RSS

Category Archives: Articole diverse

Calatorie in reluare cu trenul de mare viteza

Am lasat in urma BOB-ul de Munchen (trenul personal, cel fara aer conditionat), sa ne ramana ca o amintire “fierbinte” si ne-am luat bilete la un tren ICE de mare viteza. Cu Sageata Albastra nu am avut timp sa mergem, asa ca l-am incercat pe acesta.

Are o forma aerodinamica…imi si inchipuiam cum ma va tine lipita de scaun in drumul spre “luna”. Trenul era  foarte curat, in partea de jos a scaunului era instalat un suport pe care puteai sa iti ridici putin picioarele (fata de sol), scaunele ca in avion se lasau pe spate, totul foarte confortabil. Cu toate acestea nu era picior de priza in tren si mi-am amintit cu nostalgie si de perdelele noastre de la CFR care lipseau in ICE cu desavarsire. Daca era soare te cocosa pana la destinatie. Spre deosebire de BOB, aici mergea aerul conditionat. Au dat drumu la aer de parca ar fi citit articolul in care l-am parat pe BOB (trenul personal) ca nu a avut aer coditionat si m-am cam plans pe tema asta. “Na cucoana, ia d-aici aer”. Abia atunci am realizat din ce motiv se numeste ICE.  Chiar ma gandeam ca unele cuvinte in germana seamana sau sunt identice (ca in acest caz) cu cele din engleza. :-)) Pana la destinatie imi clantaneau dintii cu pulovarul pe mine. Oricum parca a fost mai bine decat sa mor in chinuri de cald. Mi-a fost atat de frig ca nici foame nu mi-a fost…Cred ca mi se contractasera intestinele, se subtiasera ca . dupa o interventie chirurgicala de montare a unui inel gastric.

Am ales sa mergem intr-un oras cam la 2 ore distanta de Munchen. Eram in tren, pregatiti parca pentru decolare. Asteptam asa cum spuneam,  sa simtim  cum datorita vitezei mari, ICE-ul ne lipeste de scaune. Am asteptat asta pana ce am ajuns si a trebuit sa ne dam jos. Trenul de mare viteza a mers la inceput ca un personal si apoi a continuat ca acceleratul de pe vremuri. Am fost foarte surprinsi. Trenul avea de parcurs un drum lung si ne gandeam oare cate mii de ore va face pana la capat??? Ulterior acestei calatorii, ne-a spus cineva ca abia dupa orasul in care noi ne-am dat jos din tren, acesta incepe sa prinda viteza mare si ajunge pana la 300 km / h. Next time. Asta este. Daca stiam luam bilet mai departe…Nu am putut banui ca ii sunt necesare doua ore sa prinda viteza. In ceea ce ma priveste, s-a facut de toata rusinea.

Pe drum acelasi peisaj ca si acasa. Campii unele acoperite de pasuni altele de terenuri agricole, mai aparea o casa printre tufe…ma rog nu trebuie sa va povestesc pentru ca acestea sunt lucruri cunoscute.  La un moment dat privirea mea a fost atrasa de numele unei firme. Un nume cu renume international. DICK. Ei, asa da! In sfarsit aveam si eu un motiv sa vad daca in ciuda frigului pot sa rad cu gura pana la urechi. Am putut, normal.

Am intrat pe net si am aflat ca “Das Dick” (the dick) este o fabrica de cutite. A fost suficient sa fac legatura dick – cutit  cu fabrica unui evreu :-)))) Si da-i si razi. Ma intreb daca si-au deschis vreo sucursala in Anglia….sau Canada…Ar fi fost interesant.

Ca sa fie treaba treaba, au in curtea fabricii si un turn inalt pe care ce crezi ca scrie? Scrie numele firmei, ce sa scrie. Ca sa stie toata lumea…

PS.  Pentru a ne pastra seriozitatea, am o sugestie. Daca doriti sa aflati mai multe despre aceasta fabrica va rog sa cautati in Google dupa “Das Dick” ca sa nu aveti surprize in cazul in care alegeti sa cautati dupa “dick factory” sau pur si simplu dupa “dick”.

O zi frumoasa va doresc si sa auzim numai de bine!

 

 
Leave a comment

Posted by on June 22, 2017 in Articole diverse

 

Marul discordiei nu a avut legatura cu marul..

Pe poteca vietii mele a aparut intr-o dimineata frumoasa, un muflon (mai putin frumos).  Am vazut ca pofteste la marul meu si l-am servit si pe el. Marul era taiat in bucatele prea mari pentru gurita lui si m-am gandit ca nu ar fi rau sa musc eu marul in bucatele mai mici ca sa nu se innece. Cand am pus marul in gura, tare necugetata am fost. Muflonul a inceput parca sa vorbeasca.

“Halllooooo ce faci, mananci tu marul ala sau mi-l dai asa cum ai promis???? “

Se vedea clar ca gestul meu l-a calcat putin pe nervi. A aplecat capul in pamant si noroc ca am avut inspiratia sa scot marul repede din gura si sa i-l dau. Nu stiu ce ar mai fi urmat daca nu ma grabeam. Muflonul meu a mancat aproape un mar.

Nu era prietenos, asa cum era tapul pe care unii dintre voi poate l-ati intalnit pe pagina mea de Facebook. Era total imprevizibil. Pe coaste avea ramasa ceva “blana veche” ca niste perciuni . Era de rasul lumii asa carpit cu blana aia pe coaste dar asa de rasul cum am crezut eu ca era, am observat ca era “casatorit”. In spatele lui la cativa metri stateau speriati “sotia” si puiul lor.

Muflonul (tata), nu a fost de acord sa imparta marul cu sotia lui. Parca aveam in fata ochilor inculpatul si paratul intr-un caz de divort si mai precis la partaj. S-au uitat urat unu la altul si in mod cert ei ii era frica de muflon. Probabil ca au existat si plangeri pentru acte de violenta domestica in familie, cine stie.  Un badaran as putea spune, mai ales ca era vorba si despre un pui. Statea saraca infricosata la cativa metri distanta protejand cu atentie puiul. Muflonul era inarmat cu ditamai coarnele si ea fara nici o cornita +un pui dupa ea. I-am aruncat si ei o bucatica fara sa ma vada “incronorila”. Uite cum dintr-o fapta buna puteam sa ma aleg cu niste coarne in freza pentru ca nu cunosteam”cultura muflonilor”. Daca te bagi in vorba cu necunoscuti, accepta consecintele, mi-am zis :-)))

Dupa ce a mancat bine, ca si cand l-as fi hranit cu spanac, a fugit dupa un “coleg de breasla” si a inceput o bataie intre cornute ceva de groaza. Sunt sigura ca marul discordiei nu a avut legatura cu marul.  Mama si puiul au plecat la randul lor in mare viteza, probabil sa sune la 112 sau sa aplaneze situatia. Nu stiu cum s-a terminat totul, pentru ca la fata locului era destul de aglomerat. Se adunasera mai multi mufloni si am considerat ca e mai bine sa plec acasa. Eu aveam pe cap doar ochelarii de soare…in timp ce ei, erau bine utilati.

 
Leave a comment

Posted by on June 18, 2017 in Articole diverse

 

Cum e sa te dai vara cu BOB-ul??? :-))

Ma rog…nu e chiar BOB-ul la care va ganditi. La acel moment ma aflam in Munchen, Germania. BOB inseamna Bayerische Oberlandbahn sau mai clar…un tren personal care in cazul meu a facut legatura intre Munchen si Tegernsee.

Pornisem intr-o excursie de o zi cu sotul meu. Urma sa calatorim cu acest tren o ora pana la destinatie, pentru a analiza putin flora si fauna alpina, fauna din tren si ce mai tura vura, sa ne distram pe cinste asa cum facem la fiecare deplasare a noastra.

Pana sa ajungem in BOB, ne-am asezat fireste la rand sa cumparam bilete, dupa care, ne-am dus sa cautam linia la care urma sa soseasca trenul nostru in gara centrala din oras – Hauptbahnof .  Impreuna cu biletele,  am primit si o foaie cu informatii despre calatorie asa ca nu am mai stat sa intrebam amanunte, ca doar stim sa citim, nu??

Cautam cu privirea afisajul general (defect de Gara Nordista) dar mie nu mi-a fost dat sa il vad. Poate exista si nu l-am vazut eu. Dar m-am multumit pentru ca la capatul fiecarei linii exista afisajul pentru linia respectiva. Plecasem de la bilete si de acolo pana la capatul peronului unde ajunsesem tot cautand linia noastra, era ceva drum. Am descoperit un semn care indica si existenta unui alt peron asa ca ne-am dus acolo sperand la mai mari sanse de reusita. Pe nici un afisaj nu scria ceea ce cautam cu disperare: Tegernsee. Am citit pagina cu informatii despre calatorie dar nu scria la ce line va fi tras trenul. Intru si intreb la informatii. O doamna imi trage biletul din mana si imi spune indicand cu degetul:

– Nu vedeti ca scrie aici pe bilet?

-Nu vad, i-am raspuns eu.

Trage biletul spre ea si spune

-OOOOO da..uite ca nu scrie….si mi-a spus ca trenul meu pleaca de la linia 33.

Ma duc la linia 33 deja se afisase trenul spre Tegernsee. Perfectionistul din mine scoate biletul si se uita atent la fiecare detaliu. Pe bilet era notat numarul trenului. M-am bucurat si am zis ca nu ar fi rau sa verific daca e la fel cu cel de pe afisaj.  Ce sa vezi?? Nu  era la fel.  Ma intorc la biroul de informatii iar “CFR”-ista lor a zis putin taios, ca intr-o reclama la Gilette: “V-am zis ca de la linia 33 pleaca trenul!  Nnumarul de tren nu e relevant!”. Tot uitandu-ne pe bilet am vazut ca nu aveam nici locuri. Dar bucuria de a fi siguri ca am identificat trenul ne-a lasat cu suficienta putere si mandrie ca sa nu mai intrebam la iformatii si ce locuri avem.

In concluzie plecam cu o lesinatura de personal pe care il cheama BOB cu urmatoarele iformatii de pe biletul de calatorie:

  • linie necunoscuta,
  • numar de tren existent dar irelevant
  • locuri necunoscute

Stiam insa cu siguranta ca pleaca la 9:04 am . In plus aflasem de la informatii ca norocul nostru vine la linia 33. Pe peron puteai sa crezi ca a aruncat cineva un sac de bani. Om langa om… Era 9 am.  Pentru ca ne-am pierdut indemanarea din timpurile comuniste cand in orice mijloc de transport te bagai in fata, te tineai de altii sau ii trageai jos ca sa intri tu, cu greu am reusit sa prindem in conditii de eleganta si respect, doua locuri langa WC. Nu te stramba asa!!!…Altii ar fi platit sa stea acolo. A fost ca si cum as fi prins gratuit un spectacol de zile mari despre care iti povestesc imediat.

Trenul fff curat, bine compartimentat, cu locuri pentru carucioare, biciclete, persoane cu handicap.  Cu toate acestea pe biciclisti nu i-au primit in tren fiindca era prea plin. Greu sentiment cred ca i-a incercat pe biciclisti.

Gata! Trenul s-a pus in miscare. Nici nu a plecat bine si au inceput pasagerii sa mearga la WC unul dupa altul,  ca la spovedit.  Cred ca jumatate dintre pasageri au iesit mai usori decat atunci cand s-au urcat in tren si asta pentru un drum de o ora.  Nici macar unul dintre ei nu stia sa inchida usa si foarte putini cunosteau cum anume se patrunde in WC in conditii de siguranta.

Daca vrei sa afli povestea WC-ului ia un loc. Nu pe WC..ci oriunde te simti comod.

Prima solicitanta a usii de la WC a fost o doamna incrancenata.  Se pare ca incepusera durerile facerii dupa figura pe care o afisa. Usa avea un buton cu led galben sub maner(clanta) si apasai pe el ca usa sa se deschida. Nimic mai simplu. Apoi asteptai sa se inchida usa, lucru care nu se intampla la fel de simplu. Doamna “in need” a ramas in usa ca si cum astepta sa fie teleportata. Am avut un flash cu momentul in care personajele se urca in liftul emisiunii “Te cunosc de undeva”…si ies de acolo …gata transformate. :-)) Cand a observat ca usa nu se inchide singura, a inceput sa traga de ea. Nevoia o forta sa ia masuri radicale. Usa, demonstra insa ca are o personalitate ce avea sa domine aceasta lupta. Apoi alergand cu privirea disperata pe toti peretii, a descoperit un panou cu niste butoane de comanda si apasa obsesiv compulsiv cand pe unu cand pe altul, repetand disperata, dar ca un facut, doar pe langa butonul responsabil cu inchisul usii. Uitasem sa va spun ca orice informatie, in tren sau magazin sau oriunde…este in limba germana. In engleza gasesti ceva doar in mod “extrem de exceptional”. De aceea e bine sa ai un dictionar cu tine, o aplicatie cu traduceri sau orice te poate salva in cazul in care se stinge lumina si nu mai poti gesticula.

Un erou din tren, ce merita un ordin de onoare,  a sarit in ajutorul doamnei incrancenate si i-a spus: Apasati pe asta! Si puf..usa s-a inchis. Baiatul asta trebuia platit. Fiecare persoana a fost ghidata de el pana cand la un moment dat, pe nepusa masa, a aparut o alta doamna incrancenata care a apasat pe butonul galben de sub maner si s-a deschis usa la WC in timp ce pasagerul din buda se afla la mijlocul evolutiei. Nu…nu era evolutie la sol slava Domnului, dar era evolutie. In fata cbinei de WC erau 6 scaune. Toti cei 6 pasageri urmareau tacuti acest moment. Figura celei care a apasat butonul era duplicitara. Cu jumatate de fata radea sa lesine sa cealalata jumatate arata incertitudinea intre doua alergeri pe care le putea face :

1) sa fuga ca sa nu se trezeasca cu o poseta in cap de la doamna de pe tron

2) sa isi ceara scuze, mii de scuze…etc

A ales varianta 2.  A avut norocul sa fie o femeie amabila in WC atunci cand s-a deschis usa ca altfel vai de cojocul ei.Cei 6 calatori aflati in fata budei aveau o pozitie ca cea indicata in avion in caz de “prabusire”. Cu capul pe genunchi. Ca sa nu ii poata vedea nimeni cum crapa de ras.

Deci ca sa fie clar si sa poti calatori in conditii de siguranta cu domnul BOB ar trebui sa stiti urmatoarele:

  • Butonul galben de la WC e GALBEN chiar daca e cineva inauntru (nu se inroseste nici de-al naibii). Aceasta instalatie, se joaca cu mintea ta care e obijnuita ca alb sau galben sa fie afisajul unei toalete libere si rosu atunci cand aceasta este ocupata. Se merge probabil pe ideea ca trebuie sa supui creierul la cat mai multe lucruri noi ca sa il feresti de Alzheimer dar totusi nu s-a luat in considerare si tipul de consecinte ale unui astfel de experiment.
  • In momentul in care cineva este la WC, pe panoul de afisaj, acolo unde se anunta statia urmatoare, apare scris “WC” cu rosu. Panoul, NU este si pe langa cabina WC deci inainte sa te duci la toaleta citesti ce statie urmeaza ca sa te asiguri ca poti merge linistit la baie.
  • Apesi pe butonul galben numai dupa ce ai urmarit pe afisaj daca e liber si pentru siguranta intrebi pe unul dintre cei 6 pasageri care stau chiar in fata WC-ului. Ei stiu totul. Cum poti sa deschizi usa, cum poti sa o inchizi, sau orice alta intrebare ai….grupul celor 6  este solutia. E un fel de comitet de criza.
  • Incearca sa executi manevrele cat mai repede cu putinta pentru ca nu se stie cine apasa pe buton si ramai ca pe scena teatrului de vara cu izmenele in vine in aplauzele spectatorilor.

Bun…deci ne-am inteles. Acum poti merge cu siguranta cu trenul BOB din Munchen cu conditia sa ai la tine si un evantai iar pentru cei care au probleme cu respiratia, un tub de oxigen.

Uitasem sa spun ca am mers o ora si ceva in timp ce afara erau 30’ si soarele batea in tren ca clopotu-n clopotnita. In tren nu era pic de aer conditionat si daca doreai mai mult aer aveai la indemana un ciocanel cu care puteai sa trosnesti ditamai geamul, sigilat bine ca sa nu cumva sa intre v-un pui de aer pe undeva. Aglomeratie mare si caldura mare mon cher. Toti pasagerii erau rosii la fata ca niste sfecle fapt ce indica nivelul de sanatate. Daca nu erau sanatosi mureau de mult. Cum spuneam, locurile erau ocupate toate atat pe scaune cat si pe jos (in picioare),  iar de WC…nu mai spun.  O controloare din tren voia sa iasa pe peronul urmatoarei statii si pentru asta a ridicat-o pe o domnisoara care lua masa la sol in pozitia lotus alaturi de doi baieti si care imparteau 1 mp si cu un caine mare al carui norocos stapan statea pe scaun. Nu stiu cum au mancat…probabil ca au servit si cainele cu ceva. Eu nu am putut sa vad petru ca imaginea mi-a fost obstructionata de alti pasageri si privirea mea jucausa s-a indreptat spre alte puncte de atractie care se aratau a fi fara numar.

Voi mai merge cu BOB-ul..doar ca sa pot exersa ce am invatat :-)))

 
Leave a comment

Posted by on June 12, 2017 in Articole diverse

 

Moni si tapul

Plimbandu-ma pe strada lata,

Lipsita parca de un scop,

Am fost pesemne asaltata

De-un “domn” c-o barba demodata

Cu dintii moi si chef de joaca

Cu coarne tari, din piatra seaca,

Cu blana aspra si tarcata

Si m-am indragostit pe loc.

 

M-a tras cu dintii de poseta,

Apoi si bluza mi-a-nsfacat-o.

Am vrut sa il servesc cu paine,

Dar am primit politicos o rugaminte personala:

-Nu dati mancare la barbos!

 

Barbosu, avea chef de glume

Si-un gand m-a fulgerat subit….

Ca poate face una proasta

Si ma conduce-n coarne acasa

Si din iubitul meu de tap

Am dat de dracu, ce pacat.

 

Norocul insa a venit

Cand o cornuta mai  de clasa

In drumul lui a rasarit

Ca.. creditul la prima casa

 
Leave a comment

Posted by on June 10, 2017 in Articole diverse

 

Nisipul kinetic, un nisip cu emotie pentru modelare si voie buna

De multe ori m-am intrebat ce cadou as putea sa fac unui copil pentru a-i descoperi zambetul si pentru a contribui la dezvoltarea abilitatilor sale? Am cautat pe internet multa vreme. Ma interesa un cadou care sa aduca bucurie copiilor dar si parintilor. In plus as fi vrut sa fie o surpriza la care se asteapta mai putin. Asa am descoperit: NISIPUL KINETIC

Ce ar trebui sa stim despre nisipul kinetic??

  • Este excelent pentru dezvoltarea abilitatilor motorii si dar si pentru dezvoltarea nivelului de creativitate
  • Reduce nivelul de stres
  • Este un produs ecologic si non-toxic de care se pot bucura atat copiii cat si adultii
  • Contine nisip natural in proportie de 98%  si un ingredient special care ii confera maleabilitate.
  • Nu contine gluten si este un antibacterian natural
  • Nu are nevoie de apa
  • Nu se usuca niciodata
  • Este lipsit de alergeni si nu se acopera cu praf
  • Nu lasa murdarie nici pe maini si nici pe suprafata de lucru
  • Nu se lipeste de suprafete ci doar de el insusi
  • Se gaseste in mai multe culori
  • Se poate cumpara si din Romania

Mai jos gasiti cateva linkuri de unde puteti afla mai multe informatii despre acest nisip special:

 
Leave a comment

Posted by on June 5, 2017 in Articole diverse

 

Iubesc hotul din tara mea!

Din punct de vedere emotional, acum sunt mai bucuroasa ca mi s-a furat bicicleta anul trecut decat sa fi gasit-o asa…calcata in picioare. Hotului pot sa ii acord circumstante atenuante. Poate nu se ajungea cu banii, poate era mort de foame, disperat….etc.

Ma intreb ce ii face pe oameni sa se comporte astfel si sa reactioneze distrugand cu drag?? Sa spunem ca l-a lovit pe unu dusmania, hai pe doi, dar am vazut muuuuulte biciclete “triste si ingenuncheate” asa. Bicicletele din fotografii erau legate, pe trotuar si nu incurcau pe nimeni ca sa nu mai spun ca de-a lungul drumului erau inca multe alte biciclete “parcate” ce se aflau in stare buna. Modelul acesta de bicicleta cu rotile indoite la 90′ este foarte des intalnit. L-am vazut in egala masura la englezi la suedezi si la nemti. Poate sunt biciclete parasite??? Oricum ar fi…Sa ne gandim cate masini care s-au infipt in asfalt si puse in fata casei vecinului exista pe la noi? Nu am vazut pe nimeni sa se urce pe masina si sa demonstreze in mod si mai evident ca masina este parasita….

Poate tine de cultura…sau poate nu am perceput eu corect intentia celor care se comporta astfel si eventual starea emotionala pe care doresc sa o transmita posesorului de bicicleta ingenuncheata. Daca stie cineva secretul … as fi bucuroasa sa il cunosc si eu.

 
Leave a comment

Posted by on June 5, 2017 in Articole diverse

 

Parada absolventilor a scos Primaria din Firea

Parada absolventilor nu a primit in 2017 aprobarea Primariei Capitalei. Primaria se lupta din toate puterile sa degajeze circulatia prin Bucuresti si acum, cand parada absolventilor a fost oprita, problema este aproape rezolvata. Sau nu?

Parada de sfarsit de an, atat de mult iubita de elevi si profesori dar si de cei care se opresc din drum si privesc cu drag o noua generatie de absolventi, nu mai are loc decat in cazul in care se indeplineste conditia ca evenimentul sa se desfasoare sambata, pe trotuar si acest lucru sa se intample fara sa afecteze nici traficul rutier si nici pe cel pietonal.

Oare cum poti sa organizezi o parada pe trotuar fara sa incomodezi traficul pietonal?? Simplu. Eu cand gasesc o problema gasesc intotdeauna si o solutie pe care o pun la dispozitie si primariei. Asadar:

  1. Primaria va achizitiona drone din fonduri europene ( va scrie cineva repede un proiectel si gata). Pentru fiecare elev cate o drona.
  2. Dirigintele clasei va fi responsabil de o telecomanda unica/clasa care va genera virtual traseul astfel incat elevii nu se vor putea abate de la drum. Aceasta telecomanda va stabili parametrii de inaltime astfel incat elevii sa nu atinga cu picioarele masinile aflate in trafic si sa nu se ridice prea sus astfel incat sa devieze traficul aerian. Primaria nu a pus inca aceasta conditie legata de traficul aerian dar am zis sa fim prevazatori.
  3. Achizitorul este responsabil cu procurarea unor baterii de calitate astfel incat sa nu pice elevii pe unde nu te astepti.
  4. Rochitele elegante ale elevelor vor fi cusute intre picioare astfel incat soferii sa beneficieze de siguranta in trafic.
  5. Se va interzice purtarea pantofilor cu toc pentru ca acestia pot produce accidente in caz de aterizare fortata.
  6. Inainte de aceasta parada “semi-aeriana” se va elibera in zona o familie de ulii (parinti si copii) care sa alunge porumbeii. Zic familie…ca pe urma poate raman si ei sa vada parada. Ar putea fi prima sau ultima, depinde cine iese la alegeri. La ce sunt ulii utili? Pai stiti ca porumbeii se misca mai greu…Pana se prind ca se apropie un elev se pot trezi la pamant.

Daca mai puteti completa cu idei, sunt sigura ca Primaria si mai ales Doamna Firea se vor bucura.

 
Leave a comment

Posted by on May 25, 2017 in Articole diverse

 
 
%d bloggers like this: