RSS

Se mai poate salva ceva in PSD? :-)))

Astazi am avut de facut un banner in Photoshop. Lucram cu spor la bannerul meu si in timpul acesta ascultam Europa FM postul meu favorit de radio. Cum politica loveste din toate colturile si ne pocneste in toate directiile, telefoanele celor care sunau la postul de radio sa isi exprime parerile nu mai incetau. Ascultandu-i mereu pe cei de la Europa Fm, pot spune ca oricare ar fi intrebarea, fie ea si de genul “Cine a inventat punga de plastic?”,  ascultatorii incep cu raspunsul direct din PSD.  PSD, PSD-isti, PSD-ista, etc…. Dar nu asta este relevant acum. Atenta la bannerul meu, dar cu urechile ciulite la radio, am avut un moment de blocaj. Pentru a putea lucra in toate layerele programului si la rezolutie maxima,  atunci trebuie sa iti salvezi documentul in format PSD si parca nu voiam sa fac acest lucru in mod constient.  Imi era teama sa nu pierd fisierul. E posibil sa mai salveze cineva ceva in PSD sau ne gasim linistea in PNG, JPG, GIF etc… si renuntam si la layere si la rezolutie si la tot???? Poate cineva de la Adobe Photoshop se autosesizeaza si va redenumi aceasta extensie astfel incat toti romanii sa mai poata lucra cu sufletul impacat in Photoshop. Poate le trimitem celor de la Adobe o sesizare (ca sa nu mai asteptam sa se autosesizeze). De ce??? “Pentru ca putem”. “Pentru ca putem” este o expresie invatata de la o extensie a PSD :-))) Habar nu ai cate poti invata despre politica, utilizand Photoshop…

Dupa acest articol am realizat ca va pot impartasi un banc de actualitate.

Intrebare: Se mai poate salva ceva in PSD?

Raspuns: Da, daca lucrezi in Photoshop! 

Advertisements
 
Leave a comment

Posted by on January 26, 2018 in Articole diverse

 

Cate grade are unghiul dintre minutarul si orarul unui ceas, daca este ora 3:15?

Multi dintre prietenii mei, atat cei de pe Facebook cat si de pe LinkedIn, activeaza in domenii de Marketing si HR. Domeniile mele de interes. Ca atare, am gasit de curand o postare pe Facebook si mai precis pe pagina: “Tipa de la HR” , postare ce m-a tinut ocupata o perioada de timp. Este vorba despre un articol postat de Carmen Draghici (Tipa de la HR).  Fie ca sunteti recrutori sau doar va cautati un loc de munca, gasiti informatii ce va pot fi utile pe aceasta pagina.

In articol, Carmen prezenta un set de intrebari, as spune.. mai ciudate decat celelalte intrebari ciudate pe care le-ar putea pune un recrutor, insa una dintre ele era atat de diferita….imi amintea de testele GMAT (Graduate Management Admission Test). Parea atat de simpla insa nu intotdeauna ce pare simplu, este cu adevarat simplu.

Obisnuiam sa povestesc la randul meu celor care isi cautau un loc de munca la ce intrebari s-ar putea astepta din partea recrutorilor, insa aceasta intrebare nu mi-a iesit in cale pana astazi si nu am putut sa o dau ca exemplu.

Asadar, imagineaza-ti ca te afli la un interviu si primesti urmatoarea intrebare:

Cate grade are unghiul dintre minutarul si orarul unui ceas, daca este ora 3:15?

Va doresc o zi frumoasa!!!!!!!!!! :-)))

…………………………………………………………………………………………………………………………………………

M-am gandit sa mai scriu totusi cateva randuri…

Cred ca multa vreme imi voi aminti fragmente din cartea “Gandire rapida Gandire lenta” a lui Daniel Kahneman in care acesta explica cat de parsiv poate fi modul de gandire. In situatia actuala, raportandu-ne la personajele din povestea lui (Gandirea rapida si cea lenta) raspunsurile vor veni la rand, prima care se baga in seama fiind ca de obicei gandirea rapida (instinctiva) care va raspunde cu mandrie:

 -Zero grade!!!!!!!!!! Da, zero grade pentru ca la 3:15 limbile de la ceas sunt exact una peste cealalta!!

Gandirea rapida (intuitiva), se va uita apoi in jur asteptand sa primeasca aprecierea sau invidia celor care au fost martorii acestui raspuns extraordinar. Acum vine randul gandirii lente sa se afirme. Dupa ce a acordat mai multa atentie, dar cu deosebit de resimtita lene in glas, a raspuns chiar ea, gandirea lenta in persoana (gandirea rationala):

– 7 grade si 30 minute.(7,5⁰) Calculul se face cu regula de 3 simpla. Un intreg arc de ceas este parcurs de o limba de ceas intr-o ora, respectiv 360⁰ si asa mai departe.

Asa ne trezim de multe ori spunand: “Vai…si stiam!!!” Gandirea rapida ne joaca feste. De multe ori se trezeste vorbind si gandirea rationala este prea lenesa pentru a remedia situatia. Probabil ca putin timp de gandire ar fi de mare ajutor dar sa nu uitam faptul ca astazi sloganul nostru este repede si profitabil. Repede, nu inseamna intotdeauna si profitabil.

Pentru recrutori toate aceste intrebari au un rost. Le pot spune despre candidati cat de creativi sunt, daca au imaginatia bogata sau mai putin bogata, daca sunt iuti in gandire, daca sunt rationali sau se bazeaza mai mult pe instinct, etc. Pentru multi candidati sunt doar intrebari ciudate. “Ciudate”, fiind forma cea mai elevata in exprimarea acestora.

Iata un alt exemplu pe care il puteti adauga in lista de intrebari “sofisticate”.

La un interviu de recrutare la compania Apple, pentru o pozitie de senior Hardware Engineer, un candidat a primit la un moment dat urmatoarea intrebare:

“Imagineaza-ti ca ai de facut o cana. Ce vei lua in considerare cand vei face cana?”

Raspunsurile candidatului, il apropiau sau il indepartau pe acesta de obtinerea locului de munca. Fireste ca nu aveau un rol determinant dar influentau decizia angajatorului.

Un raspuns corect, sau mai bine zis un raspuns pe care recrutorul l-ar fi apreciat era un raspuns care sa rezoneze cu cultura/valorile/viziunea/misiunea… Apple. Este bine cunoscut faptul ca Apple acorda o importanta deosebita design-ului. Produsele lor incep de la design si apoi se construieste si restul. Asadar candidatul a raspuns ca in primul rand s-ar gandi la forma canii, la culori, la modelul de maner, etc. Apoi s-a gandit la rezistenta materialului, la calitatea acestuia, la temperatura la care rezista, la felul in care se simte materialul din care este facuta cana la atingere, la timpul de pastrare a temperaturii si rand pe rand gasea argumente care sa il apropie de ceea ce defineste Apple. Sigur ca aceasta intrebare cu cana, era pusa la finalul uneia dintre cele doua sesiuni de intervievare fiecare de cate 8 ore. Candidatul a primit jobul, dar pentru el a ramas si astazi in memorie aceasta provocare.

De retinut:

Este important ca atunci cand mergeti la un interviu pentru ocuparea unui post, sa aveti in vedere ca o cunoastere aprofundata a companiei la care aplicati va poate aduce numai beneficii. Acesta a fost numai un singur exemplu, dar sunt multe momente in care aceste informatii despre companie va pot determina succesul.

Linkuri utile:

  • Pentru articolul postat de Carmen Draghici (Tipa de la HR), in care gasiti si restul de intrebari “ciudate” va rog sa accesati acest link
  • Pentru explicatia matematica, va sugerez sa incercati urmatorul link
 
Leave a comment

Posted by on January 21, 2018 in Efectul de Brand

 

La un pas de Uanderful

Astazi am decis impreuna cu sotul meu sa dam jos fiecare gram pe care l-am pus pe noi ieri, cand tata a implinit onorabila varsta de 88 de ani iar noi, familia, l-am petrecut pe masura. Am hotarat asadar sa facem o tura de Herastrau dis de dimineata. Eeeeee asta cu dis-de dimineata nu a tinut. La 9:00 am plecat de acasa. La TV se anuntase in aceasta dimineata frig napraznic doar ca eu ma uit la TV ca la radio. Adica aud dar nu prea ma uit. Asa ca i-am crezut si am scos jumatate de sifonier, m-am impodobit cu lucrurile scoase si m-am clatinat catinel pe usa afara. Afara era rece dar nici pe departe frig napraznic. Obiceiurile din indepartata perioada in care am locuit in Canada, se pare ca au lasat urme. Temperaturile napraznice pentru mine au ramas cele ce depaseau -30⁰C.  Mergeam si simteam ca ma incing. Scosesem manusile si cu aceasta ocazie am scos si telefonul sa ma uit cate grade sunt.  Pentru Bucuresti, telefonul meu afisa  -1⁰C.  Simteam ca ma va apuca sindromul “Baba Dochia” si voi arunca lucrurile de pe mine ca intr-un club de fite. Noroc ca am ajuns langa lac. Aici batea un vant care-ti sufla si ideile din cap. Mi-am pus manusile, mi-am tras 3 rondele de fular in jurul fetei, ochelari aveam ….eram asa…ca din trupele de comando. Dupa o perioada destul de lunga de vant in pupa, am trecut in parcul Bordei. Ne-am hotarat sa ii dam si lui o roata daca reusim. Am ajuns destul de civilizat pana in dreptul Promenadei. (prin parc) Deja parcul se transformase in delta. La un moment dat ne-a taiat calea un fazan. Ne-am uitat dupa el dar cred ca a intrat in zona de papuris si dus a fost. Nu l-am mai vazut.  Pe o parte a drumului aveam pomi si tufe si pe cealalta parte, lacul, plin de papura. Incepusem sa imi pun dorinte cum ar fi:

Sper sa nu dam de vreun nebun, hot, sau …vanator de fazani. Eram ca in povestea cu drobul de sare. La un moment dat pe partea stanga a drumului au aparut cateva locuinte, cateva pauze cu balarii, apoi iar cateva constructii de data aceasta in paragina si dupa acestea, daaaaaaaaa dupa acestea ne-a intampinat o haita de 3 dulai. Initial am crezut ca sunt ciobanesti dar nu erau. De frica i-am vazut mult mai mari. Unu era rablagit rau dar muscacios, cu gura mare, cu dintii iesiti, venisera spre noi si facusera un praf de abia ne mai vedeam. Atat eu cat si sotul meu iubim cainii si iubirea este mereu reciproca dar acum incepusem sa am dubii in legatura cu aceasta reciprocitate. Sotul meu a gasit un cauciuc de la roata unei masini si eu am gasit o sticla de bere. Am mers calmi cat de calmi am fi putut fi, sotul meu cu un cauciuc la brat si eu cu berea in mana. A mai aparut in viteza un catel si pentru ca el intarziase a venit cu dintii mai aproape de noi. Am ridicat sticla sa il sperii putin si din sticla a curs pe mine tot ce ramasese in ea. Era ceva galben. Acum dorintele mele se refereau si la continutul sticlei. Da doamne sa fi fost bere. M-am lnistit gandindu-ma ca in salbaticia aceea nimeni nu s-ar fi deranjat sa faca ceva in sticla.  Sunt un om pozitiv…Trebuia sa gasesc un factor motivator, care sa ma intareasca. Nu l-am gasit eu dar l-a gasit sotul. A renuntat la cauciuc si a luat o bata. Cainii se mai pototolisera dar nu stiam daca mai sunt si altii “noi” care urmeaza sa ne intampine.  Nu am lovit in viata noastra un caine si nici muscati nu am fost dar astia 3 crai, m-au speriat. Am pierdut multe calorii in momentele alea. Dintr-o dugheana de undeva din spatele cainilor iese un individ care probabil se distra privind cum sar cainii la noi si striga cat il tin plamanii:

-Alo Domnu de ce ati luat cauciucul ala?

-De frica Domne! Nu vezi ca au sarit astia sa ne manance? Vezi ca il gasesti mai in spate! Acum am luat un bat!

-Nu musca!

El credea ca ne-a linistit. 3 randuri de dinti faceau parada modei pe langa noi. Ma intrebam si eu ca omul, oare pe mine de ce nu m-a intrebat individul de la baraca, de ce am luat sticla aia de bere de pe jos?? Raspuns corect: Pentru ca era goala :-)))) Daca era plina sigur ma intreba.

In fine…nu am mai stat sa il intrebam de ce nu-si leaga cainii daca sunt asa “saritori la picioare”. Nici nu vreau sa ma gandesc cum o fi noaptea in zona. Ne-am tinut de toiag si de sticla pana am iesit in Calea Floreasca.

Este evident ca la Parcul Bordei se tot lucreaza. Proiectul de amenajare a parcului Bordei a fost o initiativa laudabila a PMB. Termenul de executie : 02.2015-12.2015. Tot laudabil.

Nu departe de acest panou informativ, mai exista unu. Aici proiectul are o alta data de finalizare si anume 31.12.2017. A trecut si asta.  In toata tura de Bordei nu l-am intalnit pe al treilea din care sa reiasa eventual ca anul de finalizare este 2080 dar acum sa nu fiu rautacioasa, se vede ca cineva a facut ceva. Exista deja un parculet pentru copii. E adevarat ca este pustiu pentru ca parculetul se afla intr-un “santier” nu intr-un parc. Are cateva leagane si e destul de bine amenajat. E posibil sa fie toate uzate cand o sa fie terminata lucrarea.  In mare, totul este in lucru, mai putin bordura de beton a lacului care este finalizata si care iti da ameteli cand o privesti cat de stramba poate sa fie. Pare sa fi fost mana lui Dorel iar seful lui Dorel cu siguranta era tatal lui.

Daca as fi inceput acest proiect (e drept ca nu ma pricep) as fi curatat inainte de orice lacul. Lacul este colmatat la maxim. Papura este cat casa si este peste tot. Plin de balarii, copacei si gunoi. Gunoiul se intinde de la podul Floreasca  (cum mergi spre Promenada pe partea stanga) pana la capatul parcului. Peste drum, la nu mai mult de 20 m de aceste gunoaie este Centrul de Copii, Zebra. Acest centru a fost infiintat cu un scop nobil si ofera suport unui numar de 27 de familii ce dispun de serviciile acestui centru incluziv de educare și ingrijire pentru copii cu varsta intre 0 – 3 ani.

In imaginea ce urmeaza, se poate vedea gunoiul care se intinde de-a lungul gardului pe o portiune sanatoasa din Calea Floreasca si in dreapta se vede locul de joaca destinat copiilor de la centrul Zebra.

La maxim 100 m de gunoiul acesta sublim straluceste un hotel fain. E chiar Uanderful. Nu …nu vorbesc eu romgleza (si aceea de balta), asa se numeste hotelul : Uanderful . Cum se aude cuvantul Wonderful in limba romana, exact asa se si scrie. Usor de tinut minte.

Zona este tot “uanderful” dar speram sa devina peste cativa ani cu adevarat wonderful .

De la hotel in sus, dar mergand acum catre…Spitalul de Urgenta Floreasca, pe partea dreapta a drumului, care este paralela cu “faleza” adica aleea parcului, au fost plantati paltini. Au fost pusi cu drag si pentru toata lumea…sa fie…Intre paltini au lasat o distanta de 4-5 m adica muuult prea putin. Dar asta dovedeste ca “fara numar” si “lasa sa fie” nu sunt expresii care se refera numai la bani. Sa vezi distractie cand vor creste. Probabil ca ii vor altoi cu plopi ca sa creasca doar in sus. Vorba lui Toma Caragiu, Dumnezeu sa-l odihneasca: “Acasa, bradul se aseaza pe o masuta. Daca este prea inalt in sus, aranjati cu vecinul sa-i primeasca varful prin tavan. Daca este prea inalt in jos, aranjati cu masuta si-i taiati picioarele.” Dupa posibilitati….

 
Leave a comment

Posted by on January 14, 2018 in Articole diverse

 

Gaina si Extraveralul

E ceva vreme de cand copilul imi explica importanta pe care trebuie sa o acord produselor pe care le cumpar si astazi vom discuta despre OUA. Mi-a explicat pe degete ca sa inteleg, ca este de preferat sa cumpar oua pe care sa scrie ca sunt facute de gaini ce cresc in ferme ecologice. Adica gaini care merg desculte in iarba, care privesc cerul, care asculta cantecul pasarilor, care zburda libere prin curte, care mananca gandac “fresh” din iarba etc. Rar s-a intamplat insa sa nimeresc cofrajul din discutie. Poate ca pretul mi-a directionat mana catre cofrajul alaturat…nu stiu. De multe ori chiar le-am incurcat cu ouale aflate in cutii pe care scrie ca acestea provin de la gaini crescute la sol. Traisem cu impresia ca gainile care umbla desculte in iarba …se numesc “gaini crescute la sol” dar nu este intotdeauna adevarat.:-)))))

Am aflat adevarul si o sa va divulg si voua secretele.In caz ca mai sunt si altii consumatori de oua interesati de subiect, sa stie exact de unde provin ele. Ma rog…exact exact tot nu putem sti…dar ne putem preface ca stim si ca mancam sanatos. Si placebo e bun la ceva.

Pe scurt:

  • ouale crescute in sistemul agriculturii ecologice sunt marcate cu “0”.
  • cele ce provin de la gaini crescute in aer liber sunt marcate cu 1,
  • cele ce provin de la gaini crescute la sol sunt marcate cu “2”
  • cele ce provin de la gaini vai de sufletul lor, crescute in medii inchise, acestea sunt marcate cu “3”.

Pentru a face distinctia, este impetuos necesar ca in magazin sa imi scot ochelarii, sa deschid capacul de la cartonul de oua si ma pun pe lecturat. Mi se intampla acest lucru pentru ca desi este trecut codul (marcajul) corespunzator pe cofraj, mai uit ce inseamna…si pe interiorul capacului scrie asa …ca pentru …cei care uita. Incepusem sa ma obisnuiesc si tocmai acum, totul s-a naruit.

Astazi, lucrurile au inceput sa se complice. Am gasit la Kaufland o informatie de interes national. Dupa ce abia intelesesem categoriseala asta explicata mai sus, acum mai apare si gaina nestresata.

Ea este crescuta in voliera, adica intr-o colivie si totusi este lipsita de stres.  Intrebari din ce in ce mai ciudate au inceput sa-mi deranjeze cortexul.

  • Cum s-a ajuns la concluzia ca o gaina este sau nu lipsita de stres?
  • Aceasta mentiune ar trebui sa ma faca sa cred ca restul de gaini sunt stresate?
  • Care sunt cele stresate?
  • Cum le diferentiez pe cele stresate de cele nestresate?

Si uite asa….Intrebarile nu mai conteneau sa apara. Am hotarat ca este esential sa inteleg cum arata o gaina fara stres si am inchis ochii incercand sa imi imaginez cum traieste aceasta gaina lipsita de stres si iata ce a iesit:

Am deschis ochii si s-a ales praful. Am revenit la povestea incalcita a gainii nestresate. Cu ochii deschisi, am realizat ca avem o problema. Colivia sau ma rog…voliera,  cum arata? Cum pot fi gainile inchise, nestresate? Le da Extraveral?? Sau poate o fi o vila cu 4 etaje si vedere spre curtea in care locuiesc cocosii?? O fi o puscarie desfiintata? Cum o arata?? Cred ca cineva, un jurnalist eventual, ar putea face un reportaj pe aceasta tema. Tare mult as vrea sa puna alaturi o gaina stresata si una nestresata iar noi sa ghicim.

Ar mai fi o problema. Cum adica “gaini crescute in voliera, liber”? Adica fiecare gaina are cheia de la colivie?? Sau portarul e de treaba si “uita” usa deschisa??

Ca si cum nu ar fi fost de ajuns, am observat ca pe cartonul de oua scrie“Gaini crescute la sol in voliera, liber si fara stres”. Dar era vorba despre gaini, nu? Despre “ele” care ar fi putut fi “LIBERE si fara stres” si nu “liber si fara stres” . Oare este o referire subtila la crescatorul de galinacee?? Te pomenesti ca e politician. Pfiu…or fi ouale lui Nastase??? Vila are, liber si fara stres este….hmmmm….. Da stiu o sa spuna cineva: “Crescute liber”…asta a vrut sa spuna…dar mie nu imi suna bine si basta. Prepelitele or fi stresate??

Nici nu stiu daca o sa pot inchide ochii in seara asta. :-)))))

 
Leave a comment

Posted by on January 10, 2018 in Articole diverse

 

Un an nou fericit! Dar cat de fericit?

Un an nou fericit! Atat mi-a trebuit!

 

 

Am primit atat de multe mesaje ca acesta, acum, la sfarsit de an, (si am si trimis) astfel incat ma intrebam ce inseamna mai precis fericirea si cum ar putea fi ea inteleasa de toti in acelasi mod.  100 de grame stim cu totii cat inseamna. Daca nu stim, cantarim si aflam. Dar fericirea, cu ea cum facem? Adica daca cineva imi spune ca este fericit, chiar este? Daca cineva imi spune ca este fericit, inseamna ca si eu in locul lui as fi fericita in egala masura? Are fericirea o baza comuna de intelegere?  Si tot asa intrebarile curgeau lant motiv pentru care m-am apucat sa caut informatii despre fericire. Dex-ul ne spune ca “fericirea este o stare de multumire sufleteasca intensa si deplina” dar am cautat mai multe informatii pentru ca aceasta nu mi-a raspuns la intrebari.

In cele din urma am gasit o prezentare care m-a facut sa inteleg cat de complexa este fericirea.  Destul de greu este de inteles cum sta treaba in momentul in care ne apucam sa afirmam ca suntem sau nu suntem fericiti. Ce anume ne indeamna sa facem aceasta afirmatie si in ce baza?  Intotdeauna mi-am dorit sa ma bucur de fiecare clipa si o construiesc in asa maniera incat sa se poata bucura si cei din jurul meu. Mi-as fi dorit sa pot contribui la o stare de bine care devine in timp un mugur de fericire al cuiva, al oricui, al tuturor. Sigur ca se poate sa fac acest lucru insa fericirea inseamna pentru fiecare dintre noi, altceva, desi are undeva in strafundurile gandirii, o radacina comuna. Eu ma bazez pe acea radacina comuna si mai sper ca putem sa fim cu totii un popor fericit. O doamna bine, imi spunea de curand, ca a primit un telefon de la o prietena. A intrebat-o pe aceasta ce mai face si a primit urmatorul raspuns: “Foarte bine si ma simt fericita”. Doamna care  a pus intrebarea s-a aratat catre mine foarte intrigata de faptul ca cineva poate sa mai spuna astazi ca face foarte bine. “Cum sa faca foarte bine?? Mai face cineva foarte bine? Cum sa fie fericita la varsta de 70 de ani??” Pentru cateva secunde m-am si speriat. Am crezut ca stau de vorba cu negativismul intruchipat in om. Am incercat sa explic ca este posibil sa fie adevarat si ca nu vad de ce nu ne-am bucura ca cineva este foarte bine si fericit? Un om fericit face natia asta mai buna. Daca ar creste numarul celor care pot sa afirme ca sunt fericiti din ce motive doresc ei, lumea ar fi mai frumoasa. Asa cred eu.

In prezentarea pe care o mentionam mai sus, am gasit o afirmatie care m-a facut sa inteleg fericirea din alta perspectiva. Afirmatia ii apartine lui Daniel Kahneman, laureat al Premiului Nobel pentru Economie Comportamentala. Acesta ne spune ca “fericirea exprimata de cineva este un lucru atat de complex incat el a devenit nefolositor, fiindca nu indica ceva concret. Folosim cuvantul fericire si derivatele acestuia de prea multe ori, pentru diverse lucruri.” Amintirile placute cu care ramanem in urma experientelor de viata, dar si momentele actuale, prezente, de bucurie, ne ajuta sa afirmam in modul nostru personal, fericirea.

Fiind invitat de catre TED(Ideas worth spreading), D. Kahneman aduce fericirea la ora judecatii.  Daca doriti sa aflati ce se intampla cand spuneti ca sunteti fericiti sau ca nu sunteti, va invit sa urmariti aceasta povestire fascinanta.  Pentru cei care nu ati mai accesat TED in partea dreapta-jos a ecranului, gasiti imediat in dreapta semnului de volum, un buton care va ajuta sa selectati si sa alegeti subtitrarea dorita. Gasiti si subtitrare in romana daca este nevoie.

 

 
Leave a comment

Posted by on January 2, 2018 in Articole diverse

 

Hohote de melc

Astazi am mers cu autobuzul dupa o luuuunga pauza. Astfel am realizat cat de mult apreciez calatoria cu metroul.  Acum, fie ca nu am mai mers de mult timp cu autobuzul, fie ca m-am umplut de figuri, ideea este ca mi s-a parut exact ca pe vremea lui Ceausescu. Am asteptat autobuzul pana cand era gata sa uit unde am plecat si ce astept acolo in statie. A durat mai bine de 20 de minute, timp in care am trecut prin tot procesul incalzire-racire. Alergasem pana in statie si acolo am ajuns incalzita bine, ca apoi, in tot timpul de asteptare, sa simt cum este sa scazi grad cu grad pana aproape de clantaneala. In cele din urma a aparut.

Autobuzul era plin ochi si inclinat spre dreapta. Usile abia s-au inchis. Oamenii s-au imbrancit, au tipat putin unii la altii, fiecare acuzand cei sapte ani de acasa ai celuilalt. La prima statie, un nou puhoi de oameni incearca sa se urce. Unde, nu stiu??!! Am simtit o mana fix pe portbagaj. Pe portbagajul meu. Mana se misca in sus si in jos. Intorc capul si vad un domn cu barba. Am facut ochi de vultur, am strans geanta mea bine in mana ca sa nu o scap cand il palesc pe mojic. Nu dau bine sa imi iau elan ca o doamna, tot din spatele meu imi spune: “Sa ma scuzati va rog dar mi-a ramas geanta in spate si ma chinui sa o trag spre mine. Eu eram in spatele dumneavoastra”.  Cred ca femeia avea “amigdalita” adica o amigdala cerebrala foarte sensibila care sesiza orice emotie pe raza de un metru cel putin. Daca nu imi spunea in clipa aceea, nu stiu ce s-ar fi intamplat. Poate sarea barbosul ala la mine, fiindca omul era total nevinovat….dar sincer nu credeam ca o doamna poate sa faca asemenea miscari doar  ca sa isi traga poseta. Am ajuns cu bine la destinatie.

La intoarcere am hotarat sa mai dau RATB o sansa. Nu m-am asezat bine in statie si hop top a sosit autobuzul. Asa da!! M-am urcat am validat calatoria asa cum facusem si cand am venit, dupa care am avut loc si pe scaun. Mi-am dat seama ca nu e totul scapat de sub control. Am inceput si eu conform sugestiilor lui Daniel Goleman sa imi incalzesc inima cu circumstante atenuante. “Hai ca nu e asa rau, acum stau si jos si apoi poate ca a fost o intamplare nefericita cand am venit, poate ca a fost cumva un blocaj in trafic si de aceea a intarziat si a fost atat de plin….etc “ Stateam pe scaun si mintea mea rula ca un bolid in cursa.  Doar mintea. Pentru restul lumii, timpul a stat in loc. M-am urcat la statia din fata spitalului Colentina si autobuzul in care acum stateam si jos, a facut 15 minute pana la capatul gardului spitalului. Acesta era si motivul pentru care stateam jos. Ceilalti care urcasera la statii precedente, coborasera de mult pe drum realizand ca numai in zbor pot ajunge acolo unde doresc. Nu era vina soferului, nu era nici a RATB-ului, nici nu cautam de fapt o vina…dar voiam sa ajung acasa. Mi-am dat seama ca nu se poate. Orice melc ar fi ras cu lacrimi.

 

L-am rugat pe sofer sa imi deschida usa si din privire cautam un chiosc cu zmee. Poate luam unul pana acasa.  Nu am gasit asa ca am mers pe jos 4-5 statii pentru ca nimic nu se clintea din loc.  Am depasit 3-4 autobuze si incepusem sa ma distrez pentru ca aveam senzatia ca mergand pe trotuar am o viteza zdrobitoare comparativ cu cea a celor care stateau de ore intregi pe Stefan cel Mare. Bietul Stefan…..daca ar fi vazut atata mare de masini ar fi crezut ca ne-au napadit turcii.

In cele din urma am constatat ca daca vrei adrenalina e suficient sa incerci o astfel de ruta in intervalul 16:00-18:00. Nu ai nevoie de parapanta sau salt cu parasuta. In plus, te costa pana in 2 lei o calatorie si mergi, pardon…stai la semafor, pana unde vrei tu.

Suntem de rasul curcilor. In mod cert primaria ar trebui sa gaseasca niste solutii in acest sens mai cu seama ca acest lucru a fost promis de multa vreme dar si oamenii, ar putea merge pana la paine pe jos. Am cunostinte care merg la magazinul ce se afla peste drum cu masina sau merg in parcul care se afla la 10 minute de casa lor, cu masina fireste…Merg cu masina fix pana in buza parcului.  Cred ca daca fiecare ar incerca sa mai lase masina acasa, ar putea sa isi rezolve problemele atunci cand chiar ar avea nevoie fiindca s-ar putea misca in trafic. Dar fiecare isi doreste ca aceasta actiune sa porneasca de la altii.

Intorcandu-ne la autobuz….iata cateva sugestii de luat in seama inainte de calatorie:

  • Arunca un metroclopramid in poseta…de la atatea frane poate ti se face rau.
  • Ia cu tine putina apa si un sandwich. Ti-ar putea prinde bine. Nu se stie peste cate mese o sa sari.
  • Ai grija ca telefonul sa fie incarcat ca s-ar putea sa ramai fara baterie…
  • Ia-ti o zi de concediu

In fine…Calatorie placuta !!

 

 
Leave a comment

Posted by on November 15, 2017 in Articole diverse

 

Clever Taxi …dar nu indeajuns de smart

Lt. Rosu de-A gata Cristi recunosc ca nu rezist sa las neraportata urmatoarea intamplare comica as spune….

Astazi am comandat un taxi pentru mama. Cum mama nu mai este tinerica, am ales sa imi iau toate masurile de securitate asa ca am facut o comanda prin aplicatia Clever Taxi  ca sa pot urmari traseul soferului. Procedez astfel,  pentru ca la comanda prin telefon, taximetristii (daca esti mai in varsta si mai usor de pacalit) te pot plimba prin Bucuresti mult si bine pentru a obtine o suma mai mare de bani pentru serviciul oferit.

Accept taxiul si comanda imi este preluata. O pun pe mama in taxi, explic soferului cum ajunge la destinatie si ii spun mamei ca o voi urmari “pas cu pas” prin aplicatie, ca sa stie soferul ca ca sunt implicit si cu ochii pe el. Minunat. Mama a pornit la drum. Deschid telefonul si observ ca mi-a intepenit Clever-ul care dadea clare semne de stupiditate. Nu mai ramasese nimic clever din aplicatie. Am iesit din aplicatie si am intrat din nou. La fel. Am resetat telefonul si in sfarsit mi-a aparut harta.  Harta Berlinului. Masina lipsea cu desavarsire.

Am sunat-o pe mama pe mobil sa o intreb cum e vremea prin Berlin. O stimata doamna robot m-a anuntat ca mama nu e in retea. Incepusem sa ma intreb daca mai e in taxi fiindca in tara aflasem din aplicatie ca nu mai este. Mintea mea a suferit o criza acuta de “scenarita”.Intrasem la ganduri. Am sunat iar si de data aceasta, telefonul mamei a inceput sa sune. Dupa 5 minute de sunat  (timp in care mama a cautat telefonul in geanta, o gentuta mica dar plina de labirinturi), mi-a raspuns dar mi-a raspuns cu o voce de ziceai ca cine stie ce a patit. Se innecase. Cu aer. Mi-a fost clar ca e tare aerul la Berlin. Si-a revenit si am aflat ca mai are putin si ajunge acasa, in sectorul 3.

Totul a fost bine exceptand faptul ca soferul nu a mers pe unde i-am spus. A luat-o prin Munchen :-)))) Data viitoare incerc Uber.

 
Leave a comment

Posted by on October 26, 2017 in Articole diverse

 
 
%d bloggers like this: