RSS

Smartphone zombies

Incearca sa te gandesti ca ai plecat in vacanta in alta tara si ti-ai uitat telefonul mobil acasa.

Simplul fapt ca ti-ai uitat mobilul acasa, poate sa produca fiori chiar daca te-ai dus sa cumperi paine, peste drum. Oare nomofobia  este epidemica in Romania??? Cuvantul “Nomophobia”(frica generata de lipsa telefonului) provine de la “no mobile phobia”)

Fara indoiala suntem dependenti de tehnologie, de nou si toate acestea spunem noi, ne ajuta sa economisim timp. Poti sa faci piata online, poti sa vorbesti cu prietenii online, poti sa afli aproape orice informatie doresti in timp real indiferent unde te afli, atata vreme cat ai o conexiune la internet si un smartphone. Si atunci, cum ni se pare tuturor ca parca timpul s-a scurtat, ca nu mai apuci sa faci ce iti propui, ca nu mai reusesti sa te intalnesti cu prietenii atat de des cum o faceai inainte de aparitia caculatoarelor, internetului si telefoniei mobile?

Atat eu cat si prietenii mei dar si cunoscutii ne plangem ca nu avem timp. Toti avem cate un smartphone in care ne pierdem cu gandul si inima in fiecare zi. Stabilim intalniri ale noastre la care nu ajungem pentru ca alte prioritati ne consuma din timpul dedicat relaxarii. Pastram insa legatura online.  Ca sa spun asa, “sfanta treime” nu mai face fata. In cazul de fata, sfanta treime se refera la cele 8 ore de munca, 8 ore de relaxare, 8 ore de somn adica cele 24 de ore pe care le putem folosi intr-o zi. Utilizarea formulei 8-8-8 contribuie la pastrarea unui echilibru, dar acum serios, a mai ramas cineva “echilibrat” in orasele din Romania?

Am senzatia ca ceva a patruns in vietile noastre nu numai in viata mea,  ca un virus si are capacitatea de a micsora timpul. Un virus care si-a batut joc de cele mai bune cursuri de management al timpului si chiar de cursurile de autocunoastere, de dezvoltare personala.  Sa vedem ce antivirus ar putea face fata unei asemenea provocari. Iata cateva informatii statistice, care ne prezinta efectele smartphone-ului si ale tehnologiei in general in viata noastra si apoi vom putea decide fiecare dintre noi,  ce masuri putem lua pentru a ne recapata echilibrul si pentru a ramane conectati in acelasi timp la nou, la evolutie fara deveni insa absurzi si indepartati de noi insine.

  • Din 2012 pana la finalul anului 2016, numarul romanilor care folosesc un smartphone a crescut de 4 ori.
  • 50% dintre romani au doar un smartphone, 10% au doua iar 2% au trei.
  • 70% dintre romani detin smartphne, notepad, tableta, smartTV sau computer
  • 90% din timpul petrecut pe telefonul mobil este dedicat aplicatiilor
  • 24% dintre persoanele care locuiesc in mediul urban au achizionat ceasuri smart
  • 21% dintre romani, au camere de supraveghere a locuintei sau camerei copilului conectate la internet
  • 20% dintre romani, detin e-readere
  • 15% dintre romani, detin console de jocuri
  • Cetatenii americani se uita la smartphone de 46 de ori/ zi iar tinerii cu varsta cuprinsa intre 18-24 ani de 74 de ori/zi
  • 9% dintre utilizatorii de smartphone din USA admit ca isi verifica telefonul si in timpul actului sexual
  • 12% dintre utilizatorii de smartphone din USA admit ca verifica telefonul si cand sunt la dus
  • 1 din 3 adulti admit ca se uita la telefon in mijlocul noptii
  • Utilizatorii dependenti de smartphone, pot dezvolta tulburari anxioase si depresie.

In Olanda, in orasul Bodegraven dar si in Germania in orasul Augsburg, numarul de “smartphone zombies”(persoane care merg peste tot cu ochii in telefon) este atat de mare incat a fost demarat un proiect in scopul cercetarii. Pentru ca acestia nu acorda atentie suficienta traficului, au avut loc o serie de accidente si pentru a fi evitate, in dreptul trecerii de pietoni, in asfalt, s-a inserat o banda luminoasa care se aprinde simultan cu semaforul in cele 2 culori. Asociatia pentru siguranta cetatenilor din Danemarca nu este de acord cu aceasta initiativa, considerand ca incurajeaza utilizatorii de telefoane smart sa traiasca “deconectati” de realitate.

Daca faci o paralela intre modul in care au copilarit cei care acum au peste 40 de ani si copii lor, o sa realizezi ca totul s-a schimbat fara doar si poate.  In mod firesc tinerii au si o alta conceptie despre ceea ce in inconjoara. Gandesc si actioneaza altfel decat cei mai in varsta, pentru ca au crescut gandind altfel.

Indiferent de varsta, pentru a detecta nivelul de adictie fata de smartphone poti incerca urmatorul test.

Ce a facut tehnologia (smartphone, calculatoare, internet, aplicatii, etc), omului?

Horia R. Patapievici raspunde la aceasta intrebare astfel:

Tehnologia l-a facut pe om sa isi exteriorizeze tot ceea ce simte si gandeste. Cand inainte de aparitia telefoanelor smart, aveai o intrebare pentru tine insuti, cadeai pe ganduri. Cautai raspunsul in tine insuti. Acum….cauti pe internet.

Cum nici eu nu ma pot lipsi de telefon nici o secunda si conform testului de mai sus ma numar printre nomofobi, ma intreb dupa ce am citit articolele din bibliografie, daca telefonul meu merita tot timpul pe care i-l acord. Daca renunt la a folosi atat de mult telefonul si viata mea isi va recapata echilibrul in sensul ca voi dormi mai mult, ma voi simti mai bine, voi avea rezultate mai bune in activitatile mele, cum imi voi mai revedea prietenii, cum voi accesa stirile care ma intereseaza? In acelasi timp, arunc o privire in metroul Bucurestean si observ ca circuitele intre oameni sunt total deconectate. Nu se mai intersecteaza priviri, nu se mai tin oameni de mana, nu se mai observa nimic in jur in afara de telefonul personal. Din loc in loc, foarte rar, cineva mai citeste o carte.

Deci unde suntem si incotro ne indreptam?

 

Bibliografie:

 

 
Leave a comment

Posted by on July 6, 2017 in Articole diverse

 

Din Sahara la Polul Nord cu oprire la Casa de pensii si ANAF

Caldura din zilele trecute m-a suparat rau. Prefer vremea mai rece decat pe cea “hot hot hot” si din acest motiv mi-am programat o multime de treburi cu umblatura si alergaturi prin oras, pentru astazi, cand la meteo au anuntat ploaie. M-am imbracat subtirel ca sa iasa caldura din mine, sa ma racoresc. Nu am crezut ca de la dusurile repetate cu  apa rece din zilele trecute si bauturi cu gheata, o sa trec la  dus fierbinte si ceai. Am ajuns astazi acasa inghetata bine si uda din cap pana in picioare. Am avut umbrela dar ploua si de jos in sus…si din laterale …la un moment dat ma intrebam daca mai are rost sa tin umbrela. La picioare nu mai vorbesc..Udaaaaaaaaaaaa. Puteam intra lejer la un salon, pentru o pedichiura fiindca saream cu succes peste perioada de inmuiere…treceam direct la forfecuta. Ok, recunosc, mi-am dorit sa ploua dar Doamne cred ca nu m-ai auzit bine…mai limitat…Mai limitat, zic!!!!!!

Ma rog….nu asta e interesant. Interesant este ca am mers cu tramvaiul dupa multa vreme. Probabil ca dupa prea multa vreme. Am mers pe bucatica Dristor-Casa de Pensii si a fost o aventura. M-am simtit ca o aspirina intr-o sticla de cola si asta pentru ca bausem o cola inainte de a ma urca in tramvai.Tramvaiul  s-a dovedit a fi un montagnes russes  veritabil, sarea de pe sine in sus, apoi dreapta stanga, apoi invers si de la capat. A lipsit un pic sa ne dam si peste cap. Probabil ca varianta “upgrade” va avea si aceasta facilitate.  A zgaltait in mine toata cola. Ma tineam bine de bara ca sa nu ma lipeasca de vre-un geam sau usa. M-am uitat la vatman si aveai senzatia ca sta pe o pernita de ace si sare dupa cum il inteapa acele… Era acompaniat in miscari de toti pasagerii. Ce sincron…

Cum sa iti fie frica sa mergi cu avionul? Pai daca treci testul tramvaiului pe ruta asta, garantez ca nu ai nici o problema in avion nici macar atunci cand sunt turbulente.

M-am dat jos din tramvai si voiam sa o pornesc spre Casa de Pensii unde aveam treaba. Este evident ca pe sosea, in dreptul statiei in care coborasem, era o groapa plina ochi cu apa. Pana sa fac o saritura, asa…ca de la trambulina …de pe trotuarul statiei spre strada, peste o ditamai balta, a venit o masina care a scos toata apa din groapa si a asezat-o gratios pe mine. Nu mai conta o apa in plus in minus. Eram ca la masina de spalat “cu mai multe programe de spalare”. Am ajuns la Casa de Pensii sa ma storc …cand de obicei ies de acolo stoarsa :-)))

Dupa asa un tratament de hidratare, am avut nevoie la toaleta. La casa de pensii toaleta este de neinchipuit. Ai senzatia ca aceste case de pensii traiesc din pensie..nu aveau nici hartie igienica, nici sapun si nici zavor la usa iar usa se afla destul de departe de “tron”. Era facuta pentru oameni hotarati. Ori stai pe buda, ori te tii de usa sa nu intre cineva, ori …cate doi. Mirosul din incapere era absolut insuportabil. Para-se ca unii au preferat sa se tina de usa… Rusinica pentru Casa de Pensii!!!!. Si la Gara de Nord gasesti o toaleta rezonabila. In cazul in care Casa de Pensii nu are o solutie pentru a umili cat mai mult oamenii in varsta, atunci pot oferi eu un model reprezentat in imaginile de mai sus. Toaletele se vor monta afara in vazul lumii, astfel nu se va mai simti atat de tare mirosul publicului in institutie (Va ramane doar mirosul personalului.) In acelsi timp, iata un avantaj pentru casa de pensii: Pensionarii nu vor mai face nici o plangere/sesizare in urma umilintei suportate. Pentru realizarea obiectivului propus,  Casa de Pensii va trimite persoanelor varstnice, odata cu cuponul de pensie, si un manual cu tinuta obligatorie pentru a li se permite accesul in institutie. Fiecare persoana va purta sub forma unei palarii moderne, un suport cu un sul de hartie igienica pe cap, pe care o va putea folosi pentru a sufla nasul, sterge lacrimile atunci cand citesc pensia pe cupon, sau alte parti ale corpului. Servetelele umede sunt obligatorii si se pot achizitiona de peste drum de la XEROX.  In acest fel nu mai este nevoie de o investitie uriasa necesara pentru toaleta publica din institutie (hartie, sapun si un zavorel la usa). In caz de urgenta daca sulul se termina, se poate  folosi cuponul de pensie.

In aceeasi zi ploioasa, pentru ca mai uda de atat nu puteam sa fiu, m-am dus si la ANAF unde as fi dorit sa discut cu  inspectorul X. Ajunsa acolo, l-am intrebat pe bodyguard (care preia multe dintre sarcinile care nu-i revin) cum pot ajunge la inspector. Acesta mi-a sugerat sa intreb de inspector la casierie…poate stiu colegele. Am aflat ca inspectorul X este in concediu. Acest inspector X ma sunase dar am mai avut cateva numere “fara proprietar” in telefon si nu stiam care este al sau, asa ca am cerut numarul de telefon al inspectorului, pentru a stabili o intalnire cu acesta. Nimeni, dar nimeni nu m-a putut ajuta. Au mers toti pe varianta “Nu stiu d-astea”. Le-am cerut numarul de fix de la sucursala respectiva. Mi-au spus sa-l caut pe net mentionand ca oricum nu voi putea vorbi cu inspectorul X. Mi s-a sugerat ca singura varianta este sa merg acolo cand acesta revine.

-Pai si cand revine?

-Nu stim. Saptamana viitoare.

-Cand saptamana viitoare? Nu pot sa revin asa…din cand in cand doar pentru ca nu primesc un numar de telefon sa pot face in mod civilizat o programare..

-Veniti miercuri.

-Miercuri cand sa vin? Dimineata sau dupa amiaza?

-Cred ca dimineata.

Sincer m-am uitat cu mila….si am plecat. La inceput m-am necajit dar apoi mi-a fost doar mila. Numai o mana de oameni pe care ii ploua direct in gat pot sa gestioneze astfel o problema de doi lei. Si la cum plouase de dimineata…

Spre casa am luat metroul. Am nimerit intr-un tren in care aerul conditionat functiona parca mai mult decat de obicei. Simteam ca mi se aseaza bruma pe firele pe par.

Am ajuns acasa si am facut un dus fierbinte. Acum, cand scriu,  beau un ceai la fel de fierbinte si astept zile mai caldute…:-))) Caldute Doamne!!!!  Ma aude cineva de acolo de sus??…nu fripte dar nici cu inundatii…daca se poate.

 

 
Leave a comment

Posted by on July 3, 2017 in Articole diverse

 

Megatrasnai – trei fire de usturoi fac o capatana

Astazi, am fost la cumparaturi la Mega. Initial m-am oprit la rosii. Rosiile ca si mine nu mai intelegeau nimic. Nu le spusese nimeni cum sa se alinieze, cum sa faca diferenta intre ele si sa se aseze fiecare rosie in dreptul pretului atribuit. Toate rosiile pareau la fel.

Langa mine era o angajata de la raionul de paine si am rugat-o pe dansa sa imi spuna ce intelege.  A venit, s-a uitat la rosii,  a dus mana la barbie in semn de gandire profunda, dupa care a spus:

– Eu cred…cred ca astea sunt in dreapta si astea n stanga.

– Pai sunt la fel!

– Da dar parca astea sunt mai bortoase.

– Dar daca noi nu stim aici, cu pretul si produsul in fata, la casa cum o sa stie sa incaseze suma corecta??

– Pai ii spuneti dumneavoastra cat costa.

– Eu vreau sa coste 4.99 lei. Atat ii spun la casa.

– Asa sa ii spuneti.

Am ramas asa…”blonda la raft”. Femeia a plecat si eu am continuat cumparaturile. Mi-am  indreptat apoi privirea catre usturoiul verde.

Erau 3 capatani stranse intr-o legatura. Pretul era 2.99 lei capatana. Mi s-a parut total exagerat si  o gasesc langa mine pe responsabila raionului de legume pe care nu am ezitat sa o intreb:

-Spuneti-mi va rog, usturoiul asta este 3 lei capatana sau legatura?

-CAPATANA, nu vedeti ca scrie?

-Adica aceasta legatura costa 9 lei? (erau 3 capatani)

-Nu doamna, aceasta (si ia o legatura in mana) este o CA-PA-TA-NA. Trei fire fac o capatana, mi-a explicat ea ca la prosti.

Deranjata sau mirata, de tonul pe care responsabilul raionului de legume ce juca rolul omului de stiinta l-a folosit cand mi-a raspuns, o doamna in varsta, peste 80 de ani, care auzise toata discutia, nu a rezistat si a pus o intrebare capcana:

– Aveti si catei de usturoi la bucata?

Responsabila i-a raspuns ca nu are  ca si cand ar fi putut sa aiba dar acum nu erau in stoc.

Era a nu stiu cata oara cand radeam in gand la magazinul acesta de comentariile pe care fie le incep eu fie le aud la altii.

Pe principiul un usturoi doua usturoaie am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea asa, am incalecat pe o capsuna si ma jur ca nu-i minciuna.

 

 

 
Leave a comment

Posted by on June 27, 2017 in Efectul de Brand

 

Piticul din turnul lui Tepes

Ce avem noi aici?? Un clip publicitar pentru KFC, filmat de nemti (deci pentru KFC Germania), in Romania. Locul ales pentru filmari este Turnul Chindiei, cel mai important loc din Targoviste, un monument istoric, locul in care Tepes facea legi pentru Tara Romaneasca. Tepes si KFC se stie ca au o legatura dar nu banuiam ca este atat de stransa incat nemtii vor sa o incerce. Daca mananci prea mult KFC te imbolnavesti si o sa iti dai seama ca ai luat teapa. Aceasta este singura legatura.

Un pitic dezbracat, exact asa cum l-a lasat mama natura, statea in varful turnului intre doua domnisoare. Piticul se arunca de pe turn in bratele multimii care scanda de jos idreptandu-se in zbor, catre o galeata rosie.Am cateva intrebari… poate are cineva si raspunsuri:

  1. De ce pitic?? Sunt portii mici la KFC??
  2. De ce pitic gol???
  3. Cele doua domnisoare, martori ai “dezbracaciunii piticesti”, ce rol au? S-au oferit voluntar?
  4. De ce s-a aruncat piticul?
  5. De ce s-a aruncat piticul intr-o galeata? Putea sa incerce o teapa, ca sa se accentueze legatura cu Tepes…
  6. Dar de ce nu le-a invitat pe domnisoare la masa in cazul in care s-a aruncat de bucurie ca e pretul foarte mic?
  7. De ce in Romania?
  8. Ce am inteles eu din reclama? Nimic….

Doamne ce de batai de cap mi-a dat aceasta reclama.

Mandria noastra de turn a devenit locul de lansare al unui pitic nud. Cine ar fi crezut?

Acest clip a scandalizat tot orasul Targoviste.

Cum sa repari un asemenea prejudiciu? Primaria Targoviste se pare ca va cere daune la Tribunal si primarul asteapta sa primeasca scuze pentru jignirea adusa romanilor, prin realizarea unui astfel de clip, in acest loc cu incarcatura istorica. Nu stiu daca s-a ajuns la tribunal si nici nu stiu daca s-au oferit/primit scuze dar pot spune ca in momentul de fata, clipul a fost retras de pe pagina KFC din Germania.

Lasandu-i putin pe nemti, cred ca romanii responsabili cu administrarea acestui monument istoric, ar fi trebuit sa afle ce se filmeaza si daca filmarea nu aduce prejudicii orasului Targoviste si romanilor in general. Daca inchiriezi cuiva un astfel deloc, nu il lasi sa faca ce vrea. Zic si eu…

Pe de alta parte,eu stiu ca nemtii au si ei turnurile lor. Spre exemplu, turnul de mai jos apartine firmei “Das Dick”. Oare ce le-a lipsit sa foloseasca un turn nemtesc pentru o reclama nemteasca? Daca piticului ii era frica sa sara pentru ca turnul era prea inalt puteau sa spuna ca e un produs KFC, cu carnea pregatita la abur.

 

 

 

 
Leave a comment

Posted by on June 23, 2017 in Efectul de Brand

 

Calatorie in reluare cu trenul de mare viteza

Am lasat in urma BOB-ul de Munchen (trenul personal, cel fara aer conditionat), sa ne ramana ca o amintire “fierbinte” si ne-am luat bilete la un tren ICE de mare viteza. Cu Sageata Albastra nu am avut timp sa mergem, asa ca l-am incercat pe acesta.

Are o forma aerodinamica…imi si inchipuiam cum ma va tine lipita de scaun in drumul spre “luna”. Trenul era  foarte curat, in partea de jos a scaunului era instalat un suport pe care puteai sa iti ridici putin picioarele (fata de sol), scaunele ca in avion se lasau pe spate, totul foarte confortabil. Cu toate acestea nu era picior de priza in tren si mi-am amintit cu nostalgie si de perdelele noastre de la CFR care lipseau in ICE cu desavarsire. Daca era soare te cocosa pana la destinatie. Spre deosebire de BOB, aici mergea aerul conditionat. Au dat drumu la aer de parca ar fi citit articolul in care l-am parat pe BOB (trenul personal) ca nu a avut aer coditionat si m-am cam plans pe tema asta. “Na cucoana, ia d-aici aer”. Abia atunci am realizat din ce motiv se numeste ICE.  Chiar ma gandeam ca unele cuvinte in germana seamana sau sunt identice (ca in acest caz) cu cele din engleza. :-)) Pana la destinatie imi clantaneau dintii cu pulovarul pe mine. Oricum parca a fost mai bine decat sa mor in chinuri de cald. Mi-a fost atat de frig ca nici foame nu mi-a fost…Cred ca mi se contractasera intestinele, se subtiasera ca . dupa o interventie chirurgicala de montare a unui inel gastric.

Am ales sa mergem intr-un oras cam la 2 ore distanta de Munchen. Eram in tren, pregatiti parca pentru decolare. Asteptam asa cum spuneam,  sa simtim  cum datorita vitezei mari, ICE-ul ne lipeste de scaune. Am asteptat asta pana ce am ajuns si a trebuit sa ne dam jos. Trenul de mare viteza a mers la inceput ca un personal si apoi a continuat ca acceleratul de pe vremuri. Am fost foarte surprinsi. Trenul avea de parcurs un drum lung si ne gandeam oare cate mii de ore va face pana la capat??? Ulterior acestei calatorii, ne-a spus cineva ca abia dupa orasul in care noi ne-am dat jos din tren, acesta incepe sa prinda viteza mare si ajunge pana la 300 km / h. Next time. Asta este. Daca stiam luam bilet mai departe…Nu am putut banui ca ii sunt necesare doua ore sa prinda viteza. In ceea ce ma priveste, s-a facut de toata rusinea.

Pe drum acelasi peisaj ca si acasa. Campii unele acoperite de pasuni altele de terenuri agricole, mai aparea o casa printre tufe…ma rog nu trebuie sa va povestesc pentru ca acestea sunt lucruri cunoscute.  La un moment dat privirea mea a fost atrasa de numele unei firme. Un nume cu renume international. DICK. Ei, asa da! In sfarsit aveam si eu un motiv sa vad daca in ciuda frigului pot sa rad cu gura pana la urechi. Am putut, normal.

Am intrat pe net si am aflat ca “Das Dick” (the dick) este o fabrica de cutite. A fost suficient sa fac legatura dick – cutit  cu fabrica unui evreu :-)))) Si da-i si razi. Ma intreb daca si-au deschis vreo sucursala in Anglia….sau Canada…Ar fi fost interesant.

Ca sa fie treaba treaba, au in curtea fabricii si un turn inalt pe care ce crezi ca scrie? Scrie numele firmei, ce sa scrie. Ca sa stie toata lumea…

PS.  Pentru a ne pastra seriozitatea, am o sugestie. Daca doriti sa aflati mai multe despre aceasta fabrica va rog sa cautati in Google dupa “Das Dick” ca sa nu aveti surprize in cazul in care alegeti sa cautati dupa “dick factory” sau pur si simplu dupa “dick”.

O zi frumoasa va doresc si sa auzim numai de bine!

 

 
Leave a comment

Posted by on June 22, 2017 in Articole diverse

 

Empatia, emotiile si efectul lor in afaceri in anul 2017

Un singur cuvant influenteaza tot ceea ce se intampla in jurul nostru, pe noi insine, actiunile noastre si fireste rezultatele. Este vorba despre un cuvant ale carui inflexiuni ne pot schimba radical viata dar pe care unii dintre noi l-am lasat uitarii.  Acest cuvant nu se refera doar la viata unei organizatii, sau a unei persoane, ci la viata tuturor si se numeste EMOTIE.

Pentru a identifica emotiile si a raspunde acestora intr-o maniera potrivita, este nevoie insa de EMPATIE.

Din dorinta de a realiza venituri cat mai mari emotiile au fost lasate in urma de ratiune iar empatia aproape ca a disparut. Astfel se pierd angajati, se pierd talente, se destrama familii, se falimenteaza afaceri, etc.

Patrick Dixon, unul dintre cei mai apreciati viitorologi din lume, a sustinut in mai 2017 in Rusia, o coferinta cu tema “Travel into the future”, in cadrul careia punea accentul pe faptul ca lucrurile mici pot avea influente mari si emotiile intelese pe deplin pot conduce la cresterea cifrei de afaceri.

CAZUL I

Un exemplu in care vedeta este lipsa de empatie este prezentat intr-un articol pubicat de Washington Post , ce relateaza un incident petrecut in  data de 10 aprilie 2017, la bordul unei aeronave ce apartinea companiei United Airlines.

Problema aparuta a fost aceea ca angajatii United, au realizat ca au vandut prea multe bilete, dupa ce imbarcarea a fost deja facuta, iar pasagerii ocupasera locurile.  Patru dintre locurile pe care le vandusera erau destinate angajatilor companiei dar erau acum ocupate de pasageri.

Unul dintre pasageri relata ca imediat dupa imbarcare, relatia de prietenie dintre linia aeriana si pasageri  s-a rupt, cand United a facut urmatorul anunt:

“ Patru angajati ai companiei United Airlines trebuie sa calatoreasca in aceasta seara la Louisville. Acest zbor nu va avea loc pana ce 4 pasageri nu vor accepta in mod voluntar sa paraseasca aeronava”

United a oferit pasagerilor voluntari suma de $400 si cazare gratuita la hotel.  Nimeni nu a dorit sa beneficieze insa de aceasta oferta.  Apoi si-a imbunatatit oferta si a oferit  $800. Nici acum nu s-au gasit voluntari care sa accepte oferta si atunci managerul a anuntat ca United va face o selectie aleatorie a celor patru pasageri, cu ajutorul computerului.

Modul in care a fost transmisa aceasta informatie din care scuzele si rugamintile lipseau cu desavarsire, nu a cazut bine pasagerilor, motiv pentru care acestia au refuzat sa accepte oferta propusa de United. In acel moment United a ales sa decida in locul lor.

Primii trei pasageri care au parasit nava au fost foarte nemultumiti de situatia creata iar ultimul pasager ales de computer, a refuzat sa plece.  Era vorba despre un medic ce avea consultatii in ziua urmatoare la cabinetul sau. Asadar, pentru ca acesta s-a impotrivit, angajatii United nu au mai stat pe ganduri si au chemat politia.

In conformitate cu filmarile si declaratiile pasagerilor, medicul a fost scos cu forta. A fost ridicat de pe locul sau si pana sa ajunga pe culoarul aeronavei parea ca lesinase fiindca trupul sau era moale si nu mai opunea rezistenta. Probabil ca a fost lovit involuntar cand a fost tras afara de pe locul sau , sau voluntar pentru ca nu dorea sa paraseasca aeronava. Apoi a fost tarat de maini pe culoar si scos afara. Pasagerii tipau ingroziti. Nu puteau sa creada ca asa ceva este posibil.

Pentru ca aceasta greseala le-a apartinut integral, spune Patrick Dixon, linia aeriana ar fi trebuit sa ofere un pret din ce in ce mai mare de rascumparare a greselii pana ce unul dintre pasageri ar fi fost dispus sa plece de buna voie. In acest fel s-ar fi rezolvat totul repede si imaginea companiei ar fi avut mult mai putin de suferit. Chiar daca se ofereau $3000 pentru pasagerii care trebuiau sa paraseasca aeronava, compania pierdea mai putin decat a pierdut facand o economie mica dar distrugand brandul la care au muncit ani multi pentru a-l construi. United a ales insa, sa apeleze la politie si au scos pasagerul din avion aproape inconstient , in conditiile in care acesta platise bilet pentru cursa respectiva si nu gresise cu nimic nimanui.

Reprezentii United au refuzat sa raspunda intrebarilor cu privire la acest incident. Pasagerii au ramas socati de imaginile pe care le-au vazut, de lipsa de profesionalism,  lipsa de maniere si de empatie.

Purtatorul de cuvant al liniei United a cerut ulterior scuze doar pentru faptul ca au fost vandute mai multe bilete decat era permis mentionand ca politia a intervenit pentru a conduce catre terminal un pasager care a refuzat sa paraseasca voluntar aeronava.

Dupa toate aceste scene greu de imaginat, membri echipajului United au luat loc pe scaunele pasagerilor evacuati si s-au pregatit pentru zbor.

Aceste informatii despre compania United Airlines fac inconjurul lumii. Lipsa de empatie a angajatilor companiei United Airlines  se va reflecta  in cifra de afaceri a companiei pentru o perioada lunga de timp.

Increderea clientilor, in cazul de fata al pasagerilor, in linia aeriana aleasa era foarte importanta si aceasta incredere s-a diminuat considerabil nu numai in randul pasagerilor din avionul respectiv dar in randul tuturor pasagerilor ce obisnuiau sau isi propuneau pentru prima data, sa calatoreasca cu United Airlines. Nimeni nu si-ar dori sa se afle intr-o situatie asemanatoare si sa fie evacuat ca un infractor in conditiile in care a platit pentru calatorie un bilet asemenea celor care au ramas in continuare pe scaune si si-au continuat zborul.  Probabil ca daca reprezentantii United si-ar fi cerut scuze si  s-ar fi folosit o explicatie putin mai detaliata iar pasagerii ar fi fost rugati sa accepte aceasta greseala a liniei United, atunci lucrurile ar fi stat altfel. Pentru rezolvarea problemelor de orice tip intre oameni,  comunicarea joaca si va juca un rol deosebit de important  iar empatia sustine capacitatea de a solutiona eficient orice problema.

CAZUL II

Tot in aprilie 2017, United demonstreaza inca o data ca functioneaza numai dupa reguli stricte, rigide ghidate dupa un management lacunar iar angajatii sai nu cunosc termeni precum emotie sau empatie.

Nicole Harper , povesteste ca a avut nevoie disperata sa ajunga la grupul sanitar in avionul ce zbura de la Houston, Texas catre Kansas – Missouri, dar cand s-a ridicat sa mearga spre toaleta un stewart i-a cerut sa se intoarca la locul ei. A incercat in mod repetat sa explice echipajului ca are probleme cu vezica urinara si ca e absolut urgent sa ajunga la toaleta. Vazand ca nu primeste acordul echipajului, femeia a cerut doua pahare. Pentru ca nu a mai putut sa se abtina, a fost nevoita sa foloseasca paharele in timp ce statea pe scaun iar apoi a fost escortata de membri echipajului sa le arunce la toaleta. Umilinta indurata de Nicole a fost fara margini mai ales ca nu a primit nici un pic de intelegere din partea echipajului, scuze pentru disconfortul creat ci din contra s-au purtat cu ea ca si cum ar fi incalcat niste reguli sfinte.  In urma acestei intamplari United Airlines a venit cu urmatorul comunicat: “Siguranta pasagerilor este intotdeauna o prioritate. Raportul echipajului indica faptul ca doamna Harper a incercat sa foloseasca grupul sanitar dupa inceperea procedurii de aterizare si a fost instruita sa ramana la locul sau cu centura pusa conform regulilor impuse de FAA. Situatia descrisa de doamna Harper si de echipaj, este neplacuta pentru toata lumea. Am contactat-o pe doamna Harper si deasemenea pe partenerul de zbor Mesa Airlines pentru a intelege ce s-a intamplat”

CAZUL III

Tot in luna aprilie 2017, Washington Post, prezinta un articol despre un caz asemanator de data aceasta despre Delta Airlines, cand un pasager a fost obligat sa paraseasca nava pentru ca a folosit toaleta in timp ce avionul se pregatea de decolare.  Pasagerul a fost poftit afara din avion fara explicatii suplimentare.  I s-a spus ca vor discuta si i se vor explica toate detaliile debarcarii,  dupa ce acesta coboara din avion. Pasagerul dorea sa afle din ce motiv este invitat sa paraseasca nava pentru ca din punctul lui de vedere nu facuse nimic. Motivul primit dupa ce a coborat, a fost acela ca a folosit toaleta cand avionul se pregatea sa decoleze. O comunicare defectuasa bazata numai pe reguli conduce la tensiuni si la diminuarea imaginii brandului. O imagine deteriorata conduce in mod evident la scaderea vanzarilor. Asa cum am mai spus, o comunicare defectoasa din care empatia lipseste cu desavarsire conduce la momente neprevazute.

CAZUL IV

Stiati ca in hotelurile de 5 stele (nu stiu daca in toate) nu exista la dispozitia clientului un fier de calcat? La B&B sau la moteluri, exista. Daca ai ceva de calcat iti calca ei. Problema este ca pentru a-ti calca o camasa, chemi pe cineva sa o ridice, acesta se duce cu camasa la locul X unde se calca rufele si apoi ii ia ceva timp sa revina. Daca ai o intalnire de afaceri s-ar putea sa fii nevoit sa intarzii pentru ca nu ti-a ajuns camasa de la calcat. Acest lucru deranjeaza pe multi dintre clienti dar “regulamentul “ trebuie respectat, nu? “Fierul de calcat nu se gaseste in camere din motive de siguranta” a raspuns unul dintre managerii –relatii clienti ai unui hotel de cinci stele. Nu se stie daca se referea la siguranta mobilierului sau a clientilor…dar indiferent ca ai un client ce a venit pentru o intanire de afaceri sau care se afla in vacanta cu familia, un fier de calcat, la un hotel de 5 stele, nu te gandesti ca ar putea sa nu existe. Daca acesta este cerut in mod insistent de catre, fierul tot nu va fi primit. Trimiti hainele la calcat, stai gol si astepti. O experienta ca aceasta s-ar putea sa te faca sa cauti alt hotel la urmatoarea deplasare fie ea in scop turistic sau de afaceri.

Patrick Dixon, concluzioneaza spunand ca viitorul nu va fi condus cu ajutorul  tehnologiei, ci prin intermediul emotiilor generate  si conectate cu fiecare client in mod individual.

 
Leave a comment

Posted by on June 21, 2017 in Efectul de Brand

 

Marul discordiei nu a avut legatura cu marul..

Pe poteca vietii mele a aparut intr-o dimineata frumoasa, un muflon (mai putin frumos).  Am vazut ca pofteste la marul meu si l-am servit si pe el. Marul era taiat in bucatele prea mari pentru gurita lui si m-am gandit ca nu ar fi rau sa musc eu marul in bucatele mai mici ca sa nu se innece. Cand am pus marul in gura, tare necugetata am fost. Muflonul a inceput parca sa vorbeasca.

“Halllooooo ce faci, mananci tu marul ala sau mi-l dai asa cum ai promis???? “

Se vedea clar ca gestul meu l-a calcat putin pe nervi. A aplecat capul in pamant si noroc ca am avut inspiratia sa scot marul repede din gura si sa i-l dau. Nu stiu ce ar mai fi urmat daca nu ma grabeam. Muflonul meu a mancat aproape un mar.

Nu era prietenos, asa cum era tapul pe care unii dintre voi poate l-ati intalnit pe pagina mea de Facebook. Era total imprevizibil. Pe coaste avea ramasa ceva “blana veche” ca niste perciuni . Era de rasul lumii asa carpit cu blana aia pe coaste dar asa de rasul cum am crezut eu ca era, am observat ca era “casatorit”. In spatele lui la cativa metri stateau speriati “sotia” si puiul lor.

Muflonul (tata), nu a fost de acord sa imparta marul cu sotia lui. Parca aveam in fata ochilor inculpatul si paratul intr-un caz de divort si mai precis la partaj. S-au uitat urat unu la altul si in mod cert ei ii era frica de muflon. Probabil ca au existat si plangeri pentru acte de violenta domestica in familie, cine stie.  Un badaran as putea spune, mai ales ca era vorba si despre un pui. Statea saraca infricosata la cativa metri distanta protejand cu atentie puiul. Muflonul era inarmat cu ditamai coarnele si ea fara nici o cornita +un pui dupa ea. I-am aruncat si ei o bucatica fara sa ma vada “incronorila”. Uite cum dintr-o fapta buna puteam sa ma aleg cu niste coarne in freza pentru ca nu cunosteam”cultura muflonilor”. Daca te bagi in vorba cu necunoscuti, accepta consecintele, mi-am zis :-)))

Dupa ce a mancat bine, ca si cand l-as fi hranit cu spanac, a fugit dupa un “coleg de breasla” si a inceput o bataie intre cornute ceva de groaza. Sunt sigura ca marul discordiei nu a avut legatura cu marul.  Mama si puiul au plecat la randul lor in mare viteza, probabil sa sune la 112 sau sa aplaneze situatia. Nu stiu cum s-a terminat totul, pentru ca la fata locului era destul de aglomerat. Se adunasera mai multi mufloni si am considerat ca e mai bine sa plec acasa. Eu aveam pe cap doar ochelarii de soare…in timp ce ei, erau bine utilati.

 
Leave a comment

Posted by on June 18, 2017 in Articole diverse

 
 
%d bloggers like this: