RSS

Author Archives: Monica Rosu

About Monica Rosu

Dupa ce am lucrat 10 ani in proiectare, un an in animatie (desene animate ca sa nu existe dubii) si doi ani in cosmetica, dupa ce am devenit sotie si mama unui baietel care astazi este student, am plecat in Canada. In prima saptamana am vrut sa revenim in tara dar biletul era foarte scump daca nu il cumparai cu ceva timp in avas si ar fi insemnat sa ne cheltuim o mare parte din banii stransi cu greu acasa fara sa realizam nimic. Am plecat in Canada fara sa cunoastem pe cineva, fara sa avem un loc de munca, cu un copil de 3 ani. A fost greu mai ales ca pe vremea aceea nu exista internet pe la noi ca sa te poti documenta asa cum o facem astazi. Nu am avut alta varianta decat sa ramanem acolo si am ramas 7 ani. Am ramas atat de mult pentru ca ne-a placut. Ne-am acomodat si ne-am simtit mai bine ca oriunde. In tot acest timp fara sa imi dau seama nici un pic, viata mea, valorile, modul in care gandeam s-au modificat substantial astfel incat la revenirea in tara nu imi mai gaseam locul. Au trecut 10 ani de cand am revenit in Romania si inca sunt in cautarea locului pierdut. In speranta ca il voi gasi mai usor am creat acest blog in care intentionez sa adun toti oamenii frumosi la suflet care au ceva bun de spus cu privire la orice isi doresc, dar sa fie bun, oameni care sa gandeasca pozitiv si sa ii inspire si pe altii, sa isi doreasca sa obtina ceva in viata lor fara a fi vreodata cuprinsi de ura sau invidie nonconstructiva. O parte i-am gasit deja si incet incet simt ca imi gasesc locul. De ce m-am intors din Canada??? O intrebare care uneori nici mie nu-mi da pace. Ca sa trec cu mai mult optimism peste intrebare as putea spune ca m-am intors sa vad cum e cand nu ai totul din punct de vedere material. Optimismul reiese din faptul ca oricand pot sa plec doar ca o parte ceva mai mare din sufletul meu este inca aici. Si acum, pentru ca tot venisem in tara, trebuia sa fac ceva. Am lucrat in marketing si cum pe toate in viata le-am facut in alt timp decat la timpul lor, am absolvit facultatea de marketing si un masterat in acelasi domeniu, ambele in Universitatea Romano-Americana. M-am simtit minunat in facultate. Daca as fi nemuritoare as sta multa vreme la facultate (facultate, master, doctorat si apoi de la capat altceva). Dorinta mea de a ajuta oamenii este debordanta. Am contribuit atat in Canada cat si in Romania pentru ca viata persoanelor care sufera de talasemie majora (boala genetica a sangelui, netrasmisibila in alt mod) sa fie mai buna. In acest sens am stabilit prima legatura la nivel international (cu privire la aceasta boala) si anume intre Asociatia Persoanelor cu Talasemie Majora din Romania si Thalasseaemia International Federation din Cipru. Am avut primul website din Romania despre thalasemie (scris in limba romana) care a fost citat si in teze de doctorat. Am publicat in 2012, un articol in Journal Medicine of Life cu scopul de a evidentia importanta introducerii pe lista obligatorie de analize a “electroforezei hemoglobinei, singurul test care poate depista thalasemia. De ce este important? Simplu. Exista doua tipuri de thalasemie, minora si majora. Cu thalasemia minora poti sa traiesti o viata intreaga fara sa stii si tocmai aici este pericolul. Daca te casatoresti cu o persoana care la fel ca si tine nu stie ca are thalasemie minora se poate naste un copil care sa mosteneasca de la ambii parinti aceasta gena si sa aiba talasemie majora. Thalasemia majora este o boala grea. Toata viata trebuie sa faci tratament, transfuzii, etc. Pentru mai multe amanunte intrati pe www.talasemia.ro. Si nu uitati, inainte de casatorie, faceti electroforeza hemoglobinei. Este o simpla analiza din sange. Aceasta dorinta de a ajuta pot spune ca se transforma treptat in dorinta de consiliere atat la nivel de individ cat si la nivel de grup. Acesta este motivul pentru care iIn momentul de fata sustin seminarii de dezvoltare personala. Am atat de multe lucruri de spus, pentru ca am acumulat multa experienta, din diverse domenii de activitate si multa si variata experienta de viata. “Efectul de brand”, seminarul meu de capatai, este seminarul prin care eu simt ca deschid drumuri noi pentru multe persoane indiferent de varsta, sex, categorie sociala sau studii. Fac acest lucru cu tot sufletul si sper ca ceea ce transmit sa fie receptionat in acelasi fel. Restul despre mine….descoperiti pe blog. Va astept cu drag in viata mea si pe blogul meu, pentru a ne bucura impreuna de lumea in care traim si pentru a incerca prin toate metodele posibile sa o facem mai buna.

Piticul din turnul lui Tepes

Ce avem noi aici?? Un clip publicitar pentru KFC, filmat de nemti (deci pentru KFC Germania), in Romania. Locul ales pentru filmari este Turnul Chindiei, cel mai important loc din Targoviste, un monument istoric, locul in care Tepes facea legi pentru Tara Romaneasca. Tepes si KFC se stie ca au o legatura dar nu banuiam ca este atat de stransa incat nemtii vor sa o incerce. Daca mananci prea mult KFC te imbolnavesti si o sa iti dai seama ca ai luat teapa. Aceasta este singura legatura.

Un pitic dezbracat, exact asa cum l-a lasat mama natura, statea in varful turnului intre doua domnisoare. Piticul se arunca de pe turn in bratele multimii care scanda de jos idreptandu-se in zbor, catre o galeata rosie.Am cateva intrebari… poate are cineva si raspunsuri:

  1. De ce pitic?? Sunt portii mici la KFC??
  2. De ce pitic gol???
  3. Cele doua domnisoare, martori ai “dezbracaciunii piticesti”, ce rol au? S-au oferit voluntar?
  4. De ce s-a aruncat piticul?
  5. De ce s-a aruncat piticul intr-o galeata? Putea sa incerce o teapa, ca sa se accentueze legatura cu Tepes…
  6. Dar de ce nu le-a invitat pe domnisoare la masa in cazul in care s-a aruncat de bucurie ca e pretul foarte mic?
  7. De ce in Romania?
  8. Ce am inteles eu din reclama? Nimic….

Doamne ce de batai de cap mi-a dat aceasta reclama.

Mandria noastra de turn a devenit locul de lansare al unui pitic nud. Cine ar fi crezut?

Acest clip a scandalizat tot orasul Targoviste.

Cum sa repari un asemenea prejudiciu? Primaria Targoviste se pare ca va cere daune la Tribunal si primarul asteapta sa primeasca scuze pentru jignirea adusa romanilor, prin realizarea unui astfel de clip, in acest loc cu incarcatura istorica. Nu stiu daca s-a ajuns la tribunal si nici nu stiu daca s-au oferit/primit scuze dar pot spune ca in momentul de fata, clipul a fost retras de pe pagina KFC din Germania.

Lasandu-i putin pe nemti, cred ca romanii responsabili cu administrarea acestui monument istoric, ar fi trebuit sa afle ce se filmeaza si daca filmarea nu aduce prejudicii orasului Targoviste si romanilor in general. Daca inchiriezi cuiva un astfel deloc, nu il lasi sa faca ce vrea. Zic si eu…

Pe de alta parte,eu stiu ca nemtii au si ei turnurile lor. Spre exemplu, turnul de mai jos apartine firmei “Das Dick”. Oare ce le-a lipsit sa foloseasca un turn nemtesc pentru o reclama nemteasca? Daca piticului ii era frica sa sara pentru ca turnul era prea inalt puteau sa spuna ca e un produs KFC, cu carnea pregatita la abur.

 

 

 

 
Leave a comment

Posted by on June 23, 2017 in Efectul de Brand

 

Calatorie in reluare cu trenul de mare viteza

Am lasat in urma BOB-ul de Munchen (trenul personal, cel fara aer conditionat), sa ne ramana ca o amintire “fierbinte” si ne-am luat bilete la un tren ICE de mare viteza. Cu Sageata Albastra nu am avut timp sa mergem, asa ca l-am incercat pe acesta.

Are o forma aerodinamica…imi si inchipuiam cum ma va tine lipita de scaun in drumul spre “luna”. Trenul era  foarte curat, in partea de jos a scaunului era instalat un suport pe care puteai sa iti ridici putin picioarele (fata de sol), scaunele ca in avion se lasau pe spate, totul foarte confortabil. Cu toate acestea nu era picior de priza in tren si mi-am amintit cu nostalgie si de perdelele noastre de la CFR care lipseau in ICE cu desavarsire. Daca era soare te cocosa pana la destinatie. Spre deosebire de BOB, aici mergea aerul conditionat. Au dat drumu la aer de parca ar fi citit articolul in care l-am parat pe BOB (trenul personal) ca nu a avut aer coditionat si m-am cam plans pe tema asta. “Na cucoana, ia d-aici aer”. Abia atunci am realizat din ce motiv se numeste ICE.  Chiar ma gandeam ca unele cuvinte in germana seamana sau sunt identice (ca in acest caz) cu cele din engleza. :-)) Pana la destinatie imi clantaneau dintii cu pulovarul pe mine. Oricum parca a fost mai bine decat sa mor in chinuri de cald. Mi-a fost atat de frig ca nici foame nu mi-a fost…Cred ca mi se contractasera intestinele, se subtiasera ca . dupa o interventie chirurgicala de montare a unui inel gastric.

Am ales sa mergem intr-un oras cam la 2 ore distanta de Munchen. Eram in tren, pregatiti parca pentru decolare. Asteptam asa cum spuneam,  sa simtim  cum datorita vitezei mari, ICE-ul ne lipeste de scaune. Am asteptat asta pana ce am ajuns si a trebuit sa ne dam jos. Trenul de mare viteza a mers la inceput ca un personal si apoi a continuat ca acceleratul de pe vremuri. Am fost foarte surprinsi. Trenul avea de parcurs un drum lung si ne gandeam oare cate mii de ore va face pana la capat??? Ulterior acestei calatorii, ne-a spus cineva ca abia dupa orasul in care noi ne-am dat jos din tren, acesta incepe sa prinda viteza mare si ajunge pana la 300 km / h. Next time. Asta este. Daca stiam luam bilet mai departe…Nu am putut banui ca ii sunt necesare doua ore sa prinda viteza. In ceea ce ma priveste, s-a facut de toata rusinea.

Pe drum acelasi peisaj ca si acasa. Campii unele acoperite de pasuni altele de terenuri agricole, mai aparea o casa printre tufe…ma rog nu trebuie sa va povestesc pentru ca acestea sunt lucruri cunoscute.  La un moment dat privirea mea a fost atrasa de numele unei firme. Un nume cu renume international. DICK. Ei, asa da! In sfarsit aveam si eu un motiv sa vad daca in ciuda frigului pot sa rad cu gura pana la urechi. Am putut, normal.

Am intrat pe net si am aflat ca “Das Dick” (the dick) este o fabrica de cutite. A fost suficient sa fac legatura dick – cutit  cu fabrica unui evreu :-)))) Si da-i si razi. Ma intreb daca si-au deschis vreo sucursala in Anglia….sau Canada…Ar fi fost interesant.

Ca sa fie treaba treaba, au in curtea fabricii si un turn inalt pe care ce crezi ca scrie? Scrie numele firmei, ce sa scrie. Ca sa stie toata lumea…

PS.  Pentru a ne pastra seriozitatea, am o sugestie. Daca doriti sa aflati mai multe despre aceasta fabrica va rog sa cautati in Google dupa “Das Dick” ca sa nu aveti surprize in cazul in care alegeti sa cautati dupa “dick factory” sau pur si simplu dupa “dick”.

O zi frumoasa va doresc si sa auzim numai de bine!

 

 
Leave a comment

Posted by on June 22, 2017 in Articole diverse

 

Empatia, emotiile si efectul lor in afaceri in anul 2017

Un singur cuvant influenteaza tot ceea ce se intampla in jurul nostru, pe noi insine, actiunile noastre si fireste rezultatele. Este vorba despre un cuvant ale carui inflexiuni ne pot schimba radical viata dar pe care unii dintre noi l-am lasat uitarii.  Acest cuvant nu se refera doar la viata unei organizatii, sau a unei persoane, ci la viata tuturor si se numeste EMOTIE.

Pentru a identifica emotiile si a raspunde acestora intr-o maniera potrivita, este nevoie insa de EMPATIE.

Din dorinta de a realiza venituri cat mai mari emotiile au fost lasate in urma de ratiune iar empatia aproape ca a disparut. Astfel se pierd angajati, se pierd talente, se destrama familii, se falimenteaza afaceri, etc.

Patrick Dixon, unul dintre cei mai apreciati viitorologi din lume, a sustinut in mai 2017 in Rusia, o coferinta cu tema “Travel into the future”, in cadrul careia punea accentul pe faptul ca lucrurile mici pot avea influente mari si emotiile intelese pe deplin pot conduce la cresterea cifrei de afaceri.

CAZUL I

Un exemplu in care vedeta este lipsa de empatie este prezentat intr-un articol pubicat de Washington Post , ce relateaza un incident petrecut in  data de 10 aprilie 2017, la bordul unei aeronave ce apartinea companiei United Airlines.

Problema aparuta a fost aceea ca angajatii United, au realizat ca au vandut prea multe bilete, dupa ce imbarcarea a fost deja facuta, iar pasagerii ocupasera locurile.  Patru dintre locurile pe care le vandusera erau destinate angajatilor companiei dar erau acum ocupate de pasageri.

Unul dintre pasageri relata ca imediat dupa imbarcare, relatia de prietenie dintre linia aeriana si pasageri  s-a rupt, cand United a facut urmatorul anunt:

“ Patru angajati ai companiei United Airlines trebuie sa calatoreasca in aceasta seara la Louisville. Acest zbor nu va avea loc pana ce 4 pasageri nu vor accepta in mod voluntar sa paraseasca aeronava”

United a oferit pasagerilor voluntari suma de $400 si cazare gratuita la hotel.  Nimeni nu a dorit sa beneficieze insa de aceasta oferta.  Apoi si-a imbunatatit oferta si a oferit  $800. Nici acum nu s-au gasit voluntari care sa accepte oferta si atunci managerul a anuntat ca United va face o selectie aleatorie a celor patru pasageri, cu ajutorul computerului.

Modul in care a fost transmisa aceasta informatie din care scuzele si rugamintile lipseau cu desavarsire, nu a cazut bine pasagerilor, motiv pentru care acestia au refuzat sa accepte oferta propusa de United. In acel moment United a ales sa decida in locul lor.

Primii trei pasageri care au parasit nava au fost foarte nemultumiti de situatia creata iar ultimul pasager ales de computer, a refuzat sa plece.  Era vorba despre un medic ce avea consultatii in ziua urmatoare la cabinetul sau. Asadar, pentru ca acesta s-a impotrivit, angajatii United nu au mai stat pe ganduri si au chemat politia.

In conformitate cu filmarile si declaratiile pasagerilor, medicul a fost scos cu forta. A fost ridicat de pe locul sau si pana sa ajunga pe culoarul aeronavei parea ca lesinase fiindca trupul sau era moale si nu mai opunea rezistenta. Probabil ca a fost lovit involuntar cand a fost tras afara de pe locul sau , sau voluntar pentru ca nu dorea sa paraseasca aeronava. Apoi a fost tarat de maini pe culoar si scos afara. Pasagerii tipau ingroziti. Nu puteau sa creada ca asa ceva este posibil.

Pentru ca aceasta greseala le-a apartinut integral, spune Patrick Dixon, linia aeriana ar fi trebuit sa ofere un pret din ce in ce mai mare de rascumparare a greselii pana ce unul dintre pasageri ar fi fost dispus sa plece de buna voie. In acest fel s-ar fi rezolvat totul repede si imaginea companiei ar fi avut mult mai putin de suferit. Chiar daca se ofereau $3000 pentru pasagerii care trebuiau sa paraseasca aeronava, compania pierdea mai putin decat a pierdut facand o economie mica dar distrugand brandul la care au muncit ani multi pentru a-l construi. United a ales insa, sa apeleze la politie si au scos pasagerul din avion aproape inconstient , in conditiile in care acesta platise bilet pentru cursa respectiva si nu gresise cu nimic nimanui.

Reprezentii United au refuzat sa raspunda intrebarilor cu privire la acest incident. Pasagerii au ramas socati de imaginile pe care le-au vazut, de lipsa de profesionalism,  lipsa de maniere si de empatie.

Purtatorul de cuvant al liniei United a cerut ulterior scuze doar pentru faptul ca au fost vandute mai multe bilete decat era permis mentionand ca politia a intervenit pentru a conduce catre terminal un pasager care a refuzat sa paraseasca voluntar aeronava.

Dupa toate aceste scene greu de imaginat, membri echipajului United au luat loc pe scaunele pasagerilor evacuati si s-au pregatit pentru zbor.

Aceste informatii despre compania United Airlines fac inconjurul lumii. Lipsa de empatie a angajatilor companiei United Airlines  se va reflecta  in cifra de afaceri a companiei pentru o perioada lunga de timp.

Increderea clientilor, in cazul de fata al pasagerilor, in linia aeriana aleasa era foarte importanta si aceasta incredere s-a diminuat considerabil nu numai in randul pasagerilor din avionul respectiv dar in randul tuturor pasagerilor ce obisnuiau sau isi propuneau pentru prima data, sa calatoreasca cu United Airlines. Nimeni nu si-ar dori sa se afle intr-o situatie asemanatoare si sa fie evacuat ca un infractor in conditiile in care a platit pentru calatorie un bilet asemenea celor care au ramas in continuare pe scaune si si-au continuat zborul.  Probabil ca daca reprezentantii United si-ar fi cerut scuze si  s-ar fi folosit o explicatie putin mai detaliata iar pasagerii ar fi fost rugati sa accepte aceasta greseala a liniei United, atunci lucrurile ar fi stat altfel. Pentru rezolvarea problemelor de orice tip intre oameni,  comunicarea joaca si va juca un rol deosebit de important  iar empatia sustine capacitatea de a solutiona eficient orice problema.

CAZUL II

Tot in aprilie 2017, United demonstreaza inca o data ca functioneaza numai dupa reguli stricte, rigide ghidate dupa un management lacunar iar angajatii sai nu cunosc termeni precum emotie sau empatie.

Nicole Harper , povesteste ca a avut nevoie disperata sa ajunga la grupul sanitar in avionul ce zbura de la Houston, Texas catre Kansas – Missouri, dar cand s-a ridicat sa mearga spre toaleta un stewart i-a cerut sa se intoarca la locul ei. A incercat in mod repetat sa explice echipajului ca are probleme cu vezica urinara si ca e absolut urgent sa ajunga la toaleta. Vazand ca nu primeste acordul echipajului, femeia a cerut doua pahare. Pentru ca nu a mai putut sa se abtina, a fost nevoita sa foloseasca paharele in timp ce statea pe scaun iar apoi a fost escortata de membri echipajului sa le arunce la toaleta. Umilinta indurata de Nicole a fost fara margini mai ales ca nu a primit nici un pic de intelegere din partea echipajului, scuze pentru disconfortul creat ci din contra s-au purtat cu ea ca si cum ar fi incalcat niste reguli sfinte.  In urma acestei intamplari United Airlines a venit cu urmatorul comunicat: “Siguranta pasagerilor este intotdeauna o prioritate. Raportul echipajului indica faptul ca doamna Harper a incercat sa foloseasca grupul sanitar dupa inceperea procedurii de aterizare si a fost instruita sa ramana la locul sau cu centura pusa conform regulilor impuse de FAA. Situatia descrisa de doamna Harper si de echipaj, este neplacuta pentru toata lumea. Am contactat-o pe doamna Harper si deasemenea pe partenerul de zbor Mesa Airlines pentru a intelege ce s-a intamplat”

CAZUL III

Tot in luna aprilie 2017, Washington Post, prezinta un articol despre un caz asemanator de data aceasta despre Delta Airlines, cand un pasager a fost obligat sa paraseasca nava pentru ca a folosit toaleta in timp ce avionul se pregatea de decolare.  Pasagerul a fost poftit afara din avion fara explicatii suplimentare.  I s-a spus ca vor discuta si i se vor explica toate detaliile debarcarii,  dupa ce acesta coboara din avion. Pasagerul dorea sa afle din ce motiv este invitat sa paraseasca nava pentru ca din punctul lui de vedere nu facuse nimic. Motivul primit dupa ce a coborat, a fost acela ca a folosit toaleta cand avionul se pregatea sa decoleze. O comunicare defectuasa bazata numai pe reguli conduce la tensiuni si la diminuarea imaginii brandului. O imagine deteriorata conduce in mod evident la scaderea vanzarilor. Asa cum am mai spus, o comunicare defectoasa din care empatia lipseste cu desavarsire conduce la momente neprevazute.

CAZUL IV

Stiati ca in hotelurile de 5 stele (nu stiu daca in toate) nu exista la dispozitia clientului un fier de calcat? La B&B sau la moteluri, exista. Daca ai ceva de calcat iti calca ei. Problema este ca pentru a-ti calca o camasa, chemi pe cineva sa o ridice, acesta se duce cu camasa la locul X unde se calca rufele si apoi ii ia ceva timp sa revina. Daca ai o intalnire de afaceri s-ar putea sa fii nevoit sa intarzii pentru ca nu ti-a ajuns camasa de la calcat. Acest lucru deranjeaza pe multi dintre clienti dar “regulamentul “ trebuie respectat, nu? “Fierul de calcat nu se gaseste in camere din motive de siguranta” a raspuns unul dintre managerii –relatii clienti ai unui hotel de cinci stele. Nu se stie daca se referea la siguranta mobilierului sau a clientilor…dar indiferent ca ai un client ce a venit pentru o intanire de afaceri sau care se afla in vacanta cu familia, un fier de calcat, la un hotel de 5 stele, nu te gandesti ca ar putea sa nu existe. Daca acesta este cerut in mod insistent de catre, fierul tot nu va fi primit. Trimiti hainele la calcat, stai gol si astepti. O experienta ca aceasta s-ar putea sa te faca sa cauti alt hotel la urmatoarea deplasare fie ea in scop turistic sau de afaceri.

Patrick Dixon, concluzioneaza spunand ca viitorul nu va fi condus cu ajutorul  tehnologiei, ci prin intermediul emotiilor generate  si conectate cu fiecare client in mod individual.

 
Leave a comment

Posted by on June 21, 2017 in Efectul de Brand

 

Marul discordiei nu a avut legatura cu marul..

Pe poteca vietii mele a aparut intr-o dimineata frumoasa, un muflon (mai putin frumos).  Am vazut ca pofteste la marul meu si l-am servit si pe el. Marul era taiat in bucatele prea mari pentru gurita lui si m-am gandit ca nu ar fi rau sa musc eu marul in bucatele mai mici ca sa nu se innece. Cand am pus marul in gura, tare necugetata am fost. Muflonul a inceput parca sa vorbeasca.

“Halllooooo ce faci, mananci tu marul ala sau mi-l dai asa cum ai promis???? “

Se vedea clar ca gestul meu l-a calcat putin pe nervi. A aplecat capul in pamant si noroc ca am avut inspiratia sa scot marul repede din gura si sa i-l dau. Nu stiu ce ar mai fi urmat daca nu ma grabeam. Muflonul meu a mancat aproape un mar.

Nu era prietenos, asa cum era tapul pe care unii dintre voi poate l-ati intalnit pe pagina mea de Facebook. Era total imprevizibil. Pe coaste avea ramasa ceva “blana veche” ca niste perciuni . Era de rasul lumii asa carpit cu blana aia pe coaste dar asa de rasul cum am crezut eu ca era, am observat ca era “casatorit”. In spatele lui la cativa metri stateau speriati “sotia” si puiul lor.

Muflonul (tata), nu a fost de acord sa imparta marul cu sotia lui. Parca aveam in fata ochilor inculpatul si paratul intr-un caz de divort si mai precis la partaj. S-au uitat urat unu la altul si in mod cert ei ii era frica de muflon. Probabil ca au existat si plangeri pentru acte de violenta domestica in familie, cine stie.  Un badaran as putea spune, mai ales ca era vorba si despre un pui. Statea saraca infricosata la cativa metri distanta protejand cu atentie puiul. Muflonul era inarmat cu ditamai coarnele si ea fara nici o cornita +un pui dupa ea. I-am aruncat si ei o bucatica fara sa ma vada “incronorila”. Uite cum dintr-o fapta buna puteam sa ma aleg cu niste coarne in freza pentru ca nu cunosteam”cultura muflonilor”. Daca te bagi in vorba cu necunoscuti, accepta consecintele, mi-am zis :-)))

Dupa ce a mancat bine, ca si cand l-as fi hranit cu spanac, a fugit dupa un “coleg de breasla” si a inceput o bataie intre cornute ceva de groaza. Sunt sigura ca marul discordiei nu a avut legatura cu marul.  Mama si puiul au plecat la randul lor in mare viteza, probabil sa sune la 112 sau sa aplaneze situatia. Nu stiu cum s-a terminat totul, pentru ca la fata locului era destul de aglomerat. Se adunasera mai multi mufloni si am considerat ca e mai bine sa plec acasa. Eu aveam pe cap doar ochelarii de soare…in timp ce ei, erau bine utilati.

 
Leave a comment

Posted by on June 18, 2017 in Articole diverse

 

Cum e sa te dai vara cu BOB-ul??? :-))

Ma rog…nu e chiar BOB-ul la care va ganditi. La acel moment ma aflam in Munchen, Germania. BOB inseamna Bayerische Oberlandbahn sau mai clar…un tren personal care in cazul meu a facut legatura intre Munchen si Tegernsee.

Pornisem intr-o excursie de o zi cu sotul meu. Urma sa calatorim cu acest tren o ora pana la destinatie, pentru a analiza putin flora si fauna alpina, fauna din tren si ce mai tura vura, sa ne distram pe cinste asa cum facem la fiecare deplasare a noastra.

Pana sa ajungem in BOB, ne-am asezat fireste la rand sa cumparam bilete, dupa care, ne-am dus sa cautam linia la care urma sa soseasca trenul nostru in gara centrala din oras – Hauptbahnof .  Impreuna cu biletele,  am primit si o foaie cu informatii despre calatorie asa ca nu am mai stat sa intrebam amanunte, ca doar stim sa citim, nu??

Cautam cu privirea afisajul general (defect de Gara Nordista) dar mie nu mi-a fost dat sa il vad. Poate exista si nu l-am vazut eu. Dar m-am multumit pentru ca la capatul fiecarei linii exista afisajul pentru linia respectiva. Plecasem de la bilete si de acolo pana la capatul peronului unde ajunsesem tot cautand linia noastra, era ceva drum. Am descoperit un semn care indica si existenta unui alt peron asa ca ne-am dus acolo sperand la mai mari sanse de reusita. Pe nici un afisaj nu scria ceea ce cautam cu disperare: Tegernsee. Am citit pagina cu informatii despre calatorie dar nu scria la ce line va fi tras trenul. Intru si intreb la informatii. O doamna imi trage biletul din mana si imi spune indicand cu degetul:

– Nu vedeti ca scrie aici pe bilet?

-Nu vad, i-am raspuns eu.

Trage biletul spre ea si spune

-OOOOO da..uite ca nu scrie….si mi-a spus ca trenul meu pleaca de la linia 33.

Ma duc la linia 33 deja se afisase trenul spre Tegernsee. Perfectionistul din mine scoate biletul si se uita atent la fiecare detaliu. Pe bilet era notat numarul trenului. M-am bucurat si am zis ca nu ar fi rau sa verific daca e la fel cu cel de pe afisaj.  Ce sa vezi?? Nu  era la fel.  Ma intorc la biroul de informatii iar “CFR”-ista lor a zis putin taios, ca intr-o reclama la Gilette: “V-am zis ca de la linia 33 pleaca trenul!  Nnumarul de tren nu e relevant!”. Tot uitandu-ne pe bilet am vazut ca nu aveam nici locuri. Dar bucuria de a fi siguri ca am identificat trenul ne-a lasat cu suficienta putere si mandrie ca sa nu mai intrebam la iformatii si ce locuri avem.

In concluzie plecam cu o lesinatura de personal pe care il cheama BOB cu urmatoarele iformatii de pe biletul de calatorie:

  • linie necunoscuta,
  • numar de tren existent dar irelevant
  • locuri necunoscute

Stiam insa cu siguranta ca pleaca la 9:04 am . In plus aflasem de la informatii ca norocul nostru vine la linia 33. Pe peron puteai sa crezi ca a aruncat cineva un sac de bani. Om langa om… Era 9 am.  Pentru ca ne-am pierdut indemanarea din timpurile comuniste cand in orice mijloc de transport te bagai in fata, te tineai de altii sau ii trageai jos ca sa intri tu, cu greu am reusit sa prindem in conditii de eleganta si respect, doua locuri langa WC. Nu te stramba asa!!!…Altii ar fi platit sa stea acolo. A fost ca si cum as fi prins gratuit un spectacol de zile mari despre care iti povestesc imediat.

Trenul fff curat, bine compartimentat, cu locuri pentru carucioare, biciclete, persoane cu handicap.  Cu toate acestea pe biciclisti nu i-au primit in tren fiindca era prea plin. Greu sentiment cred ca i-a incercat pe biciclisti.

Gata! Trenul s-a pus in miscare. Nici nu a plecat bine si au inceput pasagerii sa mearga la WC unul dupa altul,  ca la spovedit.  Cred ca jumatate dintre pasageri au iesit mai usori decat atunci cand s-au urcat in tren si asta pentru un drum de o ora.  Nici macar unul dintre ei nu stia sa inchida usa si foarte putini cunosteau cum anume se patrunde in WC in conditii de siguranta.

Daca vrei sa afli povestea WC-ului ia un loc. Nu pe WC..ci oriunde te simti comod.

Prima solicitanta a usii de la WC a fost o doamna incrancenata.  Se pare ca incepusera durerile facerii dupa figura pe care o afisa. Usa avea un buton cu led galben sub maner(clanta) si apasai pe el ca usa sa se deschida. Nimic mai simplu. Apoi asteptai sa se inchida usa, lucru care nu se intampla la fel de simplu. Doamna “in need” a ramas in usa ca si cum astepta sa fie teleportata. Am avut un flash cu momentul in care personajele se urca in liftul emisiunii “Te cunosc de undeva”…si ies de acolo …gata transformate. :-)) Cand a observat ca usa nu se inchide singura, a inceput sa traga de ea. Nevoia o forta sa ia masuri radicale. Usa, demonstra insa ca are o personalitate ce avea sa domine aceasta lupta. Apoi alergand cu privirea disperata pe toti peretii, a descoperit un panou cu niste butoane de comanda si apasa obsesiv compulsiv cand pe unu cand pe altul, repetand disperata, dar ca un facut, doar pe langa butonul responsabil cu inchisul usii. Uitasem sa va spun ca orice informatie, in tren sau magazin sau oriunde…este in limba germana. In engleza gasesti ceva doar in mod “extrem de exceptional”. De aceea e bine sa ai un dictionar cu tine, o aplicatie cu traduceri sau orice te poate salva in cazul in care se stinge lumina si nu mai poti gesticula.

Un erou din tren, ce merita un ordin de onoare,  a sarit in ajutorul doamnei incrancenate si i-a spus: Apasati pe asta! Si puf..usa s-a inchis. Baiatul asta trebuia platit. Fiecare persoana a fost ghidata de el pana cand la un moment dat, pe nepusa masa, a aparut o alta doamna incrancenata care a apasat pe butonul galben de sub maner si s-a deschis usa la WC in timp ce pasagerul din buda se afla la mijlocul evolutiei. Nu…nu era evolutie la sol slava Domnului, dar era evolutie. In fata cbinei de WC erau 6 scaune. Toti cei 6 pasageri urmareau tacuti acest moment. Figura celei care a apasat butonul era duplicitara. Cu jumatate de fata radea sa lesine sa cealalata jumatate arata incertitudinea intre doua alergeri pe care le putea face :

1) sa fuga ca sa nu se trezeasca cu o poseta in cap de la doamna de pe tron

2) sa isi ceara scuze, mii de scuze…etc

A ales varianta 2.  A avut norocul sa fie o femeie amabila in WC atunci cand s-a deschis usa ca altfel vai de cojocul ei.Cei 6 calatori aflati in fata budei aveau o pozitie ca cea indicata in avion in caz de “prabusire”. Cu capul pe genunchi. Ca sa nu ii poata vedea nimeni cum crapa de ras.

Deci ca sa fie clar si sa poti calatori in conditii de siguranta cu domnul BOB ar trebui sa stiti urmatoarele:

  • Butonul galben de la WC e GALBEN chiar daca e cineva inauntru (nu se inroseste nici de-al naibii). Aceasta instalatie, se joaca cu mintea ta care e obijnuita ca alb sau galben sa fie afisajul unei toalete libere si rosu atunci cand aceasta este ocupata. Se merge probabil pe ideea ca trebuie sa supui creierul la cat mai multe lucruri noi ca sa il feresti de Alzheimer dar totusi nu s-a luat in considerare si tipul de consecinte ale unui astfel de experiment.
  • In momentul in care cineva este la WC, pe panoul de afisaj, acolo unde se anunta statia urmatoare, apare scris “WC” cu rosu. Panoul, NU este si pe langa cabina WC deci inainte sa te duci la toaleta citesti ce statie urmeaza ca sa te asiguri ca poti merge linistit la baie.
  • Apesi pe butonul galben numai dupa ce ai urmarit pe afisaj daca e liber si pentru siguranta intrebi pe unul dintre cei 6 pasageri care stau chiar in fata WC-ului. Ei stiu totul. Cum poti sa deschizi usa, cum poti sa o inchizi, sau orice alta intrebare ai….grupul celor 6  este solutia. E un fel de comitet de criza.
  • Incearca sa executi manevrele cat mai repede cu putinta pentru ca nu se stie cine apasa pe buton si ramai ca pe scena teatrului de vara cu izmenele in vine in aplauzele spectatorilor.

Bun…deci ne-am inteles. Acum poti merge cu siguranta cu trenul BOB din Munchen cu conditia sa ai la tine si un evantai iar pentru cei care au probleme cu respiratia, un tub de oxigen.

Uitasem sa spun ca am mers o ora si ceva in timp ce afara erau 30’ si soarele batea in tren ca clopotu-n clopotnita. In tren nu era pic de aer conditionat si daca doreai mai mult aer aveai la indemana un ciocanel cu care puteai sa trosnesti ditamai geamul, sigilat bine ca sa nu cumva sa intre v-un pui de aer pe undeva. Aglomeratie mare si caldura mare mon cher. Toti pasagerii erau rosii la fata ca niste sfecle fapt ce indica nivelul de sanatate. Daca nu erau sanatosi mureau de mult. Cum spuneam, locurile erau ocupate toate atat pe scaune cat si pe jos (in picioare),  iar de WC…nu mai spun.  O controloare din tren voia sa iasa pe peronul urmatoarei statii si pentru asta a ridicat-o pe o domnisoara care lua masa la sol in pozitia lotus alaturi de doi baieti si care imparteau 1 mp si cu un caine mare al carui norocos stapan statea pe scaun. Nu stiu cum au mancat…probabil ca au servit si cainele cu ceva. Eu nu am putut sa vad petru ca imaginea mi-a fost obstructionata de alti pasageri si privirea mea jucausa s-a indreptat spre alte puncte de atractie care se aratau a fi fara numar.

Voi mai merge cu BOB-ul..doar ca sa pot exersa ce am invatat :-)))

 
Leave a comment

Posted by on June 12, 2017 in Articole diverse

 

Moni si tapul

Plimbandu-ma pe strada lata,

Lipsita parca de un scop,

Am fost pesemne asaltata

De-un “domn” c-o barba demodata

Cu dintii moi si chef de joaca

Cu coarne tari, din piatra seaca,

Cu blana aspra si tarcata

Si m-am indragostit pe loc.

 

M-a tras cu dintii de poseta,

Apoi si bluza mi-a-nsfacat-o.

Am vrut sa il servesc cu paine,

Dar am primit politicos o rugaminte personala:

-Nu dati mancare la barbos!

 

Barbosu, avea chef de glume

Si-un gand m-a fulgerat subit….

Ca poate face una proasta

Si ma conduce-n coarne acasa

Si din iubitul meu de tap

Am dat de dracu, ce pacat.

 

Norocul insa a venit

Cand o cornuta mai  de clasa

In drumul lui a rasarit

Ca.. creditul la prima casa

 
Leave a comment

Posted by on June 10, 2017 in Articole diverse

 

Nisipul kinetic, un nisip cu emotie pentru modelare si voie buna

De multe ori m-am intrebat ce cadou as putea sa fac unui copil pentru a-i descoperi zambetul si pentru a contribui la dezvoltarea abilitatilor sale? Am cautat pe internet multa vreme. Ma interesa un cadou care sa aduca bucurie copiilor dar si parintilor. In plus as fi vrut sa fie o surpriza la care se asteapta mai putin. Asa am descoperit: NISIPUL KINETIC

Ce ar trebui sa stim despre nisipul kinetic??

  • Este excelent pentru dezvoltarea abilitatilor motorii si dar si pentru dezvoltarea nivelului de creativitate
  • Reduce nivelul de stres
  • Este un produs ecologic si non-toxic de care se pot bucura atat copiii cat si adultii
  • Contine nisip natural in proportie de 98%  si un ingredient special care ii confera maleabilitate.
  • Nu contine gluten si este un antibacterian natural
  • Nu are nevoie de apa
  • Nu se usuca niciodata
  • Este lipsit de alergeni si nu se acopera cu praf
  • Nu lasa murdarie nici pe maini si nici pe suprafata de lucru
  • Nu se lipeste de suprafete ci doar de el insusi
  • Se gaseste in mai multe culori
  • Se poate cumpara si din Romania

Mai jos gasiti cateva linkuri de unde puteti afla mai multe informatii despre acest nisip special:

 
Leave a comment

Posted by on June 5, 2017 in Articole diverse

 
 
%d bloggers like this: