RSS

Calatorie in reluare cu trenul de mare viteza

22 Jun

Am lasat in urma BOB-ul de Munchen (trenul personal, cel fara aer conditionat), sa ne ramana ca o amintire “fierbinte” si ne-am luat bilete la un tren ICE de mare viteza. Cu Sageata Albastra nu am avut timp sa mergem, asa ca l-am incercat pe acesta.

Are o forma aerodinamica…imi si inchipuiam cum ma va tine lipita de scaun in drumul spre “luna”. Trenul era  foarte curat, in partea de jos a scaunului era instalat un suport pe care puteai sa iti ridici putin picioarele (fata de sol), scaunele ca in avion se lasau pe spate, totul foarte confortabil. Cu toate acestea nu era picior de priza in tren si mi-am amintit cu nostalgie si de perdelele noastre de la CFR care lipseau in ICE cu desavarsire. Daca era soare te cocosa pana la destinatie. Spre deosebire de BOB, aici mergea aerul conditionat. Au dat drumu la aer de parca ar fi citit articolul in care l-am parat pe BOB (trenul personal) ca nu a avut aer coditionat si m-am cam plans pe tema asta. “Na cucoana, ia d-aici aer”. Abia atunci am realizat din ce motiv se numeste ICE.  Chiar ma gandeam ca unele cuvinte in germana seamana sau sunt identice (ca in acest caz) cu cele din engleza. :-)) Pana la destinatie imi clantaneau dintii cu pulovarul pe mine. Oricum parca a fost mai bine decat sa mor in chinuri de cald. Mi-a fost atat de frig ca nici foame nu mi-a fost…Cred ca mi se contractasera intestinele, se subtiasera ca . dupa o interventie chirurgicala de montare a unui inel gastric.

Am ales sa mergem intr-un oras cam la 2 ore distanta de Munchen. Eram in tren, pregatiti parca pentru decolare. Asteptam asa cum spuneam,  sa simtim  cum datorita vitezei mari, ICE-ul ne lipeste de scaune. Am asteptat asta pana ce am ajuns si a trebuit sa ne dam jos. Trenul de mare viteza a mers la inceput ca un personal si apoi a continuat ca acceleratul de pe vremuri. Am fost foarte surprinsi. Trenul avea de parcurs un drum lung si ne gandeam oare cate mii de ore va face pana la capat??? Ulterior acestei calatorii, ne-a spus cineva ca abia dupa orasul in care noi ne-am dat jos din tren, acesta incepe sa prinda viteza mare si ajunge pana la 300 km / h. Next time. Asta este. Daca stiam luam bilet mai departe…Nu am putut banui ca ii sunt necesare doua ore sa prinda viteza. In ceea ce ma priveste, s-a facut de toata rusinea.

Pe drum acelasi peisaj ca si acasa. Campii unele acoperite de pasuni altele de terenuri agricole, mai aparea o casa printre tufe…ma rog nu trebuie sa va povestesc pentru ca acestea sunt lucruri cunoscute.  La un moment dat privirea mea a fost atrasa de numele unei firme. Un nume cu renume international. DICK. Ei, asa da! In sfarsit aveam si eu un motiv sa vad daca in ciuda frigului pot sa rad cu gura pana la urechi. Am putut, normal.

Am intrat pe net si am aflat ca “Das Dick” (the dick) este o fabrica de cutite. A fost suficient sa fac legatura dick – cutit  cu fabrica unui evreu :-)))) Si da-i si razi. Ma intreb daca si-au deschis vreo sucursala in Anglia….sau Canada…Ar fi fost interesant.

Ca sa fie treaba treaba, au in curtea fabricii si un turn inalt pe care ce crezi ca scrie? Scrie numele firmei, ce sa scrie. Ca sa stie toata lumea…

PS.  Pentru a ne pastra seriozitatea, am o sugestie. Daca doriti sa aflati mai multe despre aceasta fabrica va rog sa cautati in Google dupa “Das Dick” ca sa nu aveti surprize in cazul in care alegeti sa cautati dupa “dick factory” sau pur si simplu dupa “dick”.

O zi frumoasa va doresc si sa auzim numai de bine!

 

Advertisements
 
Leave a comment

Posted by on June 22, 2017 in Articole diverse

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: