RSS

Cum e sa te dai vara cu BOB-ul??? :-))

12 Jun

Ma rog…nu e chiar BOB-ul la care va ganditi. La acel moment ma aflam in Munchen, Germania. BOB inseamna Bayerische Oberlandbahn sau mai clar…un tren personal care in cazul meu a facut legatura intre Munchen si Tegernsee.

Pornisem intr-o excursie de o zi cu sotul meu. Urma sa calatorim cu acest tren o ora pana la destinatie, pentru a analiza putin flora si fauna alpina, fauna din tren si ce mai tura vura, sa ne distram pe cinste asa cum facem la fiecare deplasare a noastra.

Pana sa ajungem in BOB, ne-am asezat fireste la rand sa cumparam bilete, dupa care, ne-am dus sa cautam linia la care urma sa soseasca trenul nostru in gara centrala din oras – Hauptbahnof .  Impreuna cu biletele,  am primit si o foaie cu informatii despre calatorie asa ca nu am mai stat sa intrebam amanunte, ca doar stim sa citim, nu??

Cautam cu privirea afisajul general (defect de Gara Nordista) dar mie nu mi-a fost dat sa il vad. Poate exista si nu l-am vazut eu. Dar m-am multumit pentru ca la capatul fiecarei linii exista afisajul pentru linia respectiva. Plecasem de la bilete si de acolo pana la capatul peronului unde ajunsesem tot cautand linia noastra, era ceva drum. Am descoperit un semn care indica si existenta unui alt peron asa ca ne-am dus acolo sperand la mai mari sanse de reusita. Pe nici un afisaj nu scria ceea ce cautam cu disperare: Tegernsee. Am citit pagina cu informatii despre calatorie dar nu scria la ce line va fi tras trenul. Intru si intreb la informatii. O doamna imi trage biletul din mana si imi spune indicand cu degetul:

– Nu vedeti ca scrie aici pe bilet?

-Nu vad, i-am raspuns eu.

Trage biletul spre ea si spune

-OOOOO da..uite ca nu scrie….si mi-a spus ca trenul meu pleaca de la linia 33.

Ma duc la linia 33 deja se afisase trenul spre Tegernsee. Perfectionistul din mine scoate biletul si se uita atent la fiecare detaliu. Pe bilet era notat numarul trenului. M-am bucurat si am zis ca nu ar fi rau sa verific daca e la fel cu cel de pe afisaj.  Ce sa vezi?? Nu  era la fel.  Ma intorc la biroul de informatii iar “CFR”-ista lor a zis putin taios, ca intr-o reclama la Gilette: “V-am zis ca de la linia 33 pleaca trenul!  Nnumarul de tren nu e relevant!”. Tot uitandu-ne pe bilet am vazut ca nu aveam nici locuri. Dar bucuria de a fi siguri ca am identificat trenul ne-a lasat cu suficienta putere si mandrie ca sa nu mai intrebam la iformatii si ce locuri avem.

In concluzie plecam cu o lesinatura de personal pe care il cheama BOB cu urmatoarele iformatii de pe biletul de calatorie:

  • linie necunoscuta,
  • numar de tren existent dar irelevant
  • locuri necunoscute

Stiam insa cu siguranta ca pleaca la 9:04 am . In plus aflasem de la informatii ca norocul nostru vine la linia 33. Pe peron puteai sa crezi ca a aruncat cineva un sac de bani. Om langa om… Era 9 am.  Pentru ca ne-am pierdut indemanarea din timpurile comuniste cand in orice mijloc de transport te bagai in fata, te tineai de altii sau ii trageai jos ca sa intri tu, cu greu am reusit sa prindem in conditii de eleganta si respect, doua locuri langa WC. Nu te stramba asa!!!…Altii ar fi platit sa stea acolo. A fost ca si cum as fi prins gratuit un spectacol de zile mari despre care iti povestesc imediat.

Trenul fff curat, bine compartimentat, cu locuri pentru carucioare, biciclete, persoane cu handicap.  Cu toate acestea pe biciclisti nu i-au primit in tren fiindca era prea plin. Greu sentiment cred ca i-a incercat pe biciclisti.

Gata! Trenul s-a pus in miscare. Nici nu a plecat bine si au inceput pasagerii sa mearga la WC unul dupa altul,  ca la spovedit.  Cred ca jumatate dintre pasageri au iesit mai usori decat atunci cand s-au urcat in tren si asta pentru un drum de o ora.  Nici macar unul dintre ei nu stia sa inchida usa si foarte putini cunosteau cum anume se patrunde in WC in conditii de siguranta.

Daca vrei sa afli povestea WC-ului ia un loc. Nu pe WC..ci oriunde te simti comod.

Prima solicitanta a usii de la WC a fost o doamna incrancenata.  Se pare ca incepusera durerile facerii dupa figura pe care o afisa. Usa avea un buton cu led galben sub maner(clanta) si apasai pe el ca usa sa se deschida. Nimic mai simplu. Apoi asteptai sa se inchida usa, lucru care nu se intampla la fel de simplu. Doamna “in need” a ramas in usa ca si cum astepta sa fie teleportata. Am avut un flash cu momentul in care personajele se urca in liftul emisiunii “Te cunosc de undeva”…si ies de acolo …gata transformate. :-)) Cand a observat ca usa nu se inchide singura, a inceput sa traga de ea. Nevoia o forta sa ia masuri radicale. Usa, demonstra insa ca are o personalitate ce avea sa domine aceasta lupta. Apoi alergand cu privirea disperata pe toti peretii, a descoperit un panou cu niste butoane de comanda si apasa obsesiv compulsiv cand pe unu cand pe altul, repetand disperata, dar ca un facut, doar pe langa butonul responsabil cu inchisul usii. Uitasem sa va spun ca orice informatie, in tren sau magazin sau oriunde…este in limba germana. In engleza gasesti ceva doar in mod “extrem de exceptional”. De aceea e bine sa ai un dictionar cu tine, o aplicatie cu traduceri sau orice te poate salva in cazul in care se stinge lumina si nu mai poti gesticula.

Un erou din tren, ce merita un ordin de onoare,  a sarit in ajutorul doamnei incrancenate si i-a spus: Apasati pe asta! Si puf..usa s-a inchis. Baiatul asta trebuia platit. Fiecare persoana a fost ghidata de el pana cand la un moment dat, pe nepusa masa, a aparut o alta doamna incrancenata care a apasat pe butonul galben de sub maner si s-a deschis usa la WC in timp ce pasagerul din buda se afla la mijlocul evolutiei. Nu…nu era evolutie la sol slava Domnului, dar era evolutie. In fata cbinei de WC erau 6 scaune. Toti cei 6 pasageri urmareau tacuti acest moment. Figura celei care a apasat butonul era duplicitara. Cu jumatate de fata radea sa lesine sa cealalata jumatate arata incertitudinea intre doua alergeri pe care le putea face :

1) sa fuga ca sa nu se trezeasca cu o poseta in cap de la doamna de pe tron

2) sa isi ceara scuze, mii de scuze…etc

A ales varianta 2.  A avut norocul sa fie o femeie amabila in WC atunci cand s-a deschis usa ca altfel vai de cojocul ei.Cei 6 calatori aflati in fata budei aveau o pozitie ca cea indicata in avion in caz de “prabusire”. Cu capul pe genunchi. Ca sa nu ii poata vedea nimeni cum crapa de ras.

Deci ca sa fie clar si sa poti calatori in conditii de siguranta cu domnul BOB ar trebui sa stiti urmatoarele:

  • Butonul galben de la WC e GALBEN chiar daca e cineva inauntru (nu se inroseste nici de-al naibii). Aceasta instalatie, se joaca cu mintea ta care e obijnuita ca alb sau galben sa fie afisajul unei toalete libere si rosu atunci cand aceasta este ocupata. Se merge probabil pe ideea ca trebuie sa supui creierul la cat mai multe lucruri noi ca sa il feresti de Alzheimer dar totusi nu s-a luat in considerare si tipul de consecinte ale unui astfel de experiment.
  • In momentul in care cineva este la WC, pe panoul de afisaj, acolo unde se anunta statia urmatoare, apare scris “WC” cu rosu. Panoul, NU este si pe langa cabina WC deci inainte sa te duci la toaleta citesti ce statie urmeaza ca sa te asiguri ca poti merge linistit la baie.
  • Apesi pe butonul galben numai dupa ce ai urmarit pe afisaj daca e liber si pentru siguranta intrebi pe unul dintre cei 6 pasageri care stau chiar in fata WC-ului. Ei stiu totul. Cum poti sa deschizi usa, cum poti sa o inchizi, sau orice alta intrebare ai….grupul celor 6  este solutia. E un fel de comitet de criza.
  • Incearca sa executi manevrele cat mai repede cu putinta pentru ca nu se stie cine apasa pe buton si ramai ca pe scena teatrului de vara cu izmenele in vine in aplauzele spectatorilor.

Bun…deci ne-am inteles. Acum poti merge cu siguranta cu trenul BOB din Munchen cu conditia sa ai la tine si un evantai iar pentru cei care au probleme cu respiratia, un tub de oxigen.

Uitasem sa spun ca am mers o ora si ceva in timp ce afara erau 30’ si soarele batea in tren ca clopotu-n clopotnita. In tren nu era pic de aer conditionat si daca doreai mai mult aer aveai la indemana un ciocanel cu care puteai sa trosnesti ditamai geamul, sigilat bine ca sa nu cumva sa intre v-un pui de aer pe undeva. Aglomeratie mare si caldura mare mon cher. Toti pasagerii erau rosii la fata ca niste sfecle fapt ce indica nivelul de sanatate. Daca nu erau sanatosi mureau de mult. Cum spuneam, locurile erau ocupate toate atat pe scaune cat si pe jos (in picioare),  iar de WC…nu mai spun.  O controloare din tren voia sa iasa pe peronul urmatoarei statii si pentru asta a ridicat-o pe o domnisoara care lua masa la sol in pozitia lotus alaturi de doi baieti si care imparteau 1 mp si cu un caine mare al carui norocos stapan statea pe scaun. Nu stiu cum au mancat…probabil ca au servit si cainele cu ceva. Eu nu am putut sa vad petru ca imaginea mi-a fost obstructionata de alti pasageri si privirea mea jucausa s-a indreptat spre alte puncte de atractie care se aratau a fi fara numar.

Voi mai merge cu BOB-ul..doar ca sa pot exersa ce am invatat :-)))

Advertisements
 
Leave a comment

Posted by on June 12, 2017 in Articole diverse

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: