RSS

Ce te faci cand dai de oameni lipsiti de empatie?

04 Aug

Ce mult mi-as dori ca oamenii sa fie toti fericiti….

Ar fi lumea mult mai buna. Ar fi si animalele mai fericite. Sigur o sa apara, persoane care sunt mai mult inclinate spre ratiune decat emotie si care sa spuna: “mai lasati-ma dom’ne cu fericirea asta”. Dragii mei, fiecare este liber sa fie exact asa cum pofteste. Eu imi doresc sa traiesc ca pana acum, fericita asa ca alegerea mea nu poate fi pusa in discutie.  Fiecare avem in viata momente care sunt la polul opus al fericirii dar trecem mai usor peste ele atunci cand stim ca putem sa alegem sa vedem partea buna a lucrurilor in locul partii rele. Sa ne pacalim mintea si sa o facem sa se simta prost pentru ca uneori isi bate joc de noi. Sunt sigura ca daca nu la drumul mare, macar ascunsa intr-un colt, o parte buna intotdeauna exista si umbland dupa ea, te linistesti, devii mai calm, mai bland, mai bun, si apoi fericit.

Sa trec direct la subiect.

Asa cum unii dintre voi stiti deja, am intalnit ieri un arici care mi s-a parut mie ca nu se simtea bine. Astazi, m-am dus sa-l caut. Nu a trebuit sa il caut mult pentru ca exact din zona in care ma intalnisem ieri cu ariciul rasunau latraturile unor catei Husky. Doi caini mari, frumosi, bine facuti, tabarasera pe bietul arici. Stapanii lor, doi tineri, cu varsta cuprinsa intre 25-30 ani, se uitau si nu faceau nimic. Pana am ajuns eu din varful unui deal, in dreptul cainilor, a durat mai bine de 5 minute.  5 minute in care bietul arici a fost terorizat. Cel putin 5 minute.

La inceput le-am spus baietilor ca imi e mila de arici. Lor nu le era. Mi-au spus ca ariciul e obisnuit . Sigur ca obisnuiti ar fi fost si ei cu incendiile daca le-ar fi luat casa foc zilnic dar m-am oprit din a face astfel de comentarii.  Le-am spus insa ca si cainii pot sa se raneasca . Nu i-a interesat nicicum. Am ramas asadar langa ei si ma uitam cand la unu cand la celalalt. Cand au vazut ca nu ma misc, si-au luat cainii si au plecat. Aricel tremura saracutul din toti tepii lui. Nu a vrut nici cu mine sa vorbeasca. Dragul de el…. El avea o inima spre deosebire de cei doi tineri a caror inima inghetase de mult.  Poate au crescut intr-o familie nefericita, poate au avut necazuri prin care au trecut singuri fara nici un suport, poate viata i-a trecut prin experiente care ingheata inimi, nu stiu, dar cred ca numai doi oameni nefericiti pot reactiona astfel. Ma rog pentru ei si pentru bietii lor caini, care in situatia de fata nu aveau nici o vina. Sper ca macar pentru ei sa aiba stapanii lor putina inima prin care sa mai circule sangele. Si ei au nevoie de iubire. Si lor le place sa fie fericiti. Adevarul este ca tuturor ne place atunci cand suntem fericiti.

Cele mai cumplite afectiuni ale oamenilor sunt indiferenta si ura. Dar sa nu uitam ca afectiunea inseamna si simpatie, prietenie, dragoste fata de cineva.  Acum, depinde de care parte a baricadei se afla fiecare.  Sa ne fereasca Dumnezeu  de indiferenta si ura semenilor si sa ne scoata in cale oameni fericiti alaturi de care noi, astia mai poeti, mai sentimentali, putem sa traim cu bucurie.

Si ca sa privim partea buna a lucrurilor, aricel nu a patit nimic. Avea cativa tepi lipsa dar poate erau asa si inainte…S-a speriat tare rau dar era in viata. Maine ma duc la el sa vad ce face si va tin si pe voi, cei care doriti sa aflati, la curent.

 

 

 

 

Advertisements
 
Leave a comment

Posted by on August 4, 2017 in Articole diverse

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: