RSS

Zugspitze (2962m) – jurnal de calatorie

01 Aug

Era un sfarsit de saptamana ce parea sa aduca peste weekend o vreme buna dupa ce o perioada lunga de timp plouase aproape in fiecare zi. Planuisem cu sotul meu inca de mult, sa ajungem candva pe cel mai inalt varf din Alpi, de pe teritorul Germaniei si anume Zugspitze  a carui inaltime este de 2962m.  Povestirile celor care au fost dar si imaginile de pe internet nu faceau decat sa ne inteteasca dorinta de a ajunge acolo. Experientele s-au tinut lant mai ales ca ne aflam intr-o tara straina in care totul este in limba germana. Rar gasesti ceva in engleza.

Ne-am cumparat biletele de tren si a doua zi, gata echipati,  am pornit la drum.  Am luat metroul pana la gara centrala, Hauptbahnof (Munchen) si de acolo urma sa luam trenul. Pe bilet erau trecute doua gari prima era Hauptbahnof  trenul fiind mentionat la ora 7:01 de la linia 2 si a doua gara, Pasing, trenul fiind mentionat la 7:11 de la linia 4.  Mergem la prima gara, cautam linia 2 si observam ca aceasta lipseste cu desavarsire. Cum germana nu e limba mea materna, nu am observat ca era trecut si un S in dreptul primei gari. Acest S (ce venea de la S-bahn sau tren suburban), schimba toata schema. Insemna ca de la gara centrala ar fi trebuit sa iau un tren suburban care sa ne duca la gara Pasing de unde urma sa luam trenul regional (un personal). Acel mic S ne putea strica toata veselia. Noroc ca am fost prevazatori si am plecat devreme de acasa astfel incat timpul ne-a ajuns pentru a ajunge la locul potrivit si implicit pentru panicarea si “despanicarea” mea.

Am ajuns la Pasing si am luat trenul regional catre Garmisch-Partenkirchen. Trenul arata foarte cochet. Impartite de un culoar gaseai cate 2 scaune pe dreapta si 2 pe stanga dispuse in fel de fel de moduri. Unele erau fata in fata cu altele si cu o masuta intre ele. Pe masuta gaseai imprimata o harta cu traseul pe care il urma trenul. Mi s-a parut o idee foarte buna. Stiai ce statie urmeaza fara sa te chinui prea mult. Pentru cei care alegeau sa stea pe scaune care nu erau dispuse fata in fata si care nu erau inzestrate cu masuta ca aceasta, exista la capatul vagonului un monitor pe care puteau fi observate statiile care erau de altfel anuntate si prin statie. Aveau scaune si de-a lungul vagonului unul langa altul (ca la noi la metrou), pliabile insa, pentru a crea loc in cazul in care circula persoane cu carucioare, sau biciclete. Foarte bine organizat totul. Trenul avea si aer conditionat, iar din punctul meu de vedere a fost de nota 10. A venit la timp, a plecat la timp, a ajuns la timp iar conditiile de calatorie foarte bune.  Calatoria a durat aproximativ o ora si jumatate.

De la  Garmisch-Partenkirchen  am luat un tren ca o mocanita pana la Grainau. Acesta circula pe linii inguste si intre linii dispunea si de o sina zimtata (in care intra o roata dintata) care sa ii permita sa urce si sa coboare in siguranta.  Am mers cu mocanita asta cam 15-20 min dupa care am luat de la Grainau o alta mocanita care ne-a dus pana la  ghetar (2600m).

Cu aceasta din urma am mers aproape o ora la o inclinatie de 25’. Primele 30 de minute au fost parcurse de mocanita prin padure urmand ca apoi aceasta sa traverseze un tunel lung sapat in munte in aproximativ 30 minute. Mie mi s-a parut grozav. Mi-a amintit de drumul in salina de la Slanic. Mocanita arata intr-un anume fel. Geamurile se puteau trage cam 20 cm in jos ca pe vremuri la CFR. Cabina conductorului era simpla, nu te ducea cu gandul la prea multa stiinta desi  privind la sincronizarea mocanitelor pe tot acest traseu mi-am dat seama ca butoanele alea simple care par de colectie, au povestea lor din care tehnologia de varf nu lipseste.

In total din tren in tren am facut din gara centrala din Munchen si pana aici la ghetar, 3 ore.

Ajunsi la ghetar, ne-am bucurat de zapada ca atunci cand se depune bine zapada inainte de Craciun, nu mai circula nici o masina si totul este alb si linistit. La Bucuresti venisem de la 35’C si acum ajunsesem la  4’C. Nu mai conta daca ne este frig, cald, sete, foame,etc.  Ajunsi acolo sus, cu picioarele pe pamant dar totusi atat de aproape de Dumnezeu, imaginea ne-a amutit pe amandoi.  Am fost atat de fermecati de acest loc incat cuvintele nu mai aveau nici un rost. Cat vedeai cu ochii norii inveleau muntii iar tu te situai undeva sub aceasta patura. Pe alocuri mai scoteai si capul din patura si priveai norii de sus, de deasupra lor.  Cerul senin, norii pufosi, pe jos zapada si noi in adidasi ca doi Bucuresteni vesnic indragostiti si cu capul in nori.

De la ghetar am luat telecabina si ne-am urcat pe Zugspitze pana in varf (2962m). Diferenta de temperatura intre ghetar si varful muntelui se simtea considerabil. Ne-am mai luat cate un pulover, ne-am scos batiste, ne-am pus glugi, chestii din astea. Culmea este ca dupa 10 minute de plimbare pe varf am simtit o foame apasatoare si ne-am bucurat de un faimos carnat nemtesc cu mustar. Dupa ce am mancat bine, am gasit si un restaurant frumos de unde am luat cafele si ceai. Mancau acolo oamenii o ciudatenie interesanta…Cred ca mi-ar fi placut sa o incerc. Intr-o farfurie de ciorba era o ditamai galusca si peste ea zeama. Nu stiam daca o fi ciorba, mancare sau desert. Am aflat pana la urma ca era vorba despre un fel de papanas cu crema de vanilie peste. Nu stiu cum e la gust pentru ca la noi nu mai era loc sa intre ceva peste carnatul acela si nu ne doream sa ne fie rau cand ne putea fi bine, vorba marelui rege. Ne-am tot invartit pe varful acesta. Am constatat ca la acea inaltime se afla in lucru statia noului traseu pentru talecabina. O a doua ruta. Vizitatorilor li se ofera astfel  posibilitatea rara de a asista la o capodoperă tehnica in devenire. Muncitorii (unguri, dupa vorba) lucrau suspendati iar jos, sub ei, nu se zarea cu claritate partea de jos a muntelui, atat de departe era. Cred ca oamenii astia sunt niste eroi.  Ce curajos trebuie sa fii si probabil si foarte credincios pentru a lucra la aceasta inaltime. Numai Dumnezeu si cablurile alea te ajuta sa nu devii un parapantist fara parapanta.Pe aceasta constructie, erau din loc in loc, montate panouri informative cu descrierea varfurilor muntoase. A trecut ceva vreme pana am realizat ca daca priveai panoul din fata, acesta completa exact imaginea (lantul muntos) din fata ta descriind exact varfurile pe care le observi ridicand ochii din panou. Din nou mi s-a parut o idee exceptionala. (Prima a fost cea cu harta imprimata pe masuta din tren….in caz ca ati uitat)

Acest varf pe care ne aflam era in intregime stancos, fara vegetatie pe el. Nu puteai circula la propriu pe munte dar te puteai bucura de priveliste de pe platforma construita in varful acestuia. Ne-am tot invartit pana ce ne-am dat seama ca am ajuns pe partea austriaca. Zugspitze se afla chiar la granita Germaniei cu Austria. Cu putin efort daca luam telecabina pe partea aceea ne puteam trezi in alta tara. Ar fi fost foarte distractiv. Vii neamt si pleci austriac. Am insa convingerea ca cineva la urcarea in telecabina ar fi realizat ca biletele noastre sunt pentru cealalta parte…si ar fi avut grija sa ne trimita acasa. In fine, nici nu mai conta. Totul era atat de frumos incat orice altceva ne era total indiferent.

Am luat apoi telecabina inapoi pana la ghetar.

Deja vremea se incalzise,zapada de pe jos incepuse sa se mai topeasca putin pe ici pe colo. Daca stateai la soare ardea atat de tare incat tricoul era mai mult decat suficient. Nimeni insa nu statea in costum de plaja desi vremea permitea acest lucru. Cred ca pe aici se face plaja doar in parcuri si la strand. Pe munte nu. Am fost si la un munticel mai mic pe nume Wallberg (1722m) si acolo imi amintesc ca nimeni nu se dezbraca nici macar de tricou iar in ziua aceea soarele ardea bine de tot. Foloseau crema de plaja pentru fata si pentru maini. Probabil ca asa se obisnuieste…sa nu te dezbraci pe munte. Ce ne-a surprins foarte tare este faptul ca inspre pranz cand deja incepuse sa se aglomereze la ghetar, oamenii erau insotiti de caini. Nu am vazut atatia caini in tot orasul cati am vazut sus pe platou si nu ma refer la caini “ciobanesti” ci la fel de fel de mosmondei din aia mici. Mi-a placut ca oamenii isi scot prietenii la plimbare oriunde dar numarul lor mi s-a parut foarte mare. Sa spunem ca peste imaginatia mea.

Comparativ cu cota 2000 de la noi, prin prisma experientelor mele de pana acum,  as spune ca vorbim despre frumuseti ce nu pot fi asemanate. Flora si fauna de la noi se pare ca nu prea exista in Alpi. Muschiul acela de la cota, moale, pufos, presarat cu floricele mici roz si albe…nu l-am descoperit in Alpi. Nu au nici greieri sau lacuste. Am citit pe net ca nu au nici ursi, lupi sau poate ar fi mai simplu sa spun ce animale poti intalni daca pornesti  la drum prin Alpi. Poti sa vezi vulpi, marmote, capre, cerbi, mufloni, caprioare si pasari, dar numai in cazul in care faci ceva trasee in partea impadurita la o altitudine mai mica, sau mai precis daca aloci mai mult timp. Altfel te limitezi doar la pasari.  Atat cat am apucat eu sa observ, mi s-a parut ca versantii au un unghi care nu prea permit accesul oamenilor sau animalelor deopotriva.  Orice drum este bine delimitat uneori cu sarma, montata pe marginea drumului de catre cei responsabili. sau alte ori de copacii crescuti pe un teren atat de inclinat incat nici daca vrei nu poti sa mergi spre dreapta sau spre stanga ca ajungi la poalele muntelui. Iata un motiv pentru care in zona impadurita nu exista varianta de a fura nimeni lemnul…E greu de carat :-)))   Este insa o zona foarte buna pentru alpinisti si pentru parapantisti, cei din urma alegand insa sa zboare de la inaltimi de 2000m. Nu am vazut sa sara cineva de la 2962m dar cine stie…Poate ca sar si de aici.

Ne-au mai trebuit 3 ore sa ajungem inapoi acasa si apoi inca cateva zile in care ne minunam din 10 in 10 minute de frumusetea Alpilor.  Printre imagini cu versanti intiparite in memorie, cu nori, cu tot “zen-ul” la pachet, imi revine in minte si papanasul ala…oare cum era??

 

Informatii suplimentare

  • Costul acestei excursii se ridica la aproximativ 100E/persoana si include (transport -tren-mocanite-telecabina dus intors si ceva de mancare, o cafea, un ceai o atentie).
  • Pagina oficiala cu informatii suplimentare despre Zugspitze o puteti gasi aici.
  • Biletul de tren din gara centrala-Munchen poate fi cumparat cu optiunea inclusa pentru mocanite si telecabina. Puteti sa va stabiliti traseul daca alegeti sa mergeti cu trenul folosind pagina oficiala Deutsche Bahn 
  • Biletul de tren este de preferat sa il cumparati din gara pentru ca va puteti sfatui si respectiv afla informatii de mare valoare de la vanzatori.  Gara centrala din Munchen se numeste Hauptbahnohof
  • De la Hauptbahnhof se merge cu un tren suburban(S-bahn) pe care nu il gasiti la o anumita linie langa celelalte trenuri. Pentru a lua un tren S-bahn catre Pasing (un fel de Gara Basarab…sa zicem de unde pleaca trenul spre Garish – Paternkirchen-Zugspitze) se coboara din gara centrala intr-un pasaj urmarind cu mare atentie semnul S. Ajunsi pe peronul de jos cautati trenurile care sunt listate si care merg spre Pasing. Pe peronul lui S-bahn exista un panou unde gasiti si rutele fiecarui tren in parte.
  • Cand calatoriti spre Munchen este foarte util sa descarcati in telefon rutele mijloacelor de transport pe care le gasiti aici
  • Pentru a avea acces la toate mijloacele de transport (S-bahn, U (metrou), autobus, tramvai) puteti cumpara un abonament ISAR-card despre care gasiti informatii aici. Cu un abonament ISAR card pentru o saptamana puteti calatori in oras pe toate liniile in functie de numarul de inele pe care le-ati ales. Munchenul nu e impartit in sectoare ci in inele…Despre ele aflati aici

Sper ca informatiile postate sa va fie de folos pentru a ajunge in siguranta si pentru a va bucura ochii si sufletul de frumusetea dezvaluita de Alpi din varful Zugspitze.

Calatorie placuta!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Advertisements
 
Leave a comment

Posted by on August 1, 2017 in Articole diverse

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: