RSS

11.11 ORA 11

poppy

Într-o zi de noiembrie şi mai precis 11 noiembrie, ora 11, mă aflam într-un mall în Canada. La ora 11 fix toată lumea din mall a rămas pe loc. Nimeni nu mişca, nimeni nu suflă o vorbă. Mă simţeam ca la Muzeul Figurilor de Ceară. Totul era încremenit deşi părea viu. Am rămas blocată. Nu ştiam ce să fac. M-am oprit şi eu. Nu a durat mult şi lumea şi-a continuat activitatea. Am avut senzaţia că am fost surprinsă de un vortex. Mă întrebam în sinea mea: De ce toţi s-au oprit în acelaşi timp? Ce s-a întâmplat? Parcă timpul a stat puţin în loc.
Urma să aflu de la prietenii canadieni, care mi-au povestit că în fiecare an la ora 11, pe 11.11, se ţine un moment naţional de reculegere în cinstea celor care şi-au pierdut viaţa în timpul războaielor mondiale şi se aniversează semnarea armistiţiului care a pus capăt primului război mondial. Simbolul acestei zile este macul motiv pentru care în termeni populari această zi poartă denumirea de “Poppy Day” (Ziua Macului). În general toţi care cunosc acest obicei, poartă astăzi în piept un mac. Acest mac purtat de copii şi adulţi deopotrivă, pare să aibă si rolul de a aduce oamenii mai aproape unul de altul. Eu asa i-am simtit, aproape.

Advertisements
 
Leave a comment

Posted by on November 11, 2018 in Articole diverse

 

N-a fost cutremur, a fost lovitură de stat!

“Cutremurul care s-a produs duminică dimineaţa cu magnitudinea de 5,8 pe scara Richter face parte din activitatea seismică normală a zonei Vrancea şi nu aşteptăm replici, a declarat, Constantin Ionescu, directorul general al INFP”. Sursa

O minciună sfruntată. Nu a fost vorba despre o activitate seismică normală, ci anormală. A fost o lovitură de stat. Pământul a fost plătit de Soros să execute această manevră susţinută de altfel şi de rămăşiţele statului paralel. De la atâta paralelism plăcile au acceptat să se scuture pe verticală şi să ne arunce jucăriile de Lego aşezate rânduit pe dulap.

Acum se înţelege din ce motiv seismologul Virgil Hâncu este dat dispărut de două zile. A fugit bietul om ca să nu îl prindă cutremurul. Tragem concluzia că ştia ce avea să se întâmple şi a tainut, devenind astfel complice la atentatul Sorosist asupra Guvernului, la lovitura de stat.

Sirenele salvărilor sunau în miez de noapte. Una dintre salvări s-a oprit în faţa casei în care locuiesc. O vecină a făcut atac de panică. Medicul sosit la faţa locului a întrebat-o pe femeia aflată în stare de şoc:
– V-aţi speriat atât de rău de cutremur?
– Nu, nici vorbă, m-am speriat cumplit de soţul meu care a sărit din pat direct în picioare! Elanul pe care şi l-a luat când a sărit din pat a făcut să mă arunce şi pe mine jos din pat, fără ca eu să fi avut această intenţie. Speriată de aruncătură şi de faptul că soţului s-ar putea să îi fie rău, am făcut atac de panică. Abia apoi am aflat că a fost cutremur.

După cutremur cetăţenii României au rămas în picioare, în halat şi în papuci, său fiecare după cum a fost surprins, însă toţi cu telefoanele în mână. În afară de cei care sunau la salvare, restul ţineau telefonul în mâna doar ca să poată suna “din tranşee” dacă va fi cazul. Altminteri, pe cine să suni la 3 dimineaţă să întrebi dacă ştie ceva despre lovitura de stat? Seismograful live de la Muntele Roşu nu mai putea fi accesat iar Departamentul Situaţiilor de Urgenţă nu anunţa nimic în caz de cutremur. Aşa că fiecare aştepta cuminte sau mai puţin cuminte, replicile.

 
Leave a comment

Posted by on October 28, 2018 in Articole diverse

 

Bătută măr dar cucerită total

Astăzi mă jucam ping-pong în parc cu Iuli (soţul meu). Eram amândoi când pe sub masă când pe deasupra aruncându-ne după mingi “perverse”. Pe lângă noi se învârtea un copilaş pe care îl mai văzusem în parc cu mama lui şi cu care mai stătusem de vorbă aşa… în treacăt. Mai mult a vorbit el în timp ce jucam noi. Nu am reuşit deloc să îmi dau seama, nici atunci şi nici acum, dacă este băiat sau fată dar ceva mă atrăgea în mod evident la acest copilaş. Avea o figurita veselă şi sinceră, haioasă şi prietenoasă. Astăzi a venit lângă masa noastră de ping-pong şi începuse să toace. Taca taca taca taca… şi eu fraieră, cu ochii la copil, am încasat câteva mingi care au făcut să crească punctajul în terenul advers.

– Cum te cheamă?

– Asofijafijaoeji

– Cum?

– Asofijafijaoeji dar şi Diego.

Atunci m-am prins că e băiat şi numele de familie era prea greu de pronuntat ca să îl înţeleagă cineva. Cred că Diego are undeva în jurul vârstei de 3 ani. Blond, cu părul lung, cu trăsături curios de bine amestecate ca să te lase pe tine să ghiceşti dacă este fată sau băiat.

– Ce faci Diego, joci şi tu ping-pong?

– Da, joc cu mama, dar mai târziu. (Acum venise să vorbească cu mine ca să nu mai joace nimeni).

Iuli era fericit că îmi luase câteva puncte aşa… ruşinos… din cauză că eu eram atentă la Diego. Ca să nu cumva să îşi iasă din mână, m-a pâsâit aşa pe sub mustaţă şi mi-a spus:

– Hai măi, jucăm? Eşti atentă? Servesc?

– Haide… serveşte! Eram foarte atentă fiindcă aveam de recuperat câteva puncte.

Exact în momentul în care mingea i-a lovit paleta şi se indrepta cu efect spre mine, m-a strigat Diego:

– Drăguţa mea, eşti atentă puţin? Ia uite ce palete am!

Mingea a trecut pe lângă paleta mea. Am avut senzaţia că joc cu o ramă cu gaură în mijloc.

– Drăguţică mea, numai puţin uite-te!

Era clar că reprezentantul lui Dumnezeu cu sporturile, coborâse pe pământ ca să îi pună lui Iuli trofeul în braţe. M-am întors către Diego, cucerită de cuvintele lui şi am pierdut cu mândrie setul.

Tare dulce puştiul. După cât de mult vorbea puteam să jur că e fetiţă dar uite că poţi avea surprize la tot pasul. Am plecat “bătută măr” dar “cucerită total”.

 

 
Leave a comment

Posted by on October 23, 2018 in Articole diverse

 

Halal “Cugetari despre dragoste”

Am găsit o carte ce mi-a parut interesantă : “Proverbe şi cugetări despre dragoste”. O carte veche, apărută în 1974 în 40.600 exemplare. Această culegere a fost realizată de Mircea M. Duduleanu. M-am bucurat să dau peste aşa comoară literară, însă pe măsură ce citeam din ea mă treceau fiori. Fiori mici, mijlocii şi apoi chiar începusem să mă îngrijorez. Cugetările de atunci erau cu mult diferite celor de acum. Ce vremuri, ce mentalităţi….. Se poate vedea evoluţia cu ochiul liber chiar dacă suntem purtători de ochelari cu dioptrii mari.

Vă las şi pe voi să vă delectaţi cu câteva dintre “cugetările vremii” de altă dată:

  1. Nu te încrede în soţie înainte să-ţi fi făcut 10 copii.
  2. Când te însori, să te însori iar nu să te măriţi.
  3. Fata trebuie apreciată la bucătărie, nu la bal.
  4. Soţia rea este o febră zilnică.
  5. Omul fără muiere, ca un om fără cămaşă.
  6. Iarba rea creşte în căminul unde femeia are cuvântul.
  7. Dacă femeia poartă pantaloni, soţul trebuie plimbat în cărucior.
  8. Este o ruşine pentru un soţ să fie femeia soţiei lui.
  9. Pentru a face o pereche fericită soţul trebuie să fie surd şi nevasta oarbă.

 

Cugetări una şi una… şi eu am o carte întreagă. Am şi despre dragostea de patrie, despre prietenie… şi aş spune eu şi una care se potriveşte, din păcate, ca slogan pentru partidele politice de astăzi:

“Cui îi e teamă să-şi facă duşmani, nu va avea niciodată prieteni adevăraţi”.

 

Să auzim numai de bine!

 
Leave a comment

Posted by on October 18, 2018 in Efectul de Brand

 

Corso dream – îngheţată plăcută la gust dar neplăcută ca brand


Recunosc că îmi place mult, dar cu toate acestea mă bucur de îngheţată destul de rar. Când îmi calc pe suflet şi cumpăr îngheţată chiar îmi doresc să o savurez, să mă bucur de moment. Categoric ambalajul îmi influenţează decizia de cumpărare. Este un “P” al marketingului (Packaging) care în cazul de faţă ai putea crede că vine de la “Păcăleală”.

Era o zi fierbinte de august şi eram hotărâtă să îmi cumpăr o îngheţată. În faţa lăzii frigorifice, m-am comportat ca de obicei, adică exact ca un scanner profesionist. După ce am analizat conţinutul lăzii, am ales îngheţata Corso. Îmi era poftă de mentă cu ciocolată şi culoarea verde (despre care ai putea să crezi că provine de la mentă), nu lipsea din imagine. Am deschis cu bucurie ambalajul şi ce să vezi? Îngheţata mea de mentă era albă. Magie!!! Părea o îngheţată de rom cu gust de mentă. M-am uitat imediat la data expirării. Era totul bine, dar mi-am zis că probabil că anul acesta nu s-a făcut menta şi atunci au pus ce au găsit şi ei prin cămară. Era bună la gust, dar cu toate acesta mi-a lăsat un gust amar. Simpla difereneta de culoare m-a făcut să mă simt înşelată.

Ca şi cum nu ar fi fost de ajuns am intrat la Corso pe site şi am aflat despre îngheţata în discuţie, următoarele: “E important să fii cool tot anul, dar e şi mai important să fii cool în cele mai fierbinţi zile din an. Iar în astfel de zile, doar o îngheţată cu mentă poate face faţă căldurii.”
Au ştiut! Au ştiut că trebuie cumva să fac faţă căldurilor dar nu au estimat că mă vor lua căldurile tocmai de la îngheţată.

Tot ei spun că să aducă şi puţin adevăr în discuţie: “COOL MINT – îngheţata cu aromă de frişcă şi mentă în glazură de cacao cu ciocolată
Am înţeles şi din ce motiv îngheţata mea era albă. Avea aromă de frişcă şi mentă. De multă frişcă şi mentă. De la atâtea arome şi analiză pe text, mi-a venit în minte o întrebare: Cum este corect să spunem, “cacao cu ciocolată” sau “ciocolată cu cacao”?

Dacă vrei să nu te simţi pălit de disonanţă cognitivă, este simplu. Îţi păstrezi privirea aţintită la ambalaj în timp ce manânci, nu îţi pui întrebări şi problema este rezolvată. De aceea se numeşte Corso Dream. Visezi că mănânci îngheţată cu mentă şi glazură de ciocolată. De fapt sunt arome congelate îmbrăcate în ceva maro.

 

 
Leave a comment

Posted by on September 17, 2018 in Efectul de Brand

 

Câinii şi Primăria Municipiului Bucureşti

Nici mie nu-mi vine să cred ce spun, dar am identificat o acţiune semi-laudabila a Primăriei Municipiului Bucureşti care are sens şi care merită susţinută chiar dacă, aşa cum a fost prezentată de PMB, nu are şi cine ştie ce efect. Gestul contează. Poate data viitoare le iese mai bine.

În parcul Mogoşoaia, puteţi întâlni rezemate la baza pomilor, imagini cu câini. Imaginile sunt însoţite de texte care îi încurajează pe trecători să adopte un câine. Am parcurs o bucată de drum şi ajunsesem spre finalul zonei în care erau distribuite fotografiile. În sinea mea, îmi imaginam că în parcul Mogoşoaia sau în apropierea acestuia, a fost construit un adăpost pentru câini iar cititorii sunt îndrumaţi în acest sens. Nu am găsit însă nici o notă explicativă, un panou, un banner, un afiş un telefon… Dacă există undeva, atunci nu este bine amplasat pentru că nu sunt singura care nu l-a observat. Nu l-au văzut nici grupul de prieteni cu care mă plimbam. Dacă nu există deloc, atunci este trist.

Paznicul parcului ne-a explicat că este o acţiune a primăriei şi că nu există nici un adăpost în parc. Nu ştia mai mult. Tot încercând să surprind imagini cu aparatul foto am găsit pe una dintre fotografii un QR code. Am accesat informaţia şi am aflat că este vorba despre o campanie pentru promovarea adopţiilor câinilor fără stăpân aflaţi în adăposturile ASPA (Autoritatea pentru Supravegherea şi Protecţia Animalelor).

Ideea era cât pe ce să fie minunată. Fotografiile te atrag iar curiozitatea te împinge să citeşti fiecare text şi poate că ar reuşi această campanie să îşi atingă scopul, să îmblânzească câteva inimi şi să convingă pe cineva să adopte un căţel, dar lipsa informaţiilor, a datelor de contact îi vor face pe mulţi să renunţe la a-şi mai bate capul şi prin urmare aceştia îşi vor vedea în continuare de drum. Este foarte bine că există un astfel de cod imprimat pe fotografii însă nu toţi cei care ar putea adopta un căţel au descărcată în telefon o aplicaţie de scanare a codurilor QR. Există şi persoane care nu ştiu la ce foloseşte un cod QR. În rândul lor s-ar putea afla însă suflete mari… care îşi vor continua plimbarea. Este un segment din piaţă ţintă pierdut din start.

Prin urmare, dacă cineva doreşte să schimbe în bine viaţa unui câine care nu a avut o şansă, este liber să să o facă acum. Va sta în putere să oferiţi această şansă pentru care veţi primi recunoştinţă veşnică. Pentru mai multe informaţii vă invit să accesaţi informaţiile pe care eu nu le-am găsit decât după ce am citit codul QR.

  1. Adăpost Bragadiru:  0734.301.394  Facebook oficial /Instagram Twitter  Luni 10:00 – 16:00, Marți: 10:00 – 18:00,  Miercuri și joi: 10:00 – 16:00, Vineri: 10:00 – 14:00
  1. Adăpost Mihăilești:  0246.278.787  Facebook oficial /Instagram  / Twitter  Luni – miercuri: 10:00 – 16:00, Joi: 10:00 – 18:00, Vineri: 10:00 – 14:00
  1. Adăpost Pallady:     0213.452.740  Facebook oficialInstagram / Twitter Luni: 10:00 – 18:00, Marți – joi: 10:00 – 16:00, Vineri: 10:00 – 14:00

Adresă corespondență ASPA: Constantin Mille 10, Sector 1, București,  CP 010142, Telefon: 021 312 9555, Fax: 021 312 9510, E-mail: relatiicupublicul@aspa.ro

 
Leave a comment

Posted by on September 17, 2018 in Efectul de Brand

 

Nu lăsaţi Fetiţa cu Chibrituri să citească!

Aşa mi se întâmplă întotdeauna.  Mă duc la cimitir, la mormântul socrilor mei şi uit să iau cu mine o brichetă sau o cutie de chibrituri cu care să aprind şi eu o lumânare. Prin urmare, de fiecare dată, cumpăr odată cu lumânarea şi o cutiuţă de chibrituri. Pe drumul de întoarcere spre casă, cum rămăsesem fără baterie la telefon şi pentru că nu aveam o carte la mine, m-am apucat să citesc ce scrie pe cutia de chibrituri.

Pe partea superioară a cutiei scria mare “Safety matches”. Na, zic, mare minune că mi s-au aprins! Cum ar putea fi un băţ de chibrit “safety”? Numai în cazul în care nu s-ar aprinde. Dacă ia foc nu mai este safety deloc. “Safety” se referă la condiţia de fi protejat faţă de ceva sau cineva care reprezintă un factor de risc (accident, incendiu, etc). “Safety matches” sunt chiar chibriturile de care nu ne poate fi teamă fiindcă ne garantează protecţia.

Cufundată în lectură m-am mutat la capitolul 2 adică am întors cutia să citesc şi ce scrie pe spate. Eeeeeeee pe spatele cutiei, o poveste mai ceva decât Harap Alb. Citind cu atenţie, am dedus că Pakistanul a accesat fonduri europene şi printr-un proiect cofinanţat de România şi UE, comercializează acum chibrituri fabricate în Pakistan, tocmai aici, în ţara în care datorită exploatărilor masive de lemn nu mai aveam nici cu ce ne da foc. Lemnele noastre, le-au luat alţii. Dar la pakistanezi nu m-aş fi gândit niciodată. Totuşi băieţi de treabă. Iau, dar uite că ne şi dau. Nu mai avem noi nici sare, luăm din Hymalaia. Să te ţii când om aduce şi apa din Sahara. Asta este.

Uimitor însă, este că pe spatele cutiei stau scrise câteva cuvinte enunţate chiar de “tatăl frecării pakistaneze”, care ne informează că un chibrit se aprinde prin frecarea acestuia cu o mişcare de “DUTE VINO”.

Am trăit atâţia ani degeaba… Habar nu aveam că mişcarea pe care o faci când aprinzi un băţ de chibrit este de du-te-vino. (Apropos, du-te nu dute). Eu aprind chibritul dintr-o singură mişcare. Dar acest lucru în mod cert ar face ca un chibrit să se aprindă şi să nu mai fie safety. Dacă mişcarea este du-te-vino, atunci sigur nu se aprinde şi e safety. Dacă nu vă iese,  înmuiati puţin băţul în apă şi încercaţi din nou.

În sfârşit am înţeles cum se foloseşte o cutie cu chibrituri safety. Dar fiind safety, din ce motiv nu se lasă la îndemâna copiilor? Da, s-au gândit ei bine. Dacă un copil freacă băţul du-te fără să dea şi vino, băţul devine “nesigur” şi se aprinde adică îşi pierde proprietatea de bază şi nu mai este safety. Totul este clar ca lumina zilei pe timp de ceaţă. Nici măcar Eckhart Tolle nu m-a făcut să gândesc atât de profund si limpede.

Ni se recomandă deasemenea să ţinem chibriturile într-un “ioc” uscat. Prin” ioc” cred că s-a făcut referire la LOC. Să trecem peste asta! Şi pentru noi ar fi greu să traducem în urdu.

Pentru că mai aveam încă două staţii şi terminasem de citit, mi-a venit să mă joc aşa cu privirea şi să citesc doar primele cuvinte de la începutul fiecărei propoziţii de sus în jos. Merită să faceţi acest exerciţiu! Un asemenea îndemn pe o cutie de chibrituri, nu credeam că pot să găsesc. Un adevărat brand! Râdeam de una singură în tramvai.

Când o să apară pe piaţă volumul II şi anume “For stars safety matches”, voi fi prima care stă la coadă să cumpere noua cutie. După ce o voi citi cu atenţie, o voi aşeza în bibliotecă alături de prima.

Mâine mă apuc să citesc cartea de telefon şi apoi mă înscriu într-un partid.

 
Leave a comment

Posted by on August 30, 2018 in Efectul de Brand

 
 
%d bloggers like this: