RSS

Dedicatie pentru ENEL

18 Jan

Daaaaaaaaa ….Era sambata 16 ianuarie 2016 si magia sarbatorilor inca nu se sfarsise. Aveam sa petrec un weekend de poveste. Doar ce  ninsese putin si Enel mi-a facut o surpriza. A oprit curentul, moment in care parca cineva m-a legat de maini (insa din picioare si din gura inca mai puteam sa dau). S-a oprit nu numai lumina dar nu mai functiona (in mod firesc) nici centrala, nici calculatorul, elementele cheie in existenta mea de zi cu zi pe timpul iernii. Nu mai vorbesc despre faptul ca nu am avut acces la internet. In ceea ce ma priveste NU SE POATE FARA NET si cum sa ai net daca nu ai curent??

Era sambata dimineata, 3 am. In casa era bezna totala. Am pornit-o elegant intr-un traseu de seara in cautarea lumanarilor pe care le-am nimerit cum a nimerit orbul Braila. Le-am gasit pentru ca Dumnezeu mi-a soptit:

“Hallo Babe, ai lanterna in telefonul pe care il tii in mana!”

Da, asa era. Am gasit apoi cu mare usurinta lumanarile pe care inca aveam de gand sa le folosesc fiindca la telefon nu mai aveam prea multa baterie si acum serios, noapte, iarna, frig, zapada, un telefon fara baterii era tot ce-mi lipsea. Am cautat si o factura pentru ca la Enel te intreaba codul de client, una alta… dupa care am sunat la Enel.sunand la enel

Am asteptat  pe fir….aprox 20 minute. Ultima poza arata pe telefon ca stateam in asteptare de 15:11 minute. Am stat si dupa aceea dar nu am facut poze. Incepuse sa ma ia somnul.

In tot acest timp Enel s-a ocupat de mine ca un adevarat psiholog la o sedinta de terapie. Mi-a pus o melodie pentru relaxare, o melodie calma, linistita. Se numeste “Far Far” asa cum parea sa fie Enel de mine. La mare departare. Undeva la linia orizontului. Nu au uitat sa ma anunte ca ma taxeaza daca tin mortis sa ascult aceasta melodie la nesfarsit pana ce imi vor raspunde ei. M-am simtit dintr-o data ca la spectacol. Plateam si ascultam muzica buna, pacat ca incepuse sa ma ia cu frig si priveam cum mi se scurge bateria la telefon fara sa stiu daca dupa asa o seara “minunata” mai apuc sa discut cu cineva la capatul celalalt al firului. Ascultam deja pentru a 20 –a oara aceste doua versuri de incurajare:

“Far far, there’s this little girl
She was praying for something to happen to her” ….dupa care o “iluminata” de la Enel ma instiinta ca un operator va prelua apelul meu in cel mai scurt timp.

Adevarat zic…Asa eram si eu pe fir rugandu-ma sa se intample ceva….sa imi raspunda cineva si sa pot purta un dialog.
Apoi imi puneau din nou cele doua versuri prin care imi transmiteau subliminal ca mai sunt si altii ca mine pe fir care se roaga ca ceva sa se intample si pentru ei.
Deodata mi-a raspuns un reprezentant Enel. Am crezut initial ca robotul a luat-o razna, dar nu. Era doamna MB. Mi-a spus ca se lucreaza in zona si ca este o avarie ce se va remedia in jurul orei 7:30 am. I-am transmis doamnei MB ca as dori sa fac o sesizare cu privire la serviciul lor de relatii cu clientii si mai precis la timpul lung de asteptare (taxabil). Ce credeti ca mi-a spus?? Sa ma duc la sediul central. Hmmmm….ma gandeam ca o fi vrut sa ma injure fin si nu am sesizat din prima si dupa ce am ripostat mi-a spus ca pot folosi si o adresa de email: reclamatii.distributie.muntenia@enel.com  Am notat-o ca poate mai au si altii nevoie de ea. (de adresa)

Se facuse ora 10 am si nici o minune nu s-a intamplat pana atunci. Se implineau 7 ore de frig in casa. La Enel nu mai intra robotul, ci suna ocupat. Obosise si robotul. Stateam in casa si nici nu stiam ce sa fac… Sa iau copilul si sa plec undeva la rude, la caldura??? Sa mai astept, ca nu mai dureaza mult?? Nici nu mai aveam pe cine sa intreb ceva. Telefonul fix era mort din lipsa de curent iar bateria la telefonul mobil =0. Eram “fiul ploii” care are datoria sa isi plateasca facturile la timp.

HOP…a venit lumina. In acel moment…am realizat de la ce s-a produs defectiunea. Intrasera stafii pe linia electrica. Aprinsesem toate becurile ca sa stiu exact cand vine curentul si parca cineva incerca sa imi transmita printr-un semnal morse un anumit cod. Tensiunea oscila in asa hal ca m-am simtit ca in casa groazei din oraselul copiilor. POC si mi-a murit un bec. La doua minute baiatul meu iese din camera lui si imi spune suparat: “Mama, astia mi-au prajit statia!!!!!!!” In loc sa ma supar, eram bucuroasa pentru ca scosesm din priza, centrala si frigiderul. De acum incolo voi opri toate prizele, mi-am zis eu. Omul cat traieste invata. Inamicul a operat ca la carte. M-a tinut in frig si mi-a distrus ce a putut…iar eu la randul meu, m-am bucurat sa ii fac in ciuda :-))))) Inamicul, in orele ce au urmat a incercat sa vada cat imi rezista inima si sistemul nervos astfel incat in mai multe reprize a oprit curentul si i-a dat drumu…Eram ca la leapsa. Cum se oprea curentul fugeam in zig-zag in toata casa sa opresc prizele si sa aprind becurile ramase ca sa stiu cand dau drumu la curent. Fugeam apoi la aragazul meu cu scanteie care era ca un licurici fara sclipici in coma…Acum functiona pe baza de chibrit, aprinzator, bricheta sau doua bete frecate…

Inca nu stiu daca razboiul s-a terminat si inamicul s-a plictisit sa se joace cu banii nostri. Oare cand va investi Enel astfel incat la prima ninsoare, temperatura scazuta sau ploaie sa ramanem in frig, intuneric si cu aparatele arse prin casa? Lucreaza in acelasi loc de 3 ori pe an. Sapa groapa, sparg asfaltul…mereu mereu in acelasi loc. E clar ca se confrunta cu un “nod energetic”:-)))

Eu raman “pe faza” ca sa zic asa…iar pe cei de la Enel o sa ii tin la curent :-))))

enelgift

 

 

 

 

Advertisements
 
Leave a comment

Posted by on January 18, 2016 in Articole diverse

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: