RSS

Fosta hala Automatica, primaria si obezitatea…

Aseara am fost la teatru. Am vazut “Natura moarta cu nepot obez”. Faina piesa. Am ramas cu gandul ca oamenii sunt in general subapreciati si marginalizati daca sunt altfel decat majoritatea. Unul poate este foarte gras motiv pentru care se umple de porecle si rasete jignitoare la adresa lui, altul poate are o malformatie congenitala (va recomand cu drag filmul Wonder), altul poate este purtator de ochelari motiv pentru care devine pentru cei din jur “aragaz cu 4 ochiuri” sau mai stiu si eu ce. Vom ajunge sa traim momentul in care vom rade unii de altii fiindca toti vom fi “altfel” si cei mai multi dintre noi vom fi obezi.

Exact acum dupa aceasta piesa, imi vine si mie un necaz in minte legat de lipsa de preocupare a primariei privind hala Automatica si pun pe Facebook un post cu poza dezolanta a acesti cladiri ce face parte din patrimoniu si care zace neatinsa si in paragina totala de ani de zile fix in Sectorul 1 si mai precis in parcul Floreasca. Langa Spring Time… Am observat ca reperele ce au ca exemplu o carciuma sau orice altceva unde romanul mananca si bea, este reperul cel mai potrivit. Se pare ca avem incorporat in noi un GPS al foamei.  O prietena draga, imi trimite un link care explica totul.  In parcul Floreasca ar trebui sa ne bucuram de un hipermaket Auchan in perioada urmatoare dar ce sa vezi, nu ma bucur deloc.

 Sa o luam cu inceputul. In cateva cuvinte as spune despre hala Automatica ca a fost construita in 1935 de compania Ford si aici s-au produs automobile de lux pana cand prin lichidarea firmei Ford, s-a infiintat Automatica, unul dintre producatorii de echipamente electrice si automatizare din Romania. In imediata apropiere a fost construit in 1963, patinoarul Floreasca. Patinoarul a disparut dupa revolutie, nu mai stiu in ce an dar sigur nu mai este de mult. Ce atata sport, ce atata activitate, mai bine sa facem o carciuma!!!! Pacat mare pacat. Patinoarul fiind exterminat ma gandeam ca poate poate in locul fabricii Automatica o mana de om gospodar sau investitor sau primarie sau alta institutie va deschide o sala de sport sau va prelungi parcul…. Ce ai putea sa faci mai frumos in parc? In sectorul 3, primaria dorea sa preia o mare parte a zonei verzi din parcul IOR pentru a face o sala maaaare de sport. Oamenii nu au fost de acord. Acea zona verde era singura bucurie a locuitorilor din zona. Acolo iarna ne dadeam cu sania, cu schiurile, iar vara alergam unii dupa copii altii dupa catei, o zona libera si frumoasa. Te bucurai de soare, de lumina, de viata.  In sinea mea stiind ca hala Automatica face parte din patrimoniu si nu au voie sa o darame, m-am gandit ca poate asta vor face. Ei bine, spre surprinderea noastra, sau nu, exact pe locul fostei hale, se va construi un Auchan.  In parc. Dupa ce ca avem atat de putine zone verzi, acum un Auchan este fix betonul care ne lipsea sa ne mai sufocam putin. La 3 minute, pe Barbu Vacarescu exista deja un supermarket Kaufland si Carrefour.  Exact de un Auchan duceam lipsa. Inca un loc in care sa stam sa ne imbuibam.  O sa mancam pana o sa crapam. Asta se va intampla. Am cunostinte care si la paine, in coltul strazii se duc cu masina. Nu ar face 100 m pe jos ferite-ar sfantu.  Chiar zilele trecute la Europa FM, postul meu favorit de radio, se punea intrebarea: “Daca in Bucuresti, ar fi transportul gratuit, ati renunta la folosirea zilnica a masinii prsonale? “ Sigur ca m-a plesnit rasul gandindu-ma la cunoscutii mei dar am continuat sa rad si cand cineva spunea ca “da, as renunta daca m-ar lua din fata casei si m-ar lasa in fata locului de munca”.  Cred ca ar renunta doar daca autobuzul ar arata ca o limuzina si ar merge exact acolo unde il programeaza fiecare.  Nu stiu cum a decurs discutia mai departe pentru ca a trebuit sa plec dar nu cred ca s-ar schimba ceva atata vreme cat nimeni nu va schimba ceva in viata lui dar si a celor din jur,  pentru a trai mai sanatos.  Fiecare dintre noi stim foarte bine ca facem prostii ce tin de vicii. Eu foarte greu m-am indepartat de ideea de a bea Cola.  Mai am cate o scapare dar incerc.  Unii fumeaza pana li se coloreaza unghiile, altii beau alcool, unii mananca tot ce prind si toate acestea pentru ca traim intr-o viteza maxima, suntem o natie de stresati, alergati, fugariti etc.  Mancam prostii si ne umflam pe zi ce trece. Facem cat mai putin sport, de respirat …respiram si noi ce avem prin Bucuresti iar primaria aproba construirea unui hipermarket in parc.  As sugera sa construiasca pentru Bucuresteni , sub fiecare parcare a hipermarketurilor si locuri de veci. Oricum vom muri la un etaj superior, cu un McDonalds in gura si transportul pana jos, sub parcare nu ar necesita un efort urias. Lasand gluma asta morbida la o parte, serios, noi ce facem?  Ce le facem copiilor nostri? Obezitatea infantila reprezinta o mare problema in Romania. Studiile sunt îngrijorătoare: Unu din patru elevi este obez, iar unu din doi – supraponderal si ocupam locul II in topul obezitatii infantile in Europa. Despre pistele de bicicletele nu mai spun nimic. Jale si prapad, atat.

In aceste conditii construim un hipermarket in parc la o distanta de 3 minute de hipermarketul Kaufland si de Carrefour deja existente?

Arena Construct va pune la dispozitie mai multe informatii cu privire la constructiile ce vor incepe in curand pe platforma Automatica.

 

Advertisements
 
Leave a comment

Posted by on February 15, 2018 in Efectul de Brand

 

Once in a lifetime…

Opportunity knocked at my door. Opportunity is not only about money, getting a job or finding an investor. To me, opportunity was this time, the chance to spoil my emotions and  this is what happened.

I am a huge fan of Jeremy Ragsdale. If you don’t know him yet, I will make the introductions. Jeremy is an American voice coach at “Jeremy Ragsdale Voice Studio” located in Annapolis, Maryland. He never tried any musical contest but he definitely loves music. He decided to learn a Latin language and more precisely, Romanian language. He didn’t know anybody in Romania but somehow he felt attracted to it. Not by somebody, not by something…just attracted so, after a few classes of Romanian language he came to visit Romania. Arriving in Bucharest, he found himself lonely in the middle of an unknown place and all he needed to improve his language skills were some friends. Being a music lover, his first thought was to search on Google for a Karaoke club in Bucharest and make some friends with the same interests. The first Google response was “Tunes Pub”, and that, represented the beginning of a new life for Jeremy. He made some friends, all amazed by his voice. They advised Jeremy to try his chance at X Factor. That was not the reason Jeremy came to Romania, but he registered to X Factor and won the contest.  It was the first foreign act to win the X Factor in Romania. This may happen once in a lifetime. Now you know a few things about Jeremy so I can continue my story.

I am a fan X Factor and I could not believe my ears when Jeremy had his first audition. I am the only X Factor’s fun in my family but at that time I was able to scare my son and my husband because while Jeremy was singing I expected them to stop doing whatever they were doing, stop talking, stop walking, stop moving…Maybe they thought: “Crazy mother, crazy wife”…but this is life when your emotions start dancing. From that moment on, they become interested in Jeremy’s acts. My madness amazed them…and Jeremy as well. WHAT A VOICE….

On February 10th, Jeremy had his first solo performance, here in Bucharest (after X Factor), at “Tunes Pub”. My husband and I decided to attend this event and as soon as we entered the pub, I saw Alexandra Crisan. I was so happy. Alexandra was my favorite singer from X Factor contest in 2014. I have never heard anybody singing the way she did (or even closer), “Purple rain” or “Someone like you”. Her voice talks to my soul, face to face…I have no idea how to express the way I feel when Alexandra is singing, in a better way.  I went to Alexandra and I hugged her, like I hug an old friend after a long “no see” time.  She might’ve thought the same: “Crazy mother, crazy wife” :-))

In short time Jeremy started his performance. How was Jeremy’s act??? Awesome, wonderful, magnificent, overwhelming…you already got it. My emotions were running up and down stairs. I had cardio activity, sitting on chair and not even blinking, I laughed, I cried, I pass through all possible emotional stages, just listening to Jeremy’s voice. Ok….I blinked but only when my mascara started to drain on my face. I have no idea what I did with my hands, I wave them above my head and a picture framed on the wall landed on my head. Thank God I did not ruin anything. Jeremy has the ability to take you to another world and it’s not only the voice helping him to do so. It is also Jeremy’s personality. Kind, generous, sincere, sociable, shearing happiness even he is not happy all the time. He has an enormous potential as a singer. This is why I like to call him DIAMONDsdale. A masive diamond. This is his real value. At least this is his value to me and my family. I felt that every sound or word, comes straight from the heart and his heart seems to be as beautiful as his voice. To us, being there at that moment, at Tunes, was nothing but a great opportunity. We are sure that it’s just a matter of time for Jeremy to become worldwide known and not only known but appreciated for what he is. We wish him so. We wish the same to Alexandra. Great voices in a small pub…or how we use to say, strong essences are kept in small bottles.

One of Jeremy’s performance @ Tunes was “I put a spell on you”.  I love this song so on our way home, I put the spell on my husband over and over again. Than, I tried to explain him that “I feel good” and this is the reason I behave this way. I told him he is lucky the weather is nice and is not raining. It could’ve come a purple rain.☺. He said: I think you’re Crazy, just like me, and hugged me. “When a man loves a woman” as my husband does, and he supported her for more than 27 years, one more night of singing on the street, does not mean a thing. “This is a men’s word” but what would it be without a woman or a girl, right?  This is why, he accepted me as I am….a bunch of walking emotions. To offer him some comfort, I went in my room and I started to write this article. I wanted to share with you this wonderful experience.

Something that you can feel once in a lifetime…

 
 

Simt ca se apropie divortul. Avem probleme de comunicare!

Din ce motiv ar fi Enel, partenerul potrivit casei mele?

Privesc in jurul meu, catre marile companii si ma minunez. Privind spre politicieni ma minunez deasemenea. Din pacate, in aceasta situatie, nu sunt uimita de lucrul bine facut ci de cel de proasta calitate. Dupa modelul sa castigam cat mai repede si sa luam cat om mai putea, s-a ales praful de valorile romanilor. Privind la cei din jur cum fura, chiar si o parte dintre oamenii ce obisnuiau sa fie cinstiti incearca dupa acelasi model sa isi castige traiul si ceva mai mult decat atat. Pare ca nimic nu ne mai ajunge. Sa luam ca exemplu compania Enel care deserveşte 2,8 milioane de clienti si al carei slogan este “Partenerul potrivit casei tale”. In calitate de client Enel scriu acest articol prin prisma experientei proprii. Cu mult timp in urma, am primit un telefon, solicitandu-mi-se sa raspund la cateva intrebari legate de serviciile Enel. Aveau codul client, numele, prenumele si fireste ca aveau si telefonul meu. La nici una dintre intrebari nu am putut sa acord o nota mare, un calificativ bun. Ma asteptam ca cineva sa ma sune si sa ma intrebe ce solutii vad eu, sau ce anume am patit pentru a putea corecta chiar ei, angajatii Enel aceasta problema, eventual pentru a recastiga un client care se afla la un pas de a divorta de partenerul ce nu i se parea deloc potrivit. Nu s-a intamplat nimic. Stiau ca nu plec. E destul de complicat sa pleci. Daca te muti dintr-un sistem reglementat spre piata concurentiala si noul furnizor da faliment, atunci vei fi preluat de furnizorul de ultima instanta din zona (FUI_ENEL, E.ON, CEZ si Electrica), dar vei plati un pret mai mare la energie, asa cum afirma EVZ . Un fel de a spune: “Daca nu esti cu noi esti impotriva noastra si daca te intorci …iti asumi”.

Asa ca cei de la ENEL traiesc linistiti chiar daca sunt si chiar daca nu sunt clientii lor multumiti.

Vrei sa suni la Enel? Dureaza o vesnicie pana reusesti sa intri in dialog cu un operator. Asculti mai intai in ce zone au loc interventii, cat dureaza, ce poti sa faci daca…, ce poti sa faci cand…, cui te adresezi daca…., pur si simplu simti ca explodezi. Daca te tin nervii, in 15-20 minute iti raspunde cineva. E posibil sa uiti din ce motiv ai sunat.

Ai reusit sa porti o discutie telefonica cu un operator? Cand reusesti in sfarsit sa auzi o voce ce provine dintr-un personaj viu incepi sa te bucuri dar in cateva minute, iti dai seama ca te bucuri fara motiv. Ai senzatia ca operatorii sunt hraniti si crescuti in baterii, ca gainile. Au o voce robotizata, un ton rece, voce plata parfumata cu iz de “habar nu am, dar iti explic ca sa intelegi si tu”. Dupa ce ai realizat ca nu se schimba nimic, dar absolut nimic doar printr-o discutie telefonica, te apuci sa scrii.

Ai trimis catre Enel o sesizare?  Ii intrebi ceva la obiect (3-4 fraze) si iti raspund 2 pagini cu trimitere la legislatie, cu un vocabular destinat parca utilajelor si nu oamenilor. ANAF raspunde la fel de “prietenos”. Trimiti o intrebare clara si te duc pe la Ploiesti si ramai tot asa…fara raspuns ca si inainte. Nu iti raspund la intrebare pentru ca nu isi asuma un raspuns, le este teama, isi doresc sa se protejeze cu riscul de a te arunca intr-o lume confuza. Mai confuza decat inainte. Pot intelege din acest gen de raspunsuri din partea institutiilor, ca nu le mai pasa de clienti. Ii simt parca zambind pe sub mustata in timp ce dau “sent” la cate un e-mail din care stiu si ei ca destinatarul nu va intelege nimic. Se simt puternici ca membrul PSD, Codrin Stefanescu a carui vorba: “Pentru ca putem!” rezoneaza inca in urechile noastre, ale celor care suntem altfel. Intr-o astfel de situatie, iti mai vine sa mai trimiti o scrisoare in care sa explici din nou cu speranta ca vei primi un raspuns la obiect si sa astepti inca 30 de zile pana iti va raspunde cineva….in caz ca iti va raspunde? Nu iti mai vine. Te resemnezi. Ramai invins. Poti sa pastrezi mult si bine pusca la picior fiindca nu mai ai munitie. S-a furat si asta.

Ai trimis o scrisoare de suport la ENEL? Mi-am reamintit ce citeam in cartile lui Daniel Goleman si am hotarat sa fiu intelegatoare, sa nu am asteptari si sa ajut. Asadar, le-am scris celor de la Enel si le-am oferit o sedinta gratuita de consultanta de marketing. Le-am scris cateva pagini cu greseli ce pot fi indreptate, lucruri simple unele dintre ele.  Mi-am luat din timpul meu liber, sa ajut cu sfaturi constructive pe cei de la Enel. Am scris catre departamentul de marketing care nu a considerat ca ar fi necesar sa imi raspunda, sa multumeasca sau sa reactioneze ca si cum ar fi fost in viata.

Sa vorbim putin si despre Raiffeisen. Au implementat un nou sistem de preluare a apelurilor. Acum iti raspunde un robot pe nume Ana. Ana e cam surda si nu stie prea multe cuvinte. Cu toate acestea incearca. Te intreaba care este motivul pentru care suni pentru a te transfera chiar ea catre persoana potrivita ca si cand tu nu ai fi fost in stare sa selectezi dintr-un meniu.  Problema ei este ca nu prea pricepe ce vrei.  E de preferat sa vorbesti cu ea clar, in propozitii scurte si putin rastit. Altfel te intreaba pana intelege.  Ea e Ana. Atat a putut Raiffeisen.

Cum o fi Doamne sa ai peste 50-60 de ani, sa nu te pricepi la tehnologie, sa nu te numeri printre utilizatorii de smartphone si calculator si sa dai peste Ana sau sa suni la Enel si sa mori cu receptorul in mana, fiindca de..ti-a venit ceasul mai repede decat ti-a raspuns operatorul. Ana te roaga sa repeti de parca ar avea Alzheimer si a uitat ce i-ai spus. De fapt ea nu intelege saraca…Daca nu reusiti sa rezolvati cu Ana, atunci va imbracati frumusel si mergeti la banca!!!!!!!!!!

De ce se intampla acest lucru? Pentru ca departamentele acestor institutii nu comunica intre ele si nici relatiile cu clientii nu reprezinta un punct forte. Ca si in politica, problemele de comunicare conduc la divorturi. Analiza interna a Enel imi pare ca se rezuma doar la cea financiara. Se intampla toate aceste lucruri pentru ca goana dupa bani multi, obtinuti oricum si dobanditi in timp cat mai scurt,  dizolva emotii si distruge valori iar oamenii devin incolori, insipizi, inodori iar lumea din jurul lor, aproape inexistenta.  Asa o sa se nasca Ana Enel, Ana ANAF, etc…iar noi o sa fim cu totii Anapoda.

Ma intreb cu ce se ocupa departamentul de marketing de la ENEL? Au reusit sa formuleze un slogan care nu are nici o legatura cu institutia in sine. Inaintea acestuia, Enel a avut un alt slogan de neuitat: “Enel, pentru zilele tale luminoase”. Initial m-am gandit ca Enel e pentru nopti intunecoase dar sloganul lor m-a dat peste cap complet. Am realizat ca nu am din ce motiv sa ma plang daca se intrerupe curentul noaptea. Enel imi este alaturi, ziua…:-)))

Dragii mei de la Enel, esenta unui brand al unei corporatii este ca aceasta sa stie cine este, de ce se afla aici si ce incearca sa faca iar raspunsurile trebuie sa fie adevarate. Daca se intampla sa cititi acest articol, va recomand “Brand New-Viitorul chip al brandurilor” de Wally Olins si Inteligenta Emotionala – Daniel Goleman. Intr-o carte aflati multe despre brand si in alta despre emotii, despre empatie, despre felul in care gandesc cei din afara Enel dar si cei din interior.  Eu pot spune cu mana pe inima ca nu va simt parteneri asa cum credeti voi ca sunteti si nu va vreau in casa mea, insa recunosc ca nu am luat masuri pentru a schimba ceva. Probabil ca asa cum Ryanair se diferentiaza prin brutalitate, Enel se diferentiaza prin indiferenta si ignoranta. Uneori imi trece supararea pe voi dar alte ori ma apuca din nou. Si pentru ca tot ma adresez direct voua acum, imi puteti spune din ce motiv operati intr-un cont inchis cu un an in urma, emiteti facturi intr-un cont inchis, dar nu va anuntati clientii?

Exista insa si exemple pozitive. Nu la Enel, Raiffeisen sau ANAF ma refer.

  • La Engie am apreciat faptul ca atunci cand optezi pentru a primi factura online, acestia o trimit atasat in e-mail-ul care te atentioneaza ca factura a fost emisa. Enel iti trimite doar codul de bare dar daca doresti factura, trebuie sa intri in cont si sa o descarci.
  • La CrisTim am fost foarte impresionata nu doar de munca lor de cercetare si imbunatatire a calitatii produselor dar si de relatia lor cu clientii si nu ma refer doar in magazine ci si online. In nenumarate ocazii am comunicat cu cei de la CrisTim pe pagina lor de Facebook. Am observat ca raspund tuturor, ca stiu de gluma, ca sunt oameni si au sentimente, ca nu s-au robotizat si acest lucru nu poate decat sa ma bucure.

Exemplele bune pot continua, dar tot in speranta ca putem trai mai bine, intr-o lume mai civilizata, incerci sa corectezi ce nu merge bine.

Voi ce parere aveti despre ENEL? Ati incercati si alti furnizori?

 
Leave a comment

Posted by on February 1, 2018 in Efectul de Brand

 

Se mai poate salva ceva in PSD? :-)))

Astazi am avut de facut un banner in Photoshop. Lucram cu spor la bannerul meu si in timpul acesta ascultam Europa FM postul meu favorit de radio. Cum politica loveste din toate colturile si ne pocneste in toate directiile, telefoanele celor care sunau la postul de radio sa isi exprime parerile nu mai incetau. Ascultandu-i mereu pe cei de la Europa Fm, pot spune ca oricare ar fi intrebarea, fie ea si de genul “Cine a inventat punga de plastic?”,  ascultatorii incep cu raspunsul direct din PSD.  PSD, PSD-isti, PSD-ista, etc…. Dar nu asta este relevant acum. Atenta la bannerul meu, dar cu urechile ciulite la radio, am avut un moment de blocaj. Pentru a putea lucra in toate layerele programului si la rezolutie maxima,  atunci trebuie sa iti salvezi documentul in format PSD si parca nu voiam sa fac acest lucru in mod constient.  Imi era teama sa nu pierd fisierul. E posibil sa mai salveze cineva ceva in PSD sau ne gasim linistea in PNG, JPG, GIF etc… si renuntam si la layere si la rezolutie si la tot???? Poate cineva de la Adobe Photoshop se autosesizeaza si va redenumi aceasta extensie astfel incat toti romanii sa mai poata lucra cu sufletul impacat in Photoshop. Poate le trimitem celor de la Adobe o sesizare (ca sa nu mai asteptam sa se autosesizeze). De ce??? “Pentru ca putem”. “Pentru ca putem” este o expresie invatata de la o extensie a PSD :-))) Habar nu ai cate poti invata despre politica, utilizand Photoshop…

Dupa acest articol am realizat ca va pot impartasi un banc de actualitate.

Intrebare: Se mai poate salva ceva in PSD?

Raspuns: Da, daca lucrezi in Photoshop! 

 
Leave a comment

Posted by on January 26, 2018 in Articole diverse

 

Cate grade are unghiul dintre minutarul si orarul unui ceas, daca este ora 3:15?

Multi dintre prietenii mei, atat cei de pe Facebook cat si de pe LinkedIn, activeaza in domenii de Marketing si HR. Domeniile mele de interes. Ca atare, am gasit de curand o postare pe Facebook si mai precis pe pagina: “Tipa de la HR” , postare ce m-a tinut ocupata o perioada de timp. Este vorba despre un articol postat de Carmen Draghici (Tipa de la HR).  Fie ca sunteti recrutori sau doar va cautati un loc de munca, gasiti informatii ce va pot fi utile pe aceasta pagina.

In articol, Carmen prezenta un set de intrebari, as spune.. mai ciudate decat celelalte intrebari ciudate pe care le-ar putea pune un recrutor, insa una dintre ele era atat de diferita….imi amintea de testele GMAT (Graduate Management Admission Test). Parea atat de simpla insa nu intotdeauna ce pare simplu, este cu adevarat simplu.

Obisnuiam sa povestesc la randul meu celor care isi cautau un loc de munca la ce intrebari s-ar putea astepta din partea recrutorilor, insa aceasta intrebare nu mi-a iesit in cale pana astazi si nu am putut sa o dau ca exemplu.

Asadar, imagineaza-ti ca te afli la un interviu si primesti urmatoarea intrebare:

Cate grade are unghiul dintre minutarul si orarul unui ceas, daca este ora 3:15?

Va doresc o zi frumoasa!!!!!!!!!! :-)))

…………………………………………………………………………………………………………………………………………

M-am gandit sa mai scriu totusi cateva randuri…

Cred ca multa vreme imi voi aminti fragmente din cartea “Gandire rapida Gandire lenta” a lui Daniel Kahneman in care acesta explica cat de parsiv poate fi modul de gandire. In situatia actuala, raportandu-ne la personajele din povestea lui (Gandirea rapida si cea lenta) raspunsurile vor veni la rand, prima care se baga in seama fiind ca de obicei gandirea rapida (instinctiva) care va raspunde cu mandrie:

 -Zero grade!!!!!!!!!! Da, zero grade pentru ca la 3:15 limbile de la ceas sunt exact una peste cealalta!!

Gandirea rapida (intuitiva), se va uita apoi in jur asteptand sa primeasca aprecierea sau invidia celor care au fost martorii acestui raspuns extraordinar. Acum vine randul gandirii lente sa se afirme. Dupa ce a acordat mai multa atentie, dar cu deosebit de resimtita lene in glas, a raspuns chiar ea, gandirea lenta in persoana (gandirea rationala):

– 7 grade si 30 minute.(7,5⁰) Calculul se face cu regula de 3 simpla. Un intreg arc de ceas este parcurs de o limba de ceas intr-o ora, respectiv 360⁰ si asa mai departe.

Asa ne trezim de multe ori spunand: “Vai…si stiam!!!” Gandirea rapida ne joaca feste. De multe ori se trezeste vorbind si gandirea rationala este prea lenesa pentru a remedia situatia. Probabil ca putin timp de gandire ar fi de mare ajutor dar sa nu uitam faptul ca astazi sloganul nostru este repede si profitabil. Repede, nu inseamna intotdeauna si profitabil.

Pentru recrutori toate aceste intrebari au un rost. Le pot spune despre candidati cat de creativi sunt, daca au imaginatia bogata sau mai putin bogata, daca sunt iuti in gandire, daca sunt rationali sau se bazeaza mai mult pe instinct, etc. Pentru multi candidati sunt doar intrebari ciudate. “Ciudate”, fiind forma cea mai elevata in exprimarea acestora.

Iata un alt exemplu pe care il puteti adauga in lista de intrebari “sofisticate”.

La un interviu de recrutare la compania Apple, pentru o pozitie de senior Hardware Engineer, un candidat a primit la un moment dat urmatoarea intrebare:

“Imagineaza-ti ca ai de facut o cana. Ce vei lua in considerare cand vei face cana?”

Raspunsurile candidatului, il apropiau sau il indepartau pe acesta de obtinerea locului de munca. Fireste ca nu aveau un rol determinant dar influentau decizia angajatorului.

Un raspuns corect, sau mai bine zis un raspuns pe care recrutorul l-ar fi apreciat era un raspuns care sa rezoneze cu cultura/valorile/viziunea/misiunea… Apple. Este bine cunoscut faptul ca Apple acorda o importanta deosebita design-ului. Produsele lor incep de la design si apoi se construieste si restul. Asadar candidatul a raspuns ca in primul rand s-ar gandi la forma canii, la culori, la modelul de maner, etc. Apoi s-a gandit la rezistenta materialului, la calitatea acestuia, la temperatura la care rezista, la felul in care se simte materialul din care este facuta cana la atingere, la timpul de pastrare a temperaturii si rand pe rand gasea argumente care sa il apropie de ceea ce defineste Apple. Sigur ca aceasta intrebare cu cana, era pusa la finalul uneia dintre cele doua sesiuni de intervievare fiecare de cate 8 ore. Candidatul a primit jobul, dar pentru el a ramas si astazi in memorie aceasta provocare.

De retinut:

Este important ca atunci cand mergeti la un interviu pentru ocuparea unui post, sa aveti in vedere ca o cunoastere aprofundata a companiei la care aplicati va poate aduce numai beneficii. Acesta a fost numai un singur exemplu, dar sunt multe momente in care aceste informatii despre companie va pot determina succesul.

Linkuri utile:

  • Pentru articolul postat de Carmen Draghici (Tipa de la HR), in care gasiti si restul de intrebari “ciudate” va rog sa accesati acest link
  • Pentru explicatia matematica, va sugerez sa incercati urmatorul link
 
Leave a comment

Posted by on January 21, 2018 in Efectul de Brand

 

La un pas de Uanderful

Astazi am decis impreuna cu sotul meu sa dam jos fiecare gram pe care l-am pus pe noi ieri, cand tata a implinit onorabila varsta de 88 de ani iar noi, familia, l-am petrecut pe masura. Am hotarat asadar sa facem o tura de Herastrau dis de dimineata. Eeeeee asta cu dis-de dimineata nu a tinut. La 9:00 am plecat de acasa. La TV se anuntase in aceasta dimineata frig napraznic doar ca eu ma uit la TV ca la radio. Adica aud dar nu prea ma uit. Asa ca i-am crezut si am scos jumatate de sifonier, m-am impodobit cu lucrurile scoase si m-am clatinat catinel pe usa afara. Afara era rece dar nici pe departe frig napraznic. Obiceiurile din indepartata perioada in care am locuit in Canada, se pare ca au lasat urme. Temperaturile napraznice pentru mine au ramas cele ce depaseau -30⁰C.  Mergeam si simteam ca ma incing. Scosesem manusile si cu aceasta ocazie am scos si telefonul sa ma uit cate grade sunt.  Pentru Bucuresti, telefonul meu afisa  -1⁰C.  Simteam ca ma va apuca sindromul “Baba Dochia” si voi arunca lucrurile de pe mine ca intr-un club de fite. Noroc ca am ajuns langa lac. Aici batea un vant care-ti sufla si ideile din cap. Mi-am pus manusile, mi-am tras 3 rondele de fular in jurul fetei, ochelari aveam ….eram asa…ca din trupele de comando. Dupa o perioada destul de lunga de vant in pupa, am trecut in parcul Bordei. Ne-am hotarat sa ii dam si lui o roata daca reusim. Am ajuns destul de civilizat pana in dreptul Promenadei. (prin parc) Deja parcul se transformase in delta. La un moment dat ne-a taiat calea un fazan. Ne-am uitat dupa el dar cred ca a intrat in zona de papuris si dus a fost. Nu l-am mai vazut.  Pe o parte a drumului aveam pomi si tufe si pe cealalta parte, lacul, plin de papura. Incepusem sa imi pun dorinte cum ar fi:

Sper sa nu dam de vreun nebun, hot, sau …vanator de fazani. Eram ca in povestea cu drobul de sare. La un moment dat pe partea stanga a drumului au aparut cateva locuinte, cateva pauze cu balarii, apoi iar cateva constructii de data aceasta in paragina si dupa acestea, daaaaaaaaa dupa acestea ne-a intampinat o haita de 3 dulai. Initial am crezut ca sunt ciobanesti dar nu erau. De frica i-am vazut mult mai mari. Unu era rablagit rau dar muscacios, cu gura mare, cu dintii iesiti, venisera spre noi si facusera un praf de abia ne mai vedeam. Atat eu cat si sotul meu iubim cainii si iubirea este mereu reciproca dar acum incepusem sa am dubii in legatura cu aceasta reciprocitate. Sotul meu a gasit un cauciuc de la roata unei masini si eu am gasit o sticla de bere. Am mers calmi cat de calmi am fi putut fi, sotul meu cu un cauciuc la brat si eu cu berea in mana. A mai aparut in viteza un catel si pentru ca el intarziase a venit cu dintii mai aproape de noi. Am ridicat sticla sa il sperii putin si din sticla a curs pe mine tot ce ramasese in ea. Era ceva galben. Acum dorintele mele se refereau si la continutul sticlei. Da doamne sa fi fost bere. M-am lnistit gandindu-ma ca in salbaticia aceea nimeni nu s-ar fi deranjat sa faca ceva in sticla.  Sunt un om pozitiv…Trebuia sa gasesc un factor motivator, care sa ma intareasca. Nu l-am gasit eu dar l-a gasit sotul. A renuntat la cauciuc si a luat o bata. Cainii se mai pototolisera dar nu stiam daca mai sunt si altii “noi” care urmeaza sa ne intampine.  Nu am lovit in viata noastra un caine si nici muscati nu am fost dar astia 3 crai, m-au speriat. Am pierdut multe calorii in momentele alea. Dintr-o dugheana de undeva din spatele cainilor iese un individ care probabil se distra privind cum sar cainii la noi si striga cat il tin plamanii:

-Alo Domnu de ce ati luat cauciucul ala?

-De frica Domne! Nu vezi ca au sarit astia sa ne manance? Vezi ca il gasesti mai in spate! Acum am luat un bat!

-Nu musca!

El credea ca ne-a linistit. 3 randuri de dinti faceau parada modei pe langa noi. Ma intrebam si eu ca omul, oare pe mine de ce nu m-a intrebat individul de la baraca, de ce am luat sticla aia de bere de pe jos?? Raspuns corect: Pentru ca era goala :-)))) Daca era plina sigur ma intreba.

In fine…nu am mai stat sa il intrebam de ce nu-si leaga cainii daca sunt asa “saritori la picioare”. Nici nu vreau sa ma gandesc cum o fi noaptea in zona. Ne-am tinut de toiag si de sticla pana am iesit in Calea Floreasca.

Este evident ca la Parcul Bordei se tot lucreaza. Proiectul de amenajare a parcului Bordei a fost o initiativa laudabila a PMB. Termenul de executie : 02.2015-12.2015. Tot laudabil.

Nu departe de acest panou informativ, mai exista unu. Aici proiectul are o alta data de finalizare si anume 31.12.2017. A trecut si asta.  In toata tura de Bordei nu l-am intalnit pe al treilea din care sa reiasa eventual ca anul de finalizare este 2080 dar acum sa nu fiu rautacioasa, se vede ca cineva a facut ceva. Exista deja un parculet pentru copii. E adevarat ca este pustiu pentru ca parculetul se afla intr-un “santier” nu intr-un parc. Are cateva leagane si e destul de bine amenajat. E posibil sa fie toate uzate cand o sa fie terminata lucrarea.  In mare, totul este in lucru, mai putin bordura de beton a lacului care este finalizata si care iti da ameteli cand o privesti cat de stramba poate sa fie. Pare sa fi fost mana lui Dorel iar seful lui Dorel cu siguranta era tatal lui.

Daca as fi inceput acest proiect (e drept ca nu ma pricep) as fi curatat inainte de orice lacul. Lacul este colmatat la maxim. Papura este cat casa si este peste tot. Plin de balarii, copacei si gunoi. Gunoiul se intinde de la podul Floreasca  (cum mergi spre Promenada pe partea stanga) pana la capatul parcului. Peste drum, la nu mai mult de 20 m de aceste gunoaie este Centrul de Copii, Zebra. Acest centru a fost infiintat cu un scop nobil si ofera suport unui numar de 27 de familii ce dispun de serviciile acestui centru incluziv de educare și ingrijire pentru copii cu varsta intre 0 – 3 ani.

In imaginea ce urmeaza, se poate vedea gunoiul care se intinde de-a lungul gardului pe o portiune sanatoasa din Calea Floreasca si in dreapta se vede locul de joaca destinat copiilor de la centrul Zebra.

La maxim 100 m de gunoiul acesta sublim straluceste un hotel fain. E chiar Uanderful. Nu …nu vorbesc eu romgleza (si aceea de balta), asa se numeste hotelul : Uanderful . Cum se aude cuvantul Wonderful in limba romana, exact asa se si scrie. Usor de tinut minte.

Zona este tot “uanderful” dar speram sa devina peste cativa ani cu adevarat wonderful .

De la hotel in sus, dar mergand acum catre…Spitalul de Urgenta Floreasca, pe partea dreapta a drumului, care este paralela cu “faleza” adica aleea parcului, au fost plantati paltini. Au fost pusi cu drag si pentru toata lumea…sa fie…Intre paltini au lasat o distanta de 4-5 m adica muuult prea putin. Dar asta dovedeste ca “fara numar” si “lasa sa fie” nu sunt expresii care se refera numai la bani. Sa vezi distractie cand vor creste. Probabil ca ii vor altoi cu plopi ca sa creasca doar in sus. Vorba lui Toma Caragiu, Dumnezeu sa-l odihneasca: “Acasa, bradul se aseaza pe o masuta. Daca este prea inalt in sus, aranjati cu vecinul sa-i primeasca varful prin tavan. Daca este prea inalt in jos, aranjati cu masuta si-i taiati picioarele.” Dupa posibilitati….

 
Leave a comment

Posted by on January 14, 2018 in Articole diverse

 

Gaina si Extraveralul

E ceva vreme de cand copilul imi explica importanta pe care trebuie sa o acord produselor pe care le cumpar si astazi vom discuta despre OUA. Mi-a explicat pe degete ca sa inteleg, ca este de preferat sa cumpar oua pe care sa scrie ca sunt facute de gaini ce cresc in ferme ecologice. Adica gaini care merg desculte in iarba, care privesc cerul, care asculta cantecul pasarilor, care zburda libere prin curte, care mananca gandac “fresh” din iarba etc. Rar s-a intamplat insa sa nimeresc cofrajul din discutie. Poate ca pretul mi-a directionat mana catre cofrajul alaturat…nu stiu. De multe ori chiar le-am incurcat cu ouale aflate in cutii pe care scrie ca acestea provin de la gaini crescute la sol. Traisem cu impresia ca gainile care umbla desculte in iarba …se numesc “gaini crescute la sol” dar nu este intotdeauna adevarat.:-)))))

Am aflat adevarul si o sa va divulg si voua secretele.In caz ca mai sunt si altii consumatori de oua interesati de subiect, sa stie exact de unde provin ele. Ma rog…exact exact tot nu putem sti…dar ne putem preface ca stim si ca mancam sanatos. Si placebo e bun la ceva.

Pe scurt:

  • ouale crescute in sistemul agriculturii ecologice sunt marcate cu “0”.
  • cele ce provin de la gaini crescute in aer liber sunt marcate cu 1,
  • cele ce provin de la gaini crescute la sol sunt marcate cu “2”
  • cele ce provin de la gaini vai de sufletul lor, crescute in medii inchise, acestea sunt marcate cu “3”.

Pentru a face distinctia, este impetuos necesar ca in magazin sa imi scot ochelarii, sa deschid capacul de la cartonul de oua si ma pun pe lecturat. Mi se intampla acest lucru pentru ca desi este trecut codul (marcajul) corespunzator pe cofraj, mai uit ce inseamna…si pe interiorul capacului scrie asa …ca pentru …cei care uita. Incepusem sa ma obisnuiesc si tocmai acum, totul s-a naruit.

Astazi, lucrurile au inceput sa se complice. Am gasit la Kaufland o informatie de interes national. Dupa ce abia intelesesem categoriseala asta explicata mai sus, acum mai apare si gaina nestresata.

Ea este crescuta in voliera, adica intr-o colivie si totusi este lipsita de stres.  Intrebari din ce in ce mai ciudate au inceput sa-mi deranjeze cortexul.

  • Cum s-a ajuns la concluzia ca o gaina este sau nu lipsita de stres?
  • Aceasta mentiune ar trebui sa ma faca sa cred ca restul de gaini sunt stresate?
  • Care sunt cele stresate?
  • Cum le diferentiez pe cele stresate de cele nestresate?

Si uite asa….Intrebarile nu mai conteneau sa apara. Am hotarat ca este esential sa inteleg cum arata o gaina fara stres si am inchis ochii incercand sa imi imaginez cum traieste aceasta gaina lipsita de stres si iata ce a iesit:

Am deschis ochii si s-a ales praful. Am revenit la povestea incalcita a gainii nestresate. Cu ochii deschisi, am realizat ca avem o problema. Colivia sau ma rog…voliera,  cum arata? Cum pot fi gainile inchise, nestresate? Le da Extraveral?? Sau poate o fi o vila cu 4 etaje si vedere spre curtea in care locuiesc cocosii?? O fi o puscarie desfiintata? Cum o arata?? Cred ca cineva, un jurnalist eventual, ar putea face un reportaj pe aceasta tema. Tare mult as vrea sa puna alaturi o gaina stresata si una nestresata iar noi sa ghicim.

Ar mai fi o problema. Cum adica “gaini crescute in voliera, liber”? Adica fiecare gaina are cheia de la colivie?? Sau portarul e de treaba si “uita” usa deschisa??

Ca si cum nu ar fi fost de ajuns, am observat ca pe cartonul de oua scrie“Gaini crescute la sol in voliera, liber si fara stres”. Dar era vorba despre gaini, nu? Despre “ele” care ar fi putut fi “LIBERE si fara stres” si nu “liber si fara stres” . Oare este o referire subtila la crescatorul de galinacee?? Te pomenesti ca e politician. Pfiu…or fi ouale lui Nastase??? Vila are, liber si fara stres este….hmmmm….. Da stiu o sa spuna cineva: “Crescute liber”…asta a vrut sa spuna…dar mie nu imi suna bine si basta. Prepelitele or fi stresate??

Nici nu stiu daca o sa pot inchide ochii in seara asta. :-)))))

 
Leave a comment

Posted by on January 10, 2018 in Articole diverse

 
 
%d bloggers like this: