mac purtat de copii şi adulţi deopotrivă, pare să aibă si rolul de a aduce oamenii mai aproape unul de altul. Eu asa i-am simtit, aproape.

 
Leave a comment

Posted by on November 11, 2018 in Articole diverse

 

N-a fost cutremur, a fost lovitură de stat!

“Cutremurul care s-a produs duminică dimineaţa cu magnitudinea de 5,8 pe scara Richter face parte din activitatea seismică normală a zonei Vrancea şi nu aşteptăm replici, a declarat, Constantin Ionescu, directorul general al INFP”. Sursa

O minciună sfruntată. Nu a fost vorba despre o activitate seismică normală, ci anormală. A fost o lovitură de stat. Pământul a fost plătit de Soros să execute această manevră susţinută de altfel şi de rămăşiţele statului paralel. De la atâta paralelism plăcile au acceptat să se scuture pe verticală şi să ne arunce jucăriile de Lego aşezate rânduit pe dulap.

Acum se înţelege din ce motiv seismologul Virgil Hâncu este dat dispărut de două zile. A fugit bietul om ca să nu îl prindă cutremurul. Tragem concluzia că ştia ce avea să se întâmple şi a tainut, devenind astfel complice la atentatul Sorosist asupra Guvernului, la lovitura de stat.

Sirenele salvărilor sunau în miez de noapte. Una dintre salvări s-a oprit în faţa casei în care locuiesc. O vecină a făcut atac de panică. Medicul sosit la faţa locului a întrebat-o pe femeia aflată în stare de şoc:
– V-aţi speriat atât de rău de cutremur?
– Nu, nici vorbă, m-am speriat cumplit de soţul meu care a sărit din pat direct în picioare! Elanul pe care şi l-a luat când a sărit din pat a făcut să mă arunce şi pe mine jos din pat, fără ca eu să fi avut această intenţie. Speriată de aruncătură şi de faptul că soţului s-ar putea să îi fie rău, am făcut atac de panică. Abia apoi am aflat că a fost cutremur.

După cutremur cetăţenii României au rămas în picioare, în halat şi în papuci, său fiecare după cum a fost surprins, însă toţi cu telefoanele în mână. În afară de cei care sunau la salvare, restul ţineau telefonul în mâna doar ca să poată suna “din tranşee” dacă va fi cazul. Altminteri, pe cine să suni la 3 dimineaţă să întrebi dacă ştie ceva despre lovitura de stat? Seismograful live de la Muntele Roşu nu mai putea fi accesat iar Departamentul Situaţiilor de Urgenţă nu anunţa nimic în caz de cutremur. Aşa că fiecare aştepta cuminte sau mai puţin cuminte, replicile.

 
Leave a comment

Posted by on October 28, 2018 in Articole diverse

 

Bătută măr dar cucerită total

Astăzi mă jucam ping-pong în parc cu Iuli (soţul meu). Eram amândoi când pe sub masă când pe deasupra aruncându-ne după mingi “perverse”. Pe lângă noi se învârtea un copilaş pe care îl mai văzusem în parc cu mama lui şi cu care mai stătusem de vorbă aşa… în treacăt. Mai mult a vorbit el în timp ce jucam noi. Nu am reuşit deloc să îmi dau seama, nici atunci şi nici acum, dacă este băiat sau fată dar ceva mă atrăgea în mod evident la acest copilaş. Avea o figurita veselă şi sinceră, haioasă şi prietenoasă. Astăzi a venit lângă masa noastră de ping-pong şi începuse să toace. Taca taca taca taca… şi eu fraieră, cu ochii la copil, am încasat câteva mingi care au făcut să crească punctajul în terenul advers.

– Cum te cheamă?

– Asofijafijaoeji

– Cum?

– Asofijafijaoeji dar şi Diego.

Atunci m-am prins că e băiat şi numele de familie era prea greu de pronuntat ca să îl înţeleagă cineva. Cred că Diego are undeva în jurul vârstei de 3 ani. Blond, cu părul lung, cu trăsături curios de bine amestecate ca să te lase pe tine să ghiceşti dacă este fată sau băiat.

– Ce faci Diego, joci şi tu ping-pong?

– Da, joc cu mama, dar mai târziu. (Acum venise să vorbească cu mine ca să nu mai joace nimeni).

Iuli era fericit că îmi luase câteva puncte aşa… ruşinos… din cauză că eu eram atentă la Diego. Ca să nu cumva să îşi iasă din mână, m-a pâsâit aşa pe sub mustaţă şi mi-a spus:

– Hai măi, jucăm? Eşti atentă? Servesc?

– Haide… serveşte! Eram foarte atentă fiindcă aveam de recuperat câteva puncte.

Exact în momentul în care mingea i-a lovit paleta şi se indrepta cu efect spre mine, m-a strigat Diego:

– Drăguţa mea, eşti atentă puţin? Ia uite ce palete am!

Mingea a trecut pe lângă paleta mea. Am avut senzaţia că joc cu o ramă cu gaură în mijloc.

– Drăguţică mea, numai puţin uite-te!

Era clar că reprezentantul lui Dumnezeu cu sporturile, coborâse pe pământ ca să îi pună lui Iuli trofeul în braţe. M-am întors către Diego, cucerită de cuvintele lui şi am pierdut cu mândrie setul.

Tare dulce puştiul. După cât de mult vorbea puteam să jur că e fetiţă dar uite că poţi avea surprize la tot pasul. Am plecat “bătută măr” dar “cucerită total”.

 

 
Leave a comment

Posted by on October 23, 2018 in Articole diverse

 

Halal “Cugetari despre dragoste”

Am găsit o carte ce mi-a parut interesantă : “Proverbe şi cugetări despre dragoste”. O carte veche, apărută în 1974 în 40.600 exemplare. Această culegere a fost realizată de Mircea M. Duduleanu. M-am bucurat să dau peste aşa comoară literară, însă pe măsură ce citeam din ea mă treceau fiori. Fiori mici, mijlocii şi apoi chiar începusem să mă îngrijorez. Cugetările de atunci erau cu mult diferite celor de acum. Ce vremuri, ce mentalităţi….. Se poate vedea evoluţia cu ochiul liber chiar dacă suntem purtători de ochelari cu dioptrii mari.

Vă las şi pe voi să vă delectaţi cu câteva dintre “cugetările vremii” de altă dată:

  1. Nu te încrede în soţie înainte să-ţi fi făcut 10 copii.
  2. Când te însori, să te însori iar nu să te măriţi.
  3. Fata trebuie apreciată la bucătărie, nu la bal.
  4. Soţia rea este o febră zilnică.
  5. Omul fără muiere, ca un om fără cămaşă.
  6. Iarba rea creşte în căminul unde femeia are cuvântul.
  7. Dacă femeia poartă pantaloni, soţul trebuie plimbat în cărucior.
  8. Este o ruşine pentru un soţ să fie femeia soţiei lui.
  9. Pentru a face o pereche fericită soţul trebuie să fie surd şi nevasta oarbă.

 

Cugetări una şi una… şi eu am o carte întreagă. Am şi despre dragostea de patrie, despre prietenie… şi aş spune eu şi una care se potriveşte, din păcate, ca slogan pentru partidele politice de astăzi:

“Cui îi e teamă să-şi facă duşmani, nu va avea niciodată prieteni adevăraţi”.

 

Să auzim numai de bine!

 
Leave a comment

Posted by on October 18, 2018 in Efectul de Brand

 
 
%d bloggers like this: