RSS

Nu lasa telefonul sa-ti ia mintile ca te mananca sobolanu’

Astazi la pranz, se facea ca circulam cu metroul. Stateam cuminte pe scaun si ma uitam ca 90% dintre calatori, toti dependenti de telefon, la e-mailurile primite. Cum stateam eu cu privirea in jos, de sub scaun, chiar de langa mine, sare un sobolan. Am sarit ca arsa de pe scaun fiindca nu ma asteptam sa vad sobolani in metrou.  Iubesc mult animalele si in mod normal nu cred ca as reactiona asa…dar am fost foarte foarte surprinsa. Mai surprinsa am fost cand am vazut ca sobolanul meu nu era singur. M-am calmat dar toata lumea mustacea (in afara de cei care s-au dus sa rada in hohote in alte vagoane).  Puteam sa jur ca a fost sobolan daca domnisoara de langa mine nu nu suferea de sindromul picioarelor nelinistite si dadea drumul si celui de-al  doilea sobolan. Avea frate niste papuci din aia cu blana gri…sobolan curat. Mergi si tu ca omul linistit prin oras sa-ti faci treburile si moda asta poate sa te omoare cu zile. Dupa ploaia care a urmat…vine randul meu sa rad..Imi pare rau ca nu am urmarit-o pe domnisoara “shobby holder” sa vad cum aratau sobolanii ei dupa dus. :-)))))) Cu siguranta as fi batut-o usor pe umar si i-as fi spus: Bravo, ai stil!!

Advertisements
 
Leave a comment

Posted by on July 25, 2017 in Articole diverse

 

…plus afte-n gura!

A aparut cu putin timp in urma un clip  comandat de compania farmaceutica Sodimed pentru produsul Aphtaplus. Inainte de a continua acest articol este obligatoriu sa vizionati clipul. (click pe clip)

Asa…acum, pentru ca vorbim aceeasi limba, iata parerea mea:

Numele produsului m-a dus initial cu gandul  la faptul ca acesta are capacitatea de a face dintr-o afta, cel putin doua.  Afta +++++ Dar acesta a fost impactul initial. Apoi totul s-a clarificat.

Am vizionat clipul si am inteles exact cum stau lucrurile. Pe scurt aceasta este povestea clipului:

A fost odata ca nicioadata un taran tanar care avea  “afte-n gura”.

Din pricina durerilor, tanarul a mestesugit un cantec.  L-am ascultat de 4 ori. Mi s-a parut foarte interesant. Am constatat ca aftele afecteaza nu numai local producand durere si inflamatie dar si la nivel cerebral se pot intregistra transformari.

1. Acest lucru reiese din constructia poetica “Afte-n gura plai cu flori sunteti spaima gurilor”.

2. Daca va uitati la imaginea de mai sus, incercati sa cititi ce scrie cu rosu : “Plus afte-n gura”. Suna ca un bonus…ca o oferta… Cumperi o cutie, primesti in “plus si afte-n gura”.

3. Apoi clipul il prezinta pe tanarul “aftos” in doua ipostaze contrastante:

  • Conform textului din cantec, acesta este suparat din cuza durerilor provocate de afta si din cauza faptului ca a slabit.
  • Conform imaginii cantaretului, acesta afiseaza o privire vioaie si miscari pline de eneregie ale corpului care sunt total necorespunzatoare starii (din text).

4. Sa oferim circumstante atenuante, spune Daniel Goleman. Este posibil ca adevaratul taran cu afte sa fi fost la pat si acesta sa fie un taran surogat. A interpretat si el cum a putut. Nu-i nimic. Suntem obisnuiti cu nechezolul.  Mergem mai departe daca ne mai tin puterile.

5. Sa spunem ca am fi trecut mai usor peste toate daca finalul cantecului nu ne-o arata pe “domnisoara farmacista”, o fata draguta, finuta, subtirica,  care cu o voce masculina ii face o urare de bine tanarului asa ca de la farmacist la consumator: “Sa n-ai afte-n gura!”

Aceasta urare a devenit si sloganul campaniei pentru acest produs.

Este posibil sa apara si felicitari pentru Craciun, Paste sau zile de nastere cu aceasta urare fermecatoare!

Pentru a multumi toate gusturile pot aparea felicitari si cu textul: “Hemoroeasy face bine”,

Cine doreste sa completeze lista urarilor este binevenit.

Acum, sa nu fiu rautacioasa, trebuie sa recunosc ca au fost si lucruri bune legate de acest clip. Mi-a placut melodia.

Sa auzim numai de bine!

Sau….

Sa n-ai afte-n gura! :-))

 
Leave a comment

Posted by on July 10, 2017 in Efectul de Brand

 

Smartphone zombies

Incearca sa te gandesti ca ai plecat in vacanta in alta tara si ti-ai uitat telefonul mobil acasa.

Simplul fapt ca ti-ai uitat mobilul acasa, poate sa produca fiori chiar daca te-ai dus sa cumperi paine, peste drum. Oare nomofobia  este epidemica in Romania??? Cuvantul “Nomophobia”(frica generata de lipsa telefonului) provine de la “no mobile phobia”)

Fara indoiala suntem dependenti de tehnologie, de nou si toate acestea spunem noi, ne ajuta sa economisim timp. Poti sa faci piata online, poti sa vorbesti cu prietenii online, poti sa afli aproape orice informatie doresti in timp real indiferent unde te afli, atata vreme cat ai o conexiune la internet si un smartphone. Si atunci, cum ni se pare tuturor ca parca timpul s-a scurtat, ca nu mai apuci sa faci ce iti propui, ca nu mai reusesti sa te intalnesti cu prietenii atat de des cum o faceai inainte de aparitia caculatoarelor, internetului si telefoniei mobile?

Atat eu cat si prietenii mei dar si cunoscutii ne plangem ca nu avem timp. Toti avem cate un smartphone in care ne pierdem cu gandul si inima in fiecare zi. Stabilim intalniri ale noastre la care nu ajungem pentru ca alte prioritati ne consuma din timpul dedicat relaxarii. Pastram insa legatura online.  Ca sa spun asa, “sfanta treime” nu mai face fata. In cazul de fata, sfanta treime se refera la cele 8 ore de munca, 8 ore de relaxare, 8 ore de somn adica cele 24 de ore pe care le putem folosi intr-o zi. Utilizarea formulei 8-8-8 contribuie la pastrarea unui echilibru, dar acum serios, a mai ramas cineva “echilibrat” in orasele din Romania?

Am senzatia ca ceva a patruns in vietile noastre nu numai in viata mea,  ca un virus si are capacitatea de a micsora timpul. Un virus care si-a batut joc de cele mai bune cursuri de management al timpului si chiar de cursurile de autocunoastere, de dezvoltare personala.  Sa vedem ce antivirus ar putea face fata unei asemenea provocari. Iata cateva informatii statistice, care ne prezinta efectele smartphone-ului si ale tehnologiei in general in viata noastra si apoi vom putea decide fiecare dintre noi,  ce masuri putem lua pentru a ne recapata echilibrul si pentru a ramane conectati in acelasi timp la nou, la evolutie fara deveni insa absurzi si indepartati de noi insine.

  • Din 2012 pana la finalul anului 2016, numarul romanilor care folosesc un smartphone a crescut de 4 ori.
  • 50% dintre romani au doar un smartphone, 10% au doua iar 2% au trei.
  • 70% dintre romani detin smartphne, notepad, tableta, smartTV sau computer
  • 90% din timpul petrecut pe telefonul mobil este dedicat aplicatiilor
  • 24% dintre persoanele care locuiesc in mediul urban au achizionat ceasuri smart
  • 21% dintre romani, au camere de supraveghere a locuintei sau camerei copilului conectate la internet
  • 20% dintre romani, detin e-readere
  • 15% dintre romani, detin console de jocuri
  • Cetatenii americani se uita la smartphone de 46 de ori/ zi iar tinerii cu varsta cuprinsa intre 18-24 ani de 74 de ori/zi
  • 9% dintre utilizatorii de smartphone din USA admit ca isi verifica telefonul si in timpul actului sexual
  • 12% dintre utilizatorii de smartphone din USA admit ca verifica telefonul si cand sunt la dus
  • 1 din 3 adulti admit ca se uita la telefon in mijlocul noptii
  • Utilizatorii dependenti de smartphone, pot dezvolta tulburari anxioase si depresie.

In Olanda, in orasul Bodegraven dar si in Germania in orasul Augsburg, numarul de “smartphone zombies”(persoane care merg peste tot cu ochii in telefon) este atat de mare incat a fost demarat un proiect in scopul cercetarii. Pentru ca acestia nu acorda atentie suficienta traficului, au avut loc o serie de accidente si pentru a fi evitate, in dreptul trecerii de pietoni, in asfalt, s-a inserat o banda luminoasa care se aprinde simultan cu semaforul in cele 2 culori. Asociatia pentru siguranta cetatenilor din Danemarca nu este de acord cu aceasta initiativa, considerand ca incurajeaza utilizatorii de telefoane smart sa traiasca “deconectati” de realitate.

Daca faci o paralela intre modul in care au copilarit cei care acum au peste 40 de ani si copii lor, o sa realizezi ca totul s-a schimbat fara doar si poate.  In mod firesc tinerii au si o alta conceptie despre ceea ce in inconjoara. Gandesc si actioneaza altfel decat cei mai in varsta, pentru ca au crescut gandind altfel.

Indiferent de varsta, pentru a detecta nivelul de adictie fata de smartphone poti incerca urmatorul test.

Ce a facut tehnologia (smartphone, calculatoare, internet, aplicatii, etc), omului?

Horia R. Patapievici raspunde la aceasta intrebare astfel:

Tehnologia l-a facut pe om sa isi exteriorizeze tot ceea ce simte si gandeste. Cand inainte de aparitia telefoanelor smart, aveai o intrebare pentru tine insuti, cadeai pe ganduri. Cautai raspunsul in tine insuti. Acum….cauti pe internet.

Cum nici eu nu ma pot lipsi de telefon nici o secunda si conform testului de mai sus ma numar printre nomofobi, ma intreb dupa ce am citit articolele din bibliografie, daca telefonul meu merita tot timpul pe care i-l acord. Daca renunt la a folosi atat de mult telefonul si viata mea isi va recapata echilibrul in sensul ca voi dormi mai mult, ma voi simti mai bine, voi avea rezultate mai bune in activitatile mele, cum imi voi mai revedea prietenii, cum voi accesa stirile care ma intereseaza? In acelasi timp, arunc o privire in metroul Bucurestean si observ ca circuitele intre oameni sunt total deconectate. Nu se mai intersecteaza priviri, nu se mai tin oameni de mana, nu se mai observa nimic in jur in afara de telefonul personal. Din loc in loc, foarte rar, cineva mai citeste o carte.

Deci unde suntem si incotro ne indreptam?

 

Bibliografie:

 

 
Leave a comment

Posted by on July 6, 2017 in Articole diverse

 

Din Sahara la Polul Nord cu oprire la Casa de pensii si ANAF

Caldura din zilele trecute m-a suparat rau. Prefer vremea mai rece decat pe cea “hot hot hot” si din acest motiv mi-am programat o multime de treburi cu umblatura si alergaturi prin oras, pentru astazi, cand la meteo au anuntat ploaie. M-am imbracat subtirel ca sa iasa caldura din mine, sa ma racoresc. Nu am crezut ca de la dusurile repetate cu  apa rece din zilele trecute si bauturi cu gheata, o sa trec la  dus fierbinte si ceai. Am ajuns astazi acasa inghetata bine si uda din cap pana in picioare. Am avut umbrela dar ploua si de jos in sus…si din laterale …la un moment dat ma intrebam daca mai are rost sa tin umbrela. La picioare nu mai vorbesc..Udaaaaaaaaaaaa. Puteam intra lejer la un salon, pentru o pedichiura fiindca saream cu succes peste perioada de inmuiere…treceam direct la forfecuta. Ok, recunosc, mi-am dorit sa ploua dar Doamne cred ca nu m-ai auzit bine…mai limitat…Mai limitat, zic!!!!!!

Ma rog….nu asta e interesant. Interesant este ca am mers cu tramvaiul dupa multa vreme. Probabil ca dupa prea multa vreme. Am mers pe bucatica Dristor-Casa de Pensii si a fost o aventura. M-am simtit ca o aspirina intr-o sticla de cola si asta pentru ca bausem o cola inainte de a ma urca in tramvai.Tramvaiul  s-a dovedit a fi un montagnes russes  veritabil, sarea de pe sine in sus, apoi dreapta stanga, apoi invers si de la capat. A lipsit un pic sa ne dam si peste cap. Probabil ca varianta “upgrade” va avea si aceasta facilitate.  A zgaltait in mine toata cola. Ma tineam bine de bara ca sa nu ma lipeasca de vre-un geam sau usa. M-am uitat la vatman si aveai senzatia ca sta pe o pernita de ace si sare dupa cum il inteapa acele… Era acompaniat in miscari de toti pasagerii. Ce sincron…

Cum sa iti fie frica sa mergi cu avionul? Pai daca treci testul tramvaiului pe ruta asta, garantez ca nu ai nici o problema in avion nici macar atunci cand sunt turbulente.

M-am dat jos din tramvai si voiam sa o pornesc spre Casa de Pensii unde aveam treaba. Este evident ca pe sosea, in dreptul statiei in care coborasem, era o groapa plina ochi cu apa. Pana sa fac o saritura, asa…ca de la trambulina …de pe trotuarul statiei spre strada, peste o ditamai balta, a venit o masina care a scos toata apa din groapa si a asezat-o gratios pe mine. Nu mai conta o apa in plus in minus. Eram ca la masina de spalat “cu mai multe programe de spalare”. Am ajuns la Casa de Pensii sa ma storc …cand de obicei ies de acolo stoarsa :-)))

Dupa asa un tratament de hidratare, am avut nevoie la toaleta. La casa de pensii toaleta este de neinchipuit. Ai senzatia ca aceste case de pensii traiesc din pensie..nu aveau nici hartie igienica, nici sapun si nici zavor la usa iar usa se afla destul de departe de “tron”. Era facuta pentru oameni hotarati. Ori stai pe buda, ori te tii de usa sa nu intre cineva, ori …cate doi. Mirosul din incapere era absolut insuportabil. Para-se ca unii au preferat sa se tina de usa… Rusinica pentru Casa de Pensii!!!!. Si la Gara de Nord gasesti o toaleta rezonabila. In cazul in care Casa de Pensii nu are o solutie pentru a umili cat mai mult oamenii in varsta, atunci pot oferi eu un model reprezentat in imaginile de mai sus. Toaletele se vor monta afara in vazul lumii, astfel nu se va mai simti atat de tare mirosul publicului in institutie (Va ramane doar mirosul personalului.) In acelsi timp, iata un avantaj pentru casa de pensii: Pensionarii nu vor mai face nici o plangere/sesizare in urma umilintei suportate. Pentru realizarea obiectivului propus,  Casa de Pensii va trimite persoanelor varstnice, odata cu cuponul de pensie, si un manual cu tinuta obligatorie pentru a li se permite accesul in institutie. Fiecare persoana va purta sub forma unei palarii moderne, un suport cu un sul de hartie igienica pe cap, pe care o va putea folosi pentru a sufla nasul, sterge lacrimile atunci cand citesc pensia pe cupon, sau alte parti ale corpului. Servetelele umede sunt obligatorii si se pot achizitiona de peste drum de la XEROX.  In acest fel nu mai este nevoie de o investitie uriasa necesara pentru toaleta publica din institutie (hartie, sapun si un zavorel la usa). In caz de urgenta daca sulul se termina, se poate  folosi cuponul de pensie.

In aceeasi zi ploioasa, pentru ca mai uda de atat nu puteam sa fiu, m-am dus si la ANAF unde as fi dorit sa discut cu  inspectorul X. Ajunsa acolo, l-am intrebat pe bodyguard (care preia multe dintre sarcinile care nu-i revin) cum pot ajunge la inspector. Acesta mi-a sugerat sa intreb de inspector la casierie…poate stiu colegele. Am aflat ca inspectorul X este in concediu. Acest inspector X ma sunase dar am mai avut cateva numere “fara proprietar” in telefon si nu stiam care este al sau, asa ca am cerut numarul de telefon al inspectorului, pentru a stabili o intalnire cu acesta. Nimeni, dar nimeni nu m-a putut ajuta. Au mers toti pe varianta “Nu stiu d-astea”. Le-am cerut numarul de fix de la sucursala respectiva. Mi-au spus sa-l caut pe net mentionand ca oricum nu voi putea vorbi cu inspectorul X. Mi s-a sugerat ca singura varianta este sa merg acolo cand acesta revine.

-Pai si cand revine?

-Nu stim. Saptamana viitoare.

-Cand saptamana viitoare? Nu pot sa revin asa…din cand in cand doar pentru ca nu primesc un numar de telefon sa pot face in mod civilizat o programare..

-Veniti miercuri.

-Miercuri cand sa vin? Dimineata sau dupa amiaza?

-Cred ca dimineata.

Sincer m-am uitat cu mila….si am plecat. La inceput m-am necajit dar apoi mi-a fost doar mila. Numai o mana de oameni pe care ii ploua direct in gat pot sa gestioneze astfel o problema de doi lei. Si la cum plouase de dimineata…

Spre casa am luat metroul. Am nimerit intr-un tren in care aerul conditionat functiona parca mai mult decat de obicei. Simteam ca mi se aseaza bruma pe firele pe par.

Am ajuns acasa si am facut un dus fierbinte. Acum, cand scriu,  beau un ceai la fel de fierbinte si astept zile mai caldute…:-))) Caldute Doamne!!!!  Ma aude cineva de acolo de sus??…nu fripte dar nici cu inundatii…daca se poate.

 

 
Leave a comment

Posted by on July 3, 2017 in Articole diverse

 

Megatrasnai – trei fire de usturoi fac o capatana

Astazi, am fost la cumparaturi la Mega. Initial m-am oprit la rosii. Rosiile ca si mine nu mai intelegeau nimic. Nu le spusese nimeni cum sa se alinieze, cum sa faca diferenta intre ele si sa se aseze fiecare rosie in dreptul pretului atribuit. Toate rosiile pareau la fel.

Langa mine era o angajata de la raionul de paine si am rugat-o pe dansa sa imi spuna ce intelege.  A venit, s-a uitat la rosii,  a dus mana la barbie in semn de gandire profunda, dupa care a spus:

– Eu cred…cred ca astea sunt in dreapta si astea n stanga.

– Pai sunt la fel!

– Da dar parca astea sunt mai bortoase.

– Dar daca noi nu stim aici, cu pretul si produsul in fata, la casa cum o sa stie sa incaseze suma corecta??

– Pai ii spuneti dumneavoastra cat costa.

– Eu vreau sa coste 4.99 lei. Atat ii spun la casa.

– Asa sa ii spuneti.

Am ramas asa…”blonda la raft”. Femeia a plecat si eu am continuat cumparaturile. Mi-am  indreptat apoi privirea catre usturoiul verde.

Erau 3 capatani stranse intr-o legatura. Pretul era 2.99 lei capatana. Mi s-a parut total exagerat si  o gasesc langa mine pe responsabila raionului de legume pe care nu am ezitat sa o intreb:

-Spuneti-mi va rog, usturoiul asta este 3 lei capatana sau legatura?

-CAPATANA, nu vedeti ca scrie?

-Adica aceasta legatura costa 9 lei? (erau 3 capatani)

-Nu doamna, aceasta (si ia o legatura in mana) este o CA-PA-TA-NA. Trei fire fac o capatana, mi-a explicat ea ca la prosti.

Deranjata sau mirata, de tonul pe care responsabilul raionului de legume ce juca rolul omului de stiinta l-a folosit cand mi-a raspuns, o doamna in varsta, peste 80 de ani, care auzise toata discutia, nu a rezistat si a pus o intrebare capcana:

– Aveti si catei de usturoi la bucata?

Responsabila i-a raspuns ca nu are  ca si cand ar fi putut sa aiba dar acum nu erau in stoc.

Era a nu stiu cata oara cand radeam in gand la magazinul acesta de comentariile pe care fie le incep eu fie le aud la altii.

Pe principiul un usturoi doua usturoaie am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea asa, am incalecat pe o capsuna si ma jur ca nu-i minciuna.

 

 

 
Leave a comment

Posted by on June 27, 2017 in Efectul de Brand

 

Piticul din turnul lui Tepes

Ce avem noi aici?? Un clip publicitar pentru KFC, filmat de nemti (deci pentru KFC Germania), in Romania. Locul ales pentru filmari este Turnul Chindiei, cel mai important loc din Targoviste, un monument istoric, locul in care Tepes facea legi pentru Tara Romaneasca. Tepes si KFC se stie ca au o legatura dar nu banuiam ca este atat de stransa incat nemtii vor sa o incerce. Daca mananci prea mult KFC te imbolnavesti si o sa iti dai seama ca ai luat teapa. Aceasta este singura legatura.

Un pitic dezbracat, exact asa cum l-a lasat mama natura, statea in varful turnului intre doua domnisoare. Piticul se arunca de pe turn in bratele multimii care scanda de jos idreptandu-se in zbor, catre o galeata rosie.Am cateva intrebari… poate are cineva si raspunsuri:

  1. De ce pitic?? Sunt portii mici la KFC??
  2. De ce pitic gol???
  3. Cele doua domnisoare, martori ai “dezbracaciunii piticesti”, ce rol au? S-au oferit voluntar?
  4. De ce s-a aruncat piticul?
  5. De ce s-a aruncat piticul intr-o galeata? Putea sa incerce o teapa, ca sa se accentueze legatura cu Tepes…
  6. Dar de ce nu le-a invitat pe domnisoare la masa in cazul in care s-a aruncat de bucurie ca e pretul foarte mic?
  7. De ce in Romania?
  8. Ce am inteles eu din reclama? Nimic….

Doamne ce de batai de cap mi-a dat aceasta reclama.

Mandria noastra de turn a devenit locul de lansare al unui pitic nud. Cine ar fi crezut?

Acest clip a scandalizat tot orasul Targoviste.

Cum sa repari un asemenea prejudiciu? Primaria Targoviste se pare ca va cere daune la Tribunal si primarul asteapta sa primeasca scuze pentru jignirea adusa romanilor, prin realizarea unui astfel de clip, in acest loc cu incarcatura istorica. Nu stiu daca s-a ajuns la tribunal si nici nu stiu daca s-au oferit/primit scuze dar pot spune ca in momentul de fata, clipul a fost retras de pe pagina KFC din Germania.

Lasandu-i putin pe nemti, cred ca romanii responsabili cu administrarea acestui monument istoric, ar fi trebuit sa afle ce se filmeaza si daca filmarea nu aduce prejudicii orasului Targoviste si romanilor in general. Daca inchiriezi cuiva un astfel deloc, nu il lasi sa faca ce vrea. Zic si eu…

Pe de alta parte,eu stiu ca nemtii au si ei turnurile lor. Spre exemplu, turnul de mai jos apartine firmei “Das Dick”. Oare ce le-a lipsit sa foloseasca un turn nemtesc pentru o reclama nemteasca? Daca piticului ii era frica sa sara pentru ca turnul era prea inalt puteau sa spuna ca e un produs KFC, cu carnea pregatita la abur.

 

 

 

 
Leave a comment

Posted by on June 23, 2017 in Efectul de Brand

 

Calatorie in reluare cu trenul de mare viteza

Am lasat in urma BOB-ul de Munchen (trenul personal, cel fara aer conditionat), sa ne ramana ca o amintire “fierbinte” si ne-am luat bilete la un tren ICE de mare viteza. Cu Sageata Albastra nu am avut timp sa mergem, asa ca l-am incercat pe acesta.

Are o forma aerodinamica…imi si inchipuiam cum ma va tine lipita de scaun in drumul spre “luna”. Trenul era  foarte curat, in partea de jos a scaunului era instalat un suport pe care puteai sa iti ridici putin picioarele (fata de sol), scaunele ca in avion se lasau pe spate, totul foarte confortabil. Cu toate acestea nu era picior de priza in tren si mi-am amintit cu nostalgie si de perdelele noastre de la CFR care lipseau in ICE cu desavarsire. Daca era soare te cocosa pana la destinatie. Spre deosebire de BOB, aici mergea aerul conditionat. Au dat drumu la aer de parca ar fi citit articolul in care l-am parat pe BOB (trenul personal) ca nu a avut aer coditionat si m-am cam plans pe tema asta. “Na cucoana, ia d-aici aer”. Abia atunci am realizat din ce motiv se numeste ICE.  Chiar ma gandeam ca unele cuvinte in germana seamana sau sunt identice (ca in acest caz) cu cele din engleza. :-)) Pana la destinatie imi clantaneau dintii cu pulovarul pe mine. Oricum parca a fost mai bine decat sa mor in chinuri de cald. Mi-a fost atat de frig ca nici foame nu mi-a fost…Cred ca mi se contractasera intestinele, se subtiasera ca . dupa o interventie chirurgicala de montare a unui inel gastric.

Am ales sa mergem intr-un oras cam la 2 ore distanta de Munchen. Eram in tren, pregatiti parca pentru decolare. Asteptam asa cum spuneam,  sa simtim  cum datorita vitezei mari, ICE-ul ne lipeste de scaune. Am asteptat asta pana ce am ajuns si a trebuit sa ne dam jos. Trenul de mare viteza a mers la inceput ca un personal si apoi a continuat ca acceleratul de pe vremuri. Am fost foarte surprinsi. Trenul avea de parcurs un drum lung si ne gandeam oare cate mii de ore va face pana la capat??? Ulterior acestei calatorii, ne-a spus cineva ca abia dupa orasul in care noi ne-am dat jos din tren, acesta incepe sa prinda viteza mare si ajunge pana la 300 km / h. Next time. Asta este. Daca stiam luam bilet mai departe…Nu am putut banui ca ii sunt necesare doua ore sa prinda viteza. In ceea ce ma priveste, s-a facut de toata rusinea.

Pe drum acelasi peisaj ca si acasa. Campii unele acoperite de pasuni altele de terenuri agricole, mai aparea o casa printre tufe…ma rog nu trebuie sa va povestesc pentru ca acestea sunt lucruri cunoscute.  La un moment dat privirea mea a fost atrasa de numele unei firme. Un nume cu renume international. DICK. Ei, asa da! In sfarsit aveam si eu un motiv sa vad daca in ciuda frigului pot sa rad cu gura pana la urechi. Am putut, normal.

Am intrat pe net si am aflat ca “Das Dick” (the dick) este o fabrica de cutite. A fost suficient sa fac legatura dick – cutit  cu fabrica unui evreu :-)))) Si da-i si razi. Ma intreb daca si-au deschis vreo sucursala in Anglia….sau Canada…Ar fi fost interesant.

Ca sa fie treaba treaba, au in curtea fabricii si un turn inalt pe care ce crezi ca scrie? Scrie numele firmei, ce sa scrie. Ca sa stie toata lumea…

PS.  Pentru a ne pastra seriozitatea, am o sugestie. Daca doriti sa aflati mai multe despre aceasta fabrica va rog sa cautati in Google dupa “Das Dick” ca sa nu aveti surprize in cazul in care alegeti sa cautati dupa “dick factory” sau pur si simplu dupa “dick”.

O zi frumoasa va doresc si sa auzim numai de bine!

 

 
Leave a comment

Posted by on June 22, 2017 in Articole diverse

 
 
%d bloggers like this: