Cum ar deveni reciclarea un subiect care sa intereseze brusc pe toata lumea?

Astazi am adunat aici cateva idei despre reciclarea pe care fiecare dintre noi am putea sa o facem.  Stim bine ca noi cu reciclarea suntem praf. Praf, praf, praf. Probabil ca si locuitorii altor tari ar fi la fel daca nu ar avea si de castigat de pe urma acestei actiuni de reciclare. Daca stau sa ma gandesc bine, englezii recicleaza pentru ca sunt doar mai educati in acest sens. Ei nu primesc nimic in schimbul reciclarii, dar nici nu li se ia nimic. In schimb, nemtii au un sistem interesant si care permite reciclarea printr-o fortare indirecta a fiecarui consumator.

Iata cum procedeaza:

Au anumite ambalaje (de plastic, de sticla, borcane…peturi, etc) care au pe ele inscriptionate, codul de reciclare.

Acelea si numai acelea, pot fi reciclate la aparatele pe care la vedeti in filmul de mai jos. Ce este interesant, este ca atunci cand cumperi un produs al carui ambalaj are acest semn, platesti cativa Eurocenti in plus in momentul achizitionarii (25centi). Recuperezi acest plus platit, doar atunci cand reciclezi ambalajele respective. In acest fel nu esti obligat sa reciclezi decat in cazul in care doresti sa iti primesti inapoi banii opriti la casa in momentul achizitionarii. Dar in general lumea vrea sa recicleze. Uneori e coada la dispozitivul de reciclare. Am gasit astazi un moment mai liber si m-am gandit sa fac un filmulet care nu este deloc profesional. Intr-o mana aveam o punga cu ambalaje pentru reciclat cu o mana introduceam sticlele in aparat si cu a treia maina tineam aparatul. Dar e suficient pentru a ne putea forma o idee.

Din acest motiv la gunoaiele de pe peroanele trenurilor, metrourilor, statiilor sau orice alte gunoaie din oras, exista la fiecare cateva minute cate un “inspector” care cauta astfel de ambalaje. Asteptam intr-o zi metroul si m-am speriat binisor cand un barbat, bine imbracat, a sarit spre mine. El sarise de fapt spre gunoiul amplasat undeva pe directia mea pentru ca zarise din departare, o sticla. A luat-o si a bagat-o intr-o geanta de piele. M-am frecat la ochi sa ma trezesc si m-am urcat in metrou pana nu uitam unde voiam sa ajung. Imaginea omului bine imbracat, aranjat, posesor al unei genti de piele de calitate care a luat o sticla goala din gunoi,  nu mi se dadea jos de pe retina.

In timp, am dat mai multa atentie acestui fenomen si am descoperit ca oameni din diverse categorii sociale se apleaca respectuos peste gunoi pentru o verificare. Unii sunt mai atenti sa nu fie observati, altii cauta fara retinere. Aceasta este o metoda care le permite sa isi cumpere alimente sau orice altceva din supermarketuri.

Dupa ce eu am aruncat romaneste la gunoi o gramada de ambalaje, m-am hotarat sa merg si eu la aparatul de reciclat cu cateva sticle de apa si cateva peturi.  Un domn foarte elegant, din punct de vedere al manierelor dar si al vestimentatiei, mi-a aratat cum se folosesc aparatele, fiindca totul este explicat in germana si ma uitam intr-un anume fel, incercand prin deductie, sa aflu cum stau lucrurile.

Am vazut si la noi amplasate aparate pentru reciclare, doar ca nu recicleaza nimeni nimic pentru ca noi ne intrebam prea des:  “Da mie ce-mi iese?”. Se pare ca asa s-a intrebat si neamtul pana ce statul i-a raspuns: Iti ies niste bani din buzunar dar daca reciclezi, ii primesti inapoi. La mai multe magazine alimentare am intalnit astfel de aparate.Probabil ca toate supermarketurile au astfel de dispozitive de reciclare in dotare. La noi exista un aparat asemanator la Mega Image. Doar ca nu am vazut pe cineva vreodata folosindu-l. Utilizand-ul poti recicla dar nu primesti nimic inapoi pentru ca nici nu ti se retine ceva atunci cand cumperi. Cinstit, dar nu este atragator pentru toata lumea.

Cred ca folosirea acestei idei poate reprezenta in timp o contributie substantiala la dezvoltarea economica a Romaniei dar si la educarea si sanatatea populatiei.