RSS

Category Archives: Articole diverse

Cardinalul si corcodusele

61964114

 

Tocmai anuntau ieri la stiri ca un individ din Bistrita, a invelit in sarma ghimpata un cires aflat pe domeniul public pentru a proteja copacul de copii. Tot pentru a-l proteja, i-a taiat si crengile din partea de jos ca sa nu mai ajunga nimeni la cirese. Vecinii au chemat politia fiindca s-au temut pentru siguranta copiilor care in cazul in care ar fi incercat sa se urce dupa cirese s-ar fi putut rani. Individul, deranjat de politie, a spus ca va taia ciresul cu drujba.  Asa s-a gandit el probabil ca va stopa furtul in tara asta. Atata minte a avut. A uitat insa de frumusetea copilariei, de bunatate, de empatie, de tot.  Este cu siguranta detinatorul unui suflet trist dar si al unei chitante pentru amenda de 300 lei pe care a trebuit sa o plateasca pentru fapta sa.

Episodul acesta mi-a amintit de copilaria mea,  de “cardinal” si de lupta pentru corcoduse dusa an de an.

Eram la varsta la care ma bucuram intens de copilarie. Aveam in jur de  5-6 anisori si pe langa acestia aveam si un corcodus in gradina vecinilor cu care imparteam o relatie speciala. Il udam pentru ca iubeam florile de mai ale corcodusului, primul copac care vesteste primavara intr-un mod festiv. Coroana sa imensa acoperea atat curtea alaturata dar si strada. Persoanele care locuiau in imobilul respectiv, nu erau interesate de consumul  de corcoduse. Acestea sfarseau ingalbenite si storcite pe caldaram. Dar noi, copiii eram doar cu ochii pe ele. Tot cu ochii pe ele, era si o doamna in varsta ce locuia la subsol si care s-a autoproclamat “gardianul corcodusului”.  Aceasta,  chiar daca se deplasa cu sprijinul unui baston,  daca ne vedea in sau langa copac, reusea chiar sa alerge.  Nu lasa pe nimeni sa il atinga. Ne interzicea sa ne urcam in corcodus si parea ca o cuprinde microbul turbarii daca ne vedea intinzandu-ne dupa corcoduse. Vremurile erau altele. Acum se plictisesc corcodusele in copac si nu mai are cine sa intinda o mana. Atunci, nu scapau asa usor. Unii isi acreau ciorba, altii le culegeau mai coapte si faceau compot iar noi, noi le mancam in orice stadiu al vietii lor, atunci cand reuseam. Mancatul de corcoduse din acest copac era asemantor unei probe de astazi de la Exatlon. Capcane neasteptate aveau sa ne tina departe de a ne realiza obiectivul propus.  Vecina disperata venea catre noi cat de grabit putea, cu bastonul ridicat. Uneori ne prindea si ne lovea. Purta o bentita rosie care ii tinea parul si o cruciulita la gat. Noi ii spuneam “cardinalul”.  Nici nu stiu cum o chema. Era spaima copiilor. Isi facuse provizie de pietre ca sa arunce in noi si si-a instalat un furtun la un geam al subsolului, unde si locuia, ca sa ne stropeasca atunci cand ne urcam in pom. Tipa la noi chiar daca treceam pe strada in plimbare. “Las’ ca pun eu mana pe voi!!” Era…ura in carne si oase. Daca si-ar fi muscat limba ar fi putut sfarsi otravita de la propriul venin. Nu aduna corcodusele niciodata. Nu facea nici compot nici gem nici altceva. Nu suporta insa sa ne vada ca le mancam noi, copiii.

Pentru ca relatia noastra nu mergea bine deloc deloc si dupa ce doamna cu eleganta a lovit cu piatra un prieten din grupul nostru pentru ca cules de pe jos o corcodusa, nu am putut sta cu mainile in san. Asadar ne-am apucat de construit  fumigene. Am tocat cateva mingii de ping-pong, le-am invelit in poleiala, le-am dat foc si i le-am aruncat cardinalului pe fereastra. Ne gandeam ca s-a transformat in dragon asa o fumaraie iesea din dormitorul ei. A chemat pompierii dar nu au gasit altceva decat fum. Au fost cateva zile bune in care am stat linistiti in corcodus pentru ca dupa fumigene, cardinalul ne-a evitat. Ne-a stricat insa multe zile. Ne-a intepat mingea cu cutitul, striga dupa noi si ne injura de cele mai multe ori in ungureste.  Cred ca intrasem la liceu cand cardinalul s-a prapadit si tot cam de atunci, corcodusii stateau incarcati cu roade an dupa an. Noi crescusem, alti copii nu prea erau in zona, lumea incepuse sa cumpere fructe din piata etc. Intr-o zi proprietarul a taiat corcodusul. Eram foarte necajiti. Parca ne-a rapit o parte din copilarie.

Revenind la domnul care a invelit un cires aflat pe domeniul public in sarma ghimpata, ce sa spun. Oameni fara suflet si fara minte.  Oameni tristi. Copiii ar fi luat ciresi si le-ar fi mancat cu bucurie,  insa el, proctectorul, a taiat crengile copacului si apoi l-a invelit in sarma ghimpata….ce sa mai spunem. Fereasca Dumnezeu!

Advertisements
 
Leave a comment

Posted by on June 4, 2018 in Articole diverse

 

Prevederile GDPR se aplică începând cu 25.05.2018

Sursa foto: https://www.t-nation.com/training/heal-that-hunchback

 

Trebuie să recunosc ca în 2018, surprizele se ţin lanţ.

Astăzi, 15,03,2018, PR2Advertising.ro a organizat o conferinţa de calitate, aşa cum fac ei de fiecare dată. Subiectul abordat: GDPR (General Data Protection Regulation).

Pentru cei care ca şi mine, nu s-au aflat în situaţia de a cunoaşte în profunzime tainele acestui regulament, aş începe cu o mică descriere. GDPR, este un regulament prin care, la nivel European se urmăreşte protejarea datelor cu caracter personal. Prevederile GDPR vor fi aplicate începând cu data de 25.05.2018. Pe scurt, de atunci va începe înca o tură de calvar birocratic.

Orice firmă care deţine o bază de date ce conţine nume, prenume şi e-mail, se va afla în incidenţa acestui regulament şi poate fi trasă la răspundere cu privire la modul de colectare a datelor. Clientul (cel adăugat în baza de date), trebuie să îşi dea consimţamântul, ca datele sale să fie păstrate, prelucrate de către firmă, iar firma trebuie să deţină dovezi în acest sens.

Firmele vor avea nevoie de un DPO (Data Protection Officer = responsabil cu protecţia datelor) care ar fi indicat să înceapă procesul de „birocratizare”, alături de un jurist şi de un specialist IT.

Odată cu acest regulament, vom fi cocoşati de birocraţie. Daca ignoram GDPR putem fi cocoşati de ANSPCPC (Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal) care ne aşteaptă cu premii. Cu premii pentru ei. Deci cu toţii vom căra o ditamai cocoaşa.

În funcţie de gravitatea abaterii, amenzile sunt între 10 şi 20 milioane Euro, respectiv 2% si 4% din cifra de afaceri anuala globala a companiei vizate.

Aaaa… am o veste buna: Acest regulament, nu se aplică pentru persoane fizice, în cazul în care acestea deţin o agendă cu numere de telefon şi date de contact folosite în scop personal. Asta era vestea buna şi din păcate, alta nu am.

Pentru că nu este un subiect drag mie, vă ofer o sursă valoroasă (ANSPCPC) de unde să aflaţi informaţii exacte.

Aici găsiţi informaţiile necesare.

Vorba unuia dintre speakerii de la eveniment: Doamne Ajută! sau…Doamne Fereşte! …sau ambele

 
Leave a comment

Posted by on March 15, 2018 in Articole diverse

 

Se mai poate salva ceva in PSD? :-)))

Astazi am avut de facut un banner in Photoshop. Lucram cu spor la bannerul meu si in timpul acesta ascultam Europa FM postul meu favorit de radio. Cum politica loveste din toate colturile si ne pocneste in toate directiile, telefoanele celor care sunau la postul de radio sa isi exprime parerile nu mai incetau. Ascultandu-i mereu pe cei de la Europa Fm, pot spune ca oricare ar fi intrebarea, fie ea si de genul “Cine a inventat punga de plastic?”,  ascultatorii incep cu raspunsul direct din PSD.  PSD, PSD-isti, PSD-ista, etc…. Dar nu asta este relevant acum. Atenta la bannerul meu, dar cu urechile ciulite la radio, am avut un moment de blocaj. Pentru a putea lucra in toate layerele programului si la rezolutie maxima,  atunci trebuie sa iti salvezi documentul in format PSD si parca nu voiam sa fac acest lucru in mod constient.  Imi era teama sa nu pierd fisierul. E posibil sa mai salveze cineva ceva in PSD sau ne gasim linistea in PNG, JPG, GIF etc… si renuntam si la layere si la rezolutie si la tot???? Poate cineva de la Adobe Photoshop se autosesizeaza si va redenumi aceasta extensie astfel incat toti romanii sa mai poata lucra cu sufletul impacat in Photoshop. Poate le trimitem celor de la Adobe o sesizare (ca sa nu mai asteptam sa se autosesizeze). De ce??? “Pentru ca putem”. “Pentru ca putem” este o expresie invatata de la o extensie a PSD :-))) Habar nu ai cate poti invata despre politica, utilizand Photoshop…

Dupa acest articol am realizat ca va pot impartasi un banc de actualitate.

Intrebare: Se mai poate salva ceva in PSD?

Raspuns: Da, daca lucrezi in Photoshop! 

 
Leave a comment

Posted by on January 26, 2018 in Articole diverse

 

La un pas de Uanderful

Astazi am decis impreuna cu sotul meu sa dam jos fiecare gram pe care l-am pus pe noi ieri, cand tata a implinit onorabila varsta de 88 de ani iar noi, familia, l-am petrecut pe masura. Am hotarat asadar sa facem o tura de Herastrau dis de dimineata. Eeeeee asta cu dis-de dimineata nu a tinut. La 9:00 am plecat de acasa. La TV se anuntase in aceasta dimineata frig napraznic doar ca eu ma uit la TV ca la radio. Adica aud dar nu prea ma uit. Asa ca i-am crezut si am scos jumatate de sifonier, m-am impodobit cu lucrurile scoase si m-am clatinat catinel pe usa afara. Afara era rece dar nici pe departe frig napraznic. Obiceiurile din indepartata perioada in care am locuit in Canada, se pare ca au lasat urme. Temperaturile napraznice pentru mine au ramas cele ce depaseau -30⁰C.  Mergeam si simteam ca ma incing. Scosesem manusile si cu aceasta ocazie am scos si telefonul sa ma uit cate grade sunt.  Pentru Bucuresti, telefonul meu afisa  -1⁰C.  Simteam ca ma va apuca sindromul “Baba Dochia” si voi arunca lucrurile de pe mine ca intr-un club de fite. Noroc ca am ajuns langa lac. Aici batea un vant care-ti sufla si ideile din cap. Mi-am pus manusile, mi-am tras 3 rondele de fular in jurul fetei, ochelari aveam ….eram asa…ca din trupele de comando. Dupa o perioada destul de lunga de vant in pupa, am trecut in parcul Bordei. Ne-am hotarat sa ii dam si lui o roata daca reusim. Am ajuns destul de civilizat pana in dreptul Promenadei. (prin parc) Deja parcul se transformase in delta. La un moment dat ne-a taiat calea un fazan. Ne-am uitat dupa el dar cred ca a intrat in zona de papuris si dus a fost. Nu l-am mai vazut.  Pe o parte a drumului aveam pomi si tufe si pe cealalta parte, lacul, plin de papura. Incepusem sa imi pun dorinte cum ar fi:

Sper sa nu dam de vreun nebun, hot, sau …vanator de fazani. Eram ca in povestea cu drobul de sare. La un moment dat pe partea stanga a drumului au aparut cateva locuinte, cateva pauze cu balarii, apoi iar cateva constructii de data aceasta in paragina si dupa acestea, daaaaaaaaa dupa acestea ne-a intampinat o haita de 3 dulai. Initial am crezut ca sunt ciobanesti dar nu erau. De frica i-am vazut mult mai mari. Unu era rablagit rau dar muscacios, cu gura mare, cu dintii iesiti, venisera spre noi si facusera un praf de abia ne mai vedeam. Atat eu cat si sotul meu iubim cainii si iubirea este mereu reciproca dar acum incepusem sa am dubii in legatura cu aceasta reciprocitate. Sotul meu a gasit un cauciuc de la roata unei masini si eu am gasit o sticla de bere. Am mers calmi cat de calmi am fi putut fi, sotul meu cu un cauciuc la brat si eu cu berea in mana. A mai aparut in viteza un catel si pentru ca el intarziase a venit cu dintii mai aproape de noi. Am ridicat sticla sa il sperii putin si din sticla a curs pe mine tot ce ramasese in ea. Era ceva galben. Acum dorintele mele se refereau si la continutul sticlei. Da doamne sa fi fost bere. M-am lnistit gandindu-ma ca in salbaticia aceea nimeni nu s-ar fi deranjat sa faca ceva in sticla.  Sunt un om pozitiv…Trebuia sa gasesc un factor motivator, care sa ma intareasca. Nu l-am gasit eu dar l-a gasit sotul. A renuntat la cauciuc si a luat o bata. Cainii se mai pototolisera dar nu stiam daca mai sunt si altii “noi” care urmeaza sa ne intampine.  Nu am lovit in viata noastra un caine si nici muscati nu am fost dar astia 3 crai, m-au speriat. Am pierdut multe calorii in momentele alea. Dintr-o dugheana de undeva din spatele cainilor iese un individ care probabil se distra privind cum sar cainii la noi si striga cat il tin plamanii:

-Alo Domnu de ce ati luat cauciucul ala?

-De frica Domne! Nu vezi ca au sarit astia sa ne manance? Vezi ca il gasesti mai in spate! Acum am luat un bat!

-Nu musca!

El credea ca ne-a linistit. 3 randuri de dinti faceau parada modei pe langa noi. Ma intrebam si eu ca omul, oare pe mine de ce nu m-a intrebat individul de la baraca, de ce am luat sticla aia de bere de pe jos?? Raspuns corect: Pentru ca era goala :-)))) Daca era plina sigur ma intreba.

In fine…nu am mai stat sa il intrebam de ce nu-si leaga cainii daca sunt asa “saritori la picioare”. Nici nu vreau sa ma gandesc cum o fi noaptea in zona. Ne-am tinut de toiag si de sticla pana am iesit in Calea Floreasca.

Este evident ca la Parcul Bordei se tot lucreaza. Proiectul de amenajare a parcului Bordei a fost o initiativa laudabila a PMB. Termenul de executie : 02.2015-12.2015. Tot laudabil.

Nu departe de acest panou informativ, mai exista unu. Aici proiectul are o alta data de finalizare si anume 31.12.2017. A trecut si asta.  In toata tura de Bordei nu l-am intalnit pe al treilea din care sa reiasa eventual ca anul de finalizare este 2080 dar acum sa nu fiu rautacioasa, se vede ca cineva a facut ceva. Exista deja un parculet pentru copii. E adevarat ca este pustiu pentru ca parculetul se afla intr-un “santier” nu intr-un parc. Are cateva leagane si e destul de bine amenajat. E posibil sa fie toate uzate cand o sa fie terminata lucrarea.  In mare, totul este in lucru, mai putin bordura de beton a lacului care este finalizata si care iti da ameteli cand o privesti cat de stramba poate sa fie. Pare sa fi fost mana lui Dorel iar seful lui Dorel cu siguranta era tatal lui.

Daca as fi inceput acest proiect (e drept ca nu ma pricep) as fi curatat inainte de orice lacul. Lacul este colmatat la maxim. Papura este cat casa si este peste tot. Plin de balarii, copacei si gunoi. Gunoiul se intinde de la podul Floreasca  (cum mergi spre Promenada pe partea stanga) pana la capatul parcului. Peste drum, la nu mai mult de 20 m de aceste gunoaie este Centrul de Copii, Zebra. Acest centru a fost infiintat cu un scop nobil si ofera suport unui numar de 27 de familii ce dispun de serviciile acestui centru incluziv de educare și ingrijire pentru copii cu varsta intre 0 – 3 ani.

In imaginea ce urmeaza, se poate vedea gunoiul care se intinde de-a lungul gardului pe o portiune sanatoasa din Calea Floreasca si in dreapta se vede locul de joaca destinat copiilor de la centrul Zebra.

La maxim 100 m de gunoiul acesta sublim straluceste un hotel fain. E chiar Uanderful. Nu …nu vorbesc eu romgleza (si aceea de balta), asa se numeste hotelul : Uanderful . Cum se aude cuvantul Wonderful in limba romana, exact asa se si scrie. Usor de tinut minte.

Zona este tot “uanderful” dar speram sa devina peste cativa ani cu adevarat wonderful .

De la hotel in sus, dar mergand acum catre…Spitalul de Urgenta Floreasca, pe partea dreapta a drumului, care este paralela cu “faleza” adica aleea parcului, au fost plantati paltini. Au fost pusi cu drag si pentru toata lumea…sa fie…Intre paltini au lasat o distanta de 4-5 m adica muuult prea putin. Dar asta dovedeste ca “fara numar” si “lasa sa fie” nu sunt expresii care se refera numai la bani. Sa vezi distractie cand vor creste. Probabil ca ii vor altoi cu plopi ca sa creasca doar in sus. Vorba lui Toma Caragiu, Dumnezeu sa-l odihneasca: “Acasa, bradul se aseaza pe o masuta. Daca este prea inalt in sus, aranjati cu vecinul sa-i primeasca varful prin tavan. Daca este prea inalt in jos, aranjati cu masuta si-i taiati picioarele.” Dupa posibilitati….

 
Leave a comment

Posted by on January 14, 2018 in Articole diverse

 

Gaina si Extraveralul

E ceva vreme de cand copilul imi explica importanta pe care trebuie sa o acord produselor pe care le cumpar si astazi vom discuta despre OUA. Mi-a explicat pe degete ca sa inteleg, ca este de preferat sa cumpar oua pe care sa scrie ca sunt facute de gaini ce cresc in ferme ecologice. Adica gaini care merg desculte in iarba, care privesc cerul, care asculta cantecul pasarilor, care zburda libere prin curte, care mananca gandac “fresh” din iarba etc. Rar s-a intamplat insa sa nimeresc cofrajul din discutie. Poate ca pretul mi-a directionat mana catre cofrajul alaturat…nu stiu. De multe ori chiar le-am incurcat cu ouale aflate in cutii pe care scrie ca acestea provin de la gaini crescute la sol. Traisem cu impresia ca gainile care umbla desculte in iarba …se numesc “gaini crescute la sol” dar nu este intotdeauna adevarat.:-)))))

Am aflat adevarul si o sa va divulg si voua secretele.In caz ca mai sunt si altii consumatori de oua interesati de subiect, sa stie exact de unde provin ele. Ma rog…exact exact tot nu putem sti…dar ne putem preface ca stim si ca mancam sanatos. Si placebo e bun la ceva.

Pe scurt:

  • ouale crescute in sistemul agriculturii ecologice sunt marcate cu “0”.
  • cele ce provin de la gaini crescute in aer liber sunt marcate cu 1,
  • cele ce provin de la gaini crescute la sol sunt marcate cu “2”
  • cele ce provin de la gaini vai de sufletul lor, crescute in medii inchise, acestea sunt marcate cu “3”.

Pentru a face distinctia, este impetuos necesar ca in magazin sa imi scot ochelarii, sa deschid capacul de la cartonul de oua si ma pun pe lecturat. Mi se intampla acest lucru pentru ca desi este trecut codul (marcajul) corespunzator pe cofraj, mai uit ce inseamna…si pe interiorul capacului scrie asa …ca pentru …cei care uita. Incepusem sa ma obisnuiesc si tocmai acum, totul s-a naruit.

Astazi, lucrurile au inceput sa se complice. Am gasit la Kaufland o informatie de interes national. Dupa ce abia intelesesem categoriseala asta explicata mai sus, acum mai apare si gaina nestresata.

Ea este crescuta in voliera, adica intr-o colivie si totusi este lipsita de stres.  Intrebari din ce in ce mai ciudate au inceput sa-mi deranjeze cortexul.

  • Cum s-a ajuns la concluzia ca o gaina este sau nu lipsita de stres?
  • Aceasta mentiune ar trebui sa ma faca sa cred ca restul de gaini sunt stresate?
  • Care sunt cele stresate?
  • Cum le diferentiez pe cele stresate de cele nestresate?

Si uite asa….Intrebarile nu mai conteneau sa apara. Am hotarat ca este esential sa inteleg cum arata o gaina fara stres si am inchis ochii incercand sa imi imaginez cum traieste aceasta gaina lipsita de stres si iata ce a iesit:

Am deschis ochii si s-a ales praful. Am revenit la povestea incalcita a gainii nestresate. Cu ochii deschisi, am realizat ca avem o problema. Colivia sau ma rog…voliera,  cum arata? Cum pot fi gainile inchise, nestresate? Le da Extraveral?? Sau poate o fi o vila cu 4 etaje si vedere spre curtea in care locuiesc cocosii?? O fi o puscarie desfiintata? Cum o arata?? Cred ca cineva, un jurnalist eventual, ar putea face un reportaj pe aceasta tema. Tare mult as vrea sa puna alaturi o gaina stresata si una nestresata iar noi sa ghicim.

Ar mai fi o problema. Cum adica “gaini crescute in voliera, liber”? Adica fiecare gaina are cheia de la colivie?? Sau portarul e de treaba si “uita” usa deschisa??

Ca si cum nu ar fi fost de ajuns, am observat ca pe cartonul de oua scrie“Gaini crescute la sol in voliera, liber si fara stres”. Dar era vorba despre gaini, nu? Despre “ele” care ar fi putut fi “LIBERE si fara stres” si nu “liber si fara stres” . Oare este o referire subtila la crescatorul de galinacee?? Te pomenesti ca e politician. Pfiu…or fi ouale lui Nastase??? Vila are, liber si fara stres este….hmmmm….. Da stiu o sa spuna cineva: “Crescute liber”…asta a vrut sa spuna…dar mie nu imi suna bine si basta. Prepelitele or fi stresate??

Nici nu stiu daca o sa pot inchide ochii in seara asta. :-)))))

 
Leave a comment

Posted by on January 10, 2018 in Articole diverse

 

Un an nou fericit! Dar cat de fericit?

Un an nou fericit! Atat mi-a trebuit!

 

 

Am primit atat de multe mesaje ca acesta, acum, la sfarsit de an, (si am si trimis) astfel incat ma intrebam ce inseamna mai precis fericirea si cum ar putea fi ea inteleasa de toti in acelasi mod.  100 de grame stim cu totii cat inseamna. Daca nu stim, cantarim si aflam. Dar fericirea, cu ea cum facem? Adica daca cineva imi spune ca este fericit, chiar este? Daca cineva imi spune ca este fericit, inseamna ca si eu in locul lui as fi fericita in egala masura? Are fericirea o baza comuna de intelegere?  Si tot asa intrebarile curgeau lant motiv pentru care m-am apucat sa caut informatii despre fericire. Dex-ul ne spune ca “fericirea este o stare de multumire sufleteasca intensa si deplina” dar am cautat mai multe informatii pentru ca aceasta nu mi-a raspuns la intrebari.

In cele din urma am gasit o prezentare care m-a facut sa inteleg cat de complexa este fericirea.  Destul de greu este de inteles cum sta treaba in momentul in care ne apucam sa afirmam ca suntem sau nu suntem fericiti. Ce anume ne indeamna sa facem aceasta afirmatie si in ce baza?  Intotdeauna mi-am dorit sa ma bucur de fiecare clipa si o construiesc in asa maniera incat sa se poata bucura si cei din jurul meu. Mi-as fi dorit sa pot contribui la o stare de bine care devine in timp un mugur de fericire al cuiva, al oricui, al tuturor. Sigur ca se poate sa fac acest lucru insa fericirea inseamna pentru fiecare dintre noi, altceva, desi are undeva in strafundurile gandirii, o radacina comuna. Eu ma bazez pe acea radacina comuna si mai sper ca putem sa fim cu totii un popor fericit. O doamna bine, imi spunea de curand, ca a primit un telefon de la o prietena. A intrebat-o pe aceasta ce mai face si a primit urmatorul raspuns: “Foarte bine si ma simt fericita”. Doamna care  a pus intrebarea s-a aratat catre mine foarte intrigata de faptul ca cineva poate sa mai spuna astazi ca face foarte bine. “Cum sa faca foarte bine?? Mai face cineva foarte bine? Cum sa fie fericita la varsta de 70 de ani??” Pentru cateva secunde m-am si speriat. Am crezut ca stau de vorba cu negativismul intruchipat in om. Am incercat sa explic ca este posibil sa fie adevarat si ca nu vad de ce nu ne-am bucura ca cineva este foarte bine si fericit? Un om fericit face natia asta mai buna. Daca ar creste numarul celor care pot sa afirme ca sunt fericiti din ce motive doresc ei, lumea ar fi mai frumoasa. Asa cred eu.

In prezentarea pe care o mentionam mai sus, am gasit o afirmatie care m-a facut sa inteleg fericirea din alta perspectiva. Afirmatia ii apartine lui Daniel Kahneman, laureat al Premiului Nobel pentru Economie Comportamentala. Acesta ne spune ca “fericirea exprimata de cineva este un lucru atat de complex incat el a devenit nefolositor, fiindca nu indica ceva concret. Folosim cuvantul fericire si derivatele acestuia de prea multe ori, pentru diverse lucruri.” Amintirile placute cu care ramanem in urma experientelor de viata, dar si momentele actuale, prezente, de bucurie, ne ajuta sa afirmam in modul nostru personal, fericirea.

Fiind invitat de catre TED(Ideas worth spreading), D. Kahneman aduce fericirea la ora judecatii.  Daca doriti sa aflati ce se intampla cand spuneti ca sunteti fericiti sau ca nu sunteti, va invit sa urmariti aceasta povestire fascinanta.  Pentru cei care nu ati mai accesat TED in partea dreapta-jos a ecranului, gasiti imediat in dreapta semnului de volum, un buton care va ajuta sa selectati si sa alegeti subtitrarea dorita. Gasiti si subtitrare in romana daca este nevoie.

 

 
Leave a comment

Posted by on January 2, 2018 in Articole diverse

 

Hohote de melc

Astazi am mers cu autobuzul dupa o luuuunga pauza. Astfel am realizat cat de mult apreciez calatoria cu metroul.  Acum, fie ca nu am mai mers de mult timp cu autobuzul, fie ca m-am umplut de figuri, ideea este ca mi s-a parut exact ca pe vremea lui Ceausescu. Am asteptat autobuzul pana cand era gata sa uit unde am plecat si ce astept acolo in statie. A durat mai bine de 20 de minute, timp in care am trecut prin tot procesul incalzire-racire. Alergasem pana in statie si acolo am ajuns incalzita bine, ca apoi, in tot timpul de asteptare, sa simt cum este sa scazi grad cu grad pana aproape de clantaneala. In cele din urma a aparut.

Autobuzul era plin ochi si inclinat spre dreapta. Usile abia s-au inchis. Oamenii s-au imbrancit, au tipat putin unii la altii, fiecare acuzand cei sapte ani de acasa ai celuilalt. La prima statie, un nou puhoi de oameni incearca sa se urce. Unde, nu stiu??!! Am simtit o mana fix pe portbagaj. Pe portbagajul meu. Mana se misca in sus si in jos. Intorc capul si vad un domn cu barba. Am facut ochi de vultur, am strans geanta mea bine in mana ca sa nu o scap cand il palesc pe mojic. Nu dau bine sa imi iau elan ca o doamna, tot din spatele meu imi spune: “Sa ma scuzati va rog dar mi-a ramas geanta in spate si ma chinui sa o trag spre mine. Eu eram in spatele dumneavoastra”.  Cred ca femeia avea “amigdalita” adica o amigdala cerebrala foarte sensibila care sesiza orice emotie pe raza de un metru cel putin. Daca nu imi spunea in clipa aceea, nu stiu ce s-ar fi intamplat. Poate sarea barbosul ala la mine, fiindca omul era total nevinovat….dar sincer nu credeam ca o doamna poate sa faca asemenea miscari doar  ca sa isi traga poseta. Am ajuns cu bine la destinatie.

La intoarcere am hotarat sa mai dau RATB o sansa. Nu m-am asezat bine in statie si hop top a sosit autobuzul. Asa da!! M-am urcat am validat calatoria asa cum facusem si cand am venit, dupa care am avut loc si pe scaun. Mi-am dat seama ca nu e totul scapat de sub control. Am inceput si eu conform sugestiilor lui Daniel Goleman sa imi incalzesc inima cu circumstante atenuante. “Hai ca nu e asa rau, acum stau si jos si apoi poate ca a fost o intamplare nefericita cand am venit, poate ca a fost cumva un blocaj in trafic si de aceea a intarziat si a fost atat de plin….etc “ Stateam pe scaun si mintea mea rula ca un bolid in cursa.  Doar mintea. Pentru restul lumii, timpul a stat in loc. M-am urcat la statia din fata spitalului Colentina si autobuzul in care acum stateam si jos, a facut 15 minute pana la capatul gardului spitalului. Acesta era si motivul pentru care stateam jos. Ceilalti care urcasera la statii precedente, coborasera de mult pe drum realizand ca numai in zbor pot ajunge acolo unde doresc. Nu era vina soferului, nu era nici a RATB-ului, nici nu cautam de fapt o vina…dar voiam sa ajung acasa. Mi-am dat seama ca nu se poate. Orice melc ar fi ras cu lacrimi.

 

L-am rugat pe sofer sa imi deschida usa si din privire cautam un chiosc cu zmee. Poate luam unul pana acasa.  Nu am gasit asa ca am mers pe jos 4-5 statii pentru ca nimic nu se clintea din loc.  Am depasit 3-4 autobuze si incepusem sa ma distrez pentru ca aveam senzatia ca mergand pe trotuar am o viteza zdrobitoare comparativ cu cea a celor care stateau de ore intregi pe Stefan cel Mare. Bietul Stefan…..daca ar fi vazut atata mare de masini ar fi crezut ca ne-au napadit turcii.

In cele din urma am constatat ca daca vrei adrenalina e suficient sa incerci o astfel de ruta in intervalul 16:00-18:00. Nu ai nevoie de parapanta sau salt cu parasuta. In plus, te costa pana in 2 lei o calatorie si mergi, pardon…stai la semafor, pana unde vrei tu.

Suntem de rasul curcilor. In mod cert primaria ar trebui sa gaseasca niste solutii in acest sens mai cu seama ca acest lucru a fost promis de multa vreme dar si oamenii, ar putea merge pana la paine pe jos. Am cunostinte care merg la magazinul ce se afla peste drum cu masina sau merg in parcul care se afla la 10 minute de casa lor, cu masina fireste…Merg cu masina fix pana in buza parcului.  Cred ca daca fiecare ar incerca sa mai lase masina acasa, ar putea sa isi rezolve problemele atunci cand chiar ar avea nevoie fiindca s-ar putea misca in trafic. Dar fiecare isi doreste ca aceasta actiune sa porneasca de la altii.

Intorcandu-ne la autobuz….iata cateva sugestii de luat in seama inainte de calatorie:

  • Arunca un metroclopramid in poseta…de la atatea frane poate ti se face rau.
  • Ia cu tine putina apa si un sandwich. Ti-ar putea prinde bine. Nu se stie peste cate mese o sa sari.
  • Ai grija ca telefonul sa fie incarcat ca s-ar putea sa ramai fara baterie…
  • Ia-ti o zi de concediu

In fine…Calatorie placuta !!

 

 
Leave a comment

Posted by on November 15, 2017 in Articole diverse

 
 
%d bloggers like this: