Marul discordiei nu a avut legatura cu marul..

Pe poteca vietii mele a aparut intr-o dimineata frumoasa, un muflon (mai putin frumos).  Am vazut ca pofteste la marul meu si l-am servit si pe el. Marul era taiat in bucatele prea mari pentru gurita lui si m-am gandit ca nu ar fi rau sa musc eu marul in bucatele mai mici ca sa nu se innece. Cand am pus marul in gura, tare necugetata am fost. Muflonul a inceput parca sa vorbeasca.

“Halllooooo ce faci, mananci tu marul ala sau mi-l dai asa cum ai promis???? “

Se vedea clar ca gestul meu l-a calcat putin pe nervi. A aplecat capul in pamant si noroc ca am avut inspiratia sa scot marul repede din gura si sa i-l dau. Nu stiu ce ar mai fi urmat daca nu ma grabeam. Muflonul meu a mancat aproape un mar.

Nu era prietenos, asa cum era tapul pe care unii dintre voi poate l-ati intalnit pe pagina mea de Facebook. Era total imprevizibil. Pe coaste avea ramasa ceva “blana veche” ca niste perciuni . Era de rasul lumii asa carpit cu blana aia pe coaste dar asa de rasul cum am crezut eu ca era, am observat ca era “casatorit”. In spatele lui la cativa metri stateau speriati “sotia” si puiul lor.

Muflonul (tata), nu a fost de acord sa imparta marul cu sotia lui. Parca aveam in fata ochilor inculpatul si paratul intr-un caz de divort si mai precis la partaj. S-au uitat urat unu la altul si in mod cert ei ii era frica de muflon. Probabil ca au existat si plangeri pentru acte de violenta domestica in familie, cine stie.  Un badaran as putea spune, mai ales ca era vorba si despre un pui. Statea saraca infricosata la cativa metri distanta protejand cu atentie puiul. Muflonul era inarmat cu ditamai coarnele si ea fara nici o cornita +un pui dupa ea. I-am aruncat si ei o bucatica fara sa ma vada “incronorila”. Uite cum dintr-o fapta buna puteam sa ma aleg cu niste coarne in freza pentru ca nu cunosteam”cultura muflonilor”. Daca te bagi in vorba cu necunoscuti, accepta consecintele, mi-am zis :-)))

Dupa ce a mancat bine, ca si cand l-as fi hranit cu spanac, a fugit dupa un “coleg de breasla” si a inceput o bataie intre cornute ceva de groaza. Sunt sigura ca marul discordiei nu a avut legatura cu marul.  Mama si puiul au plecat la randul lor in mare viteza, probabil sa sune la 112 sau sa aplaneze situatia. Nu stiu cum s-a terminat totul, pentru ca la fata locului era destul de aglomerat. Se adunasera mai multi mufloni si am considerat ca e mai bine sa plec acasa. Eu aveam pe cap doar ochelarii de soare…in timp ce ei, erau bine utilati.